Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Colindând in lumea cuvintelor cu Paula-Diana Handra

“Cu totii păstrăm amintirea copilăriei ca pe cea mai de pret avere. Atunci lumea ti se deschide frumos, ca o carte, si descoperi minunile care te înconjoară, tu le dai sensuri noi si le transformi în basme cu cai albi si zâne înaripate. Să fii copil înseamnă să fii tu însuti, să-ti gânguresti cuvintele, să iubesti, să speri, să fii fericit. Toti stim că sufletul unui copil este fărâmă de frumos din cartea deschisă a copilăriei.”- sunt cuvinte care apartin unei copile de doar…13 ani: “Pas cu pas prin anii copilăriei”, Editura David Press Print Timisoara, 2011, autor - Paula-Diana Handra.

“Am o finută de numai 14 ani care scrie poezii si care îti citeste scrierile, pe unde le găseste, oare nu ai putea să stai un pic de vorbă cu ea?”- acesta era continutul unui un mesaj ce l-am găsit în căsuta de e-mail spre sfârsit de noiembrie 2012, semnat de o verisoară de-a mea de la Timisoara. Fireste că de-abia asteptam să vorbesc cu o copilă care scrie, mai ales că aflasem că are rădăcinile sănătoase si înfipte în locul meu de bastină; după câteva zile am si fost contactată de tânăra mea colegă în ale scrisului…

Trei zile am răsfoit poeziile si textele în proză ce purtau aceeasi semnătură: Paula-Diana Handra, citind si gustând din fiecare fărâmă de suflet asezată cuminte în scrierile tinerei autoare, dar si minunându-mă de biografia ei, găsită în prefata uneia dintre cărtile tipărite în acest an. Da, spun “cărtile” pentru că Paula-Diana Handra este autoarea mai multor cărti tipărite din 2008 încoace.

Dar să facem cunostintă cu copila talentată de care eu, personal, mărturisesc că m-am îndrăgostit. S-a născut “în prag de toamnă, la sfârsit de vară, în data de 17 septembrie 1998, la Cluj Napoca”, după cum mărturiseste Diana într-o scurtă prezentare, într-o familie de ardeleni originari din zona Huedinului. Primii ani din viată si-i petrece în localitatea Călătele, acolo unde Apusenii îsi pleacă fruntile spre Depresiunea Huedinului, într-o dulce îmbrătisare cu dealurile ce mărginesc poalele Vlădesei, masivul care străjuieste cu Pietrele lui Albe si Cetătile Ponorului poarta de intrare spre inegalabila Tară a Motilor. Este crescută de bunicii din partea mamei, “măicuta” si “tătutu”, pentru care cei doi nepotei, fratii Diana si Paul (mai mare cu patru ani decât surioara lui), înseamnă totul, constituie universul în jurul căruia se învârte viata celor doi harnici si buni ardeleni de la poalele Vlădesei.

Nu întâmplător copila a deschis ochii asupra lumii în aceste locuri binecuvântate, pentru că de acolo si-a extras seva cunoasterii, a sensibilitătii impresionante de care dă dovadă. De-acolo si-a luat tainul de doruri si dragoste de oameni, de locuri, de frumos si de bine, acolo si-a ascutit condeiul în lacrima caldă a mamei si a crescut în bratele ostenite de-atâta muncă ale bunicilor. Iată cum descrie satul copilăriei tânăra autoare, spunând despre Călătele: ,,un sat de munte plin de splendoare si mister, un sat melancolic cu ochi de izvoare, cu păr stufos de codri desi, cu căsute, zâmbind îndrăznet spre seninătatea cerului, iar cel mai minunat tablou purtat în sufletul meu, este pictat cu nuante de nemurire, în căsuta de la sat, de unde puteam privi pretutindeni în jur, loc privilegiat, din care îl simt pe Dumnezeu aproape. De locul copilăriei mă leagă aproape totul: începutul vietii mele, a primilor pasi... aici am rostit întâia oară cuvântul ,,mamă”, am văzut feeria si magia răsăritului si a apusului de soare. Aici am trăit anii de la grădinită si pot spune că este o părticică din mine, acest crâmpei din viata mea care rămâne pentru totdeauna ca o pată de lumină si culoare, de care mă leagă atâtea amintiri, care mă cheamă.si îmi redă imaginea fetitei Diana”

Avea numai trei anisori când tatăl său a luat drumul străinătătii… si dus a fost! Dar cum Dumnezeu a lăsat si bucuriile si necazurile ca să fie trăite cum numai El ne rânduieste fiecăruia dintre noi, familia micutei Diana se stabileste la Timisoara, unde mama luptă din răsputeri pentru a asigura puisorilor ei conditii optime de pregătire pentru viata ce li se deschidea înainte ca o carte plină de necunoscut si mister. Aici Diana începe să dezlege taina scrisului si a cititului si se îndrăgosteste de-a binelea de tot ceea ce implică SCOALA! Acum este elevă în clasa a VIII-a a Scolii Generale nr.18 din localitate, este sefa clasei si premianta I dintotdeauna, învată foarte bine, este responsabilă, cu o gândire matură si sănătoasă. Îsi doreste să urmeze Liceul Pedagogic, desi i s-a spus că ar trebui să tintească mai sus! Unde mai sus, întreb eu, neavizata, pentru că, la fel ca Diana, consider că a munci cu, pentru si alături de copii este un lucru nobil, măret, este minunat ca prin dăruire să formezi generatii noi, să îndrumi, să veghezi, să cresti si să trăiesti mereu, mereu în fierbinteala sufletelor pure si neobosite ale copiilor?! În unul din mesajele ei, Diana îmi scria: “Sunt în clasa a VIII-a, sunt premiantă cu premiul I si sefa clasei, Vreau să mă îndrept spre Liceul Pedagogic, cu toate că multi îmi spun că pot mai mult, dar simt că asta mi-e chemarea, iubind mult copii si păstrându-mi sufletul de copil. Poate cu timpul o să-mi deschid o grădinită particulară, la care să vină copii cu drag, încât nici să nu le mai vină să plece. Pot să-mi continui facultatea de Jurnalism în timp ce profesez. Rămâne de văzut.”

