Subiectiv : Mersul de-a-ndoaselea
E zarvă mare; pom de Crăciun, cumpărături, cadouri si o sarjă de cozonaci de toate mărimile, cu nucă multă, cum le place si copiiilor si ălora mai mici. Nu, asta nu e supărare; când sti că vin cu toti la tine, uiti si de obseală, si de durerile care se cam tin scai de la o vreme, si înarmat cu sacose în toate buzunarele, dai fuga să vezi cu ce bunătăti poti să le sporesti bucuria. Mai greu cu jucăriile, că de la o vreme, nu-i mai tentează nici masinutele, nici păpusile. Cu computerele astea, cine stie ce năzdrăvănii îsi doresc, că-n fiecare zi altele noi apar si noi ăstia mai bătrăni, nu prea întelegem ce fac ei acolo cu degetelele lor pe tabla aia de-o numesc ipad. Progres, ehei, ce stim noi? Râde oul de găină.
Ia că asa se întâmplă cu mai de toate, e greu să mai pricepi lumea. Pe vremea noastră, omul în vârstă era cinstit, iar vorba lui cântărită, era ascultată cu luare aminte. Astăzi tineretul stie de toate; e sătul de rânduila vietii noastre, n-are răbdare să-i prindă rostul, vrea ceva nou si dărămă tot ce a fost, si bun si râu. În viată, ei n-au cunoscut lipsa, nu si-au dorit un lucru ce nu-l putea avea; n-au flămânzit nici odată si nici nu-au trebuit să-si facă singuri o minge sau o păpusă din cărpe. Au crescut ca niste printisori mofturosi, au ideie de toate dar n-au învătat ce-i aia munca. Si atunci, lumea nu-i bună, trebue schimbată. Schimbat fie sistemul în care unii au prea mult si altii prea putin; schimbată orânduirea care nu asigură fiecăruia o viată mai îndestulată, schimbate legile care obligă pe medici să prelungească viata celor ce sau săturat de ea si pedepsiti fie cei ce sustin că omul trebuie să trăiască numai din agoniseala muncii lui. Dacă trăim într-o tară asa de bogată cum e Canada, atunci de ce sunt atâti oameni săraci? Guvernul trebuie să fie de vină!
Eu nu prea pricep cum e cu economia, Tot ce-am stiut a fost să mă scol in fiecare dimineată si să merg la muncă. La sfârsit de săptămână, si eu si nevasta veneam cu banii acasă, ne plăteam dările si cu restul chibzuiam ce trebue să facem. Nu ne-am plâns niciodată si nici nu am pizmuit pe altii că au mai mult. Dar astăzi e altfel. Toată lumea se plânge că nu sunt bani. Taxele au crescut, preturile au crescut, sau pus contoare la electricitate si la gaz care să-ti drămuiască căldura în casă si tot nu sunt bani suficienti ca să se repare pavajul pe străzi. În sfârsit, a dat Domnul să fie ales ca primar al orasului un om de treabă care a tinut să mai scadă din taxele noastre, dar făcură ce făcură cei cu politica, că-l scoaseră vinovat fără nici o vină.
Am ajuns să cred că vina cea mare e a noastră, că doar toate fetele acestea care vin cu legi noi si edicte de la primărie sau din parlament, nu se aleg singuri. Noi i-am ales. Ei stiu să vorbească, iar noi stim să tăcem. Ei stiu ce ne doare si vin doldora cu buzunarele pline de promisiuni, iar noi le dăm crezare. Dup-alegeri, Dumnezeu cu mila, vorba e vântul, prinde-o de mai poti. Si iac-asa se–ntâmplă că-i tot mai greu să dai crezare cuiva. Apoi, cănd apare un om cu credintă-n Dumnezeu, care cu adevărat vrea să-ndrepte relele făcute de altii, nu-s alesi, că de, nu stiu să mintă asa de frumos ca âia de se numesc politiceni si nici să dea vina pe altii. Si d-aia, tot noi rămânem cei păcăliti. Păi nu asa se întâmplă todeauna? La americani, nu asa s-a întâmpălat? Iar acum, cu căderea lor în râpa unei noi crize la finele anului, cine are să iasă basma curată? Nu tot ei, cei ce vor să urce taxele ca să aibe fonduri pentru un guvernământ sporit si legi mai draconice? Din păcate, o criză la americani, nu înseamnă prosperitate în Canada.
La numai căteve luni după alegeri în cel de-al treilea termen, Dalton Mc.Guinty, premierul Ontario-ului, a hotărât să-si abandoneze corabia. După nouă ani de zile la cârma provinciei, ne-a lăsat mai săraci si mai îndatorati ca nici odată. Economia, industria provinciei, socotită drept motorul prosperitătii canadiene, a decăzut în asemenea conditii că necesită interventia subsidiilor guvernului federal. Iar datoria ce a ajuns astăzi să depăsească 14 miliarde de dolari anual, e de trei ori mai mare decât la data la care a fost ales premier. Numai că acum, multumită politicii lui, posibilitătile noastre de plată, sunt mult mai reduse.
Nu e bine ca în ajunul sărbătorilor să nutresti gânduri rele. Sunt atâtea de discutat despre legalizarea vânzării la chinezi si malaezi a unor companii petrolifere canadiene din Alberta, a avorturilor, în special al celor ce se referă la alegerea genului fătului, a imigrantiilor români intrati clandestin în Canada, a faptului că unii doctori oferă fără aprobarea părintilor, tinerelor fete, pilula pentru ziua de după (the morning pills), si altele care ar pute umple pagini întregi din ziar, dar toate aceste să le rezervăm pentru noul an. Până atunci, doresc tuturor cititorilor revistei Observatorul, cele mai sincere urări de bine, sănătate si prosperitate. La Multi Ani!
Thornhil / dec
|
David Kimel 12/21/2012 |
Contact: |
|
|