Desi locuieste în Timisoara, Paula Diana Handra nu ratează nicio ocazie de a-si petrece vacanta în satul copilăriei. Îmi scria într-un alt mesaj, chiar zilele trecute, că de-abia asteaptă să vină vacanta si să plece la bunica la Călătele, acolo se va bucura de zăpadă, de splendoarea sărbătorilor traditionale, de colinde si de aerul acela pur si plin de poezie si curătime, pentru că acolo Dumnezeu a revărsat mult har si binecuvântare, si vă mărturisesc, asa este! Cu sigurantă, Diana este una dintre minunile lăsate de Creator ca să se formeze si să crească din frumusetea si semetia Apusenilor, din sufletul ei tâsnind, ca un izvor de frumusete si puritate, o puzderie de cuvinte încumintite în duiosia versului sau tesute în neasemuite pânze de poveste.

Prima ei poezie se intitulează “Dia si gădinita” si este scrisă în 2007: “Uite, mamă, grădinita, / Frumoasă ca un castel, / Merg și eu cu a mea gentută, / Și cu frățiorul meu. / Hai, Paul să ne grăbim, / Prima-n grupă vreau să fiu, / Nu vreau altii să mă-ntreacă, / Hai, că e târziu! / Mă asteaptă păpusica, / Si-ursulețul minunat, Vreau să le servesc friptura / În sosul de muștar...” Tot atunci se naste si primul text în proză, purtând titlul “Eu si educatoarea” din care redau un fragment : “Si în amintirile mele am regăsit comoara ce dă farmec copilăriei... educatoarea mea. O întâlnesc pe doamna mea educatoare de fiecare dată când plec în satul meu natal si nu pot să vă descriu bucuria ochilor!
Si parcă acum mi se întâmplă... să stau pe scăunelul din grupa mea... în semicerc... să mă uit cu ochii mei plini de uimire la doamna... si să-i ascult glasul tandru spunându-ne povestea copilăriei... aceeasi, dar mereu alta.
Iar eu, fetita de altădată cu săndălute rosii, o port mereu cu drag în inimă si în amintirea anilor de copil si îi promit că o să se mândrească cu mine, precum mă mândresc si eu cu fosta mea educatoare.”

Începe să-si publice scrierile în anul 2008, copila de numai 10 ani tipărind prima revistă intitulată “Pagini de iarnă”. În acelasi registru al anotimpurilor copilăriei, continuă cu “Pagini de primăvară” în 2009 si apoi cu “Pagini de toamnă”, reviste continând poezii, povestiri, glume, ilustrate. Anul 2011 adaugă în palmaresul publicistic al micutei autoare încă trei cărti, apărute prin Editura David Press Print Timișoara: ,,Pas cu pas prin anii copilăriei”, ,,Gânduri si rugăciuni cu aripi de îngeras” si ,,Crăciunul în suflet de fetită”, continând poezii si povestiri însotite de ilustrate, creatiile si prezentarea grafică apartinându-i în totalitate.

Paula Diana Handra participă la mai multe concursuri de creatie literară, talentul si dăruirea fiindu-i răsplătite cu premii binemeritate:
-Premiul SPECIAL - Concursul judetean de creatie literar-religioasă ,,Rolul icoanei în educarea tinerilor”, Editia a VI-a, 2011;
-Premiul I - Concursul National ,,Vin sărbătorile”, Editia a II-a, 2011-2012, sectiunea Proză;
-Premiul I - Simpozionul International ,,Deschide-ti inima, crestine”, Editia I, 2012, sectiunea Scrisori;
-Premiul I - Concursul National ,,Muguri de viată în lumina Învierii”, Editia I 2012, sectiunea Creatie Literară;
-Premiul III - Concursul International ,,Sărbătoarea Învierii - Lumina sufletelor noastre”, Editia III-a, 2012, sectiunea Proză;
-Premiul I - Concursul International ,,Sărbătoarea Învierii - Lumina sufletelor noastre ”, Editia III-a, 2012, sectiunea Poezie.

Cred că aceste realizări din activitatea scriitoricească a micutei printese din lumea mirifică a cuvintelor spun totul despre tânăra autoare de azi si crează premizele convingerii noastre că Paula Diana Handra are toate sansele să devină un nume în rândul scriitorilor români contemporani. Felicitări, copil drag si sensibil, felicitări celor ce ti-au oferit crâmpeie din viată si s-au străduit să-ti asigure mediul propice creatiei, mult succes în tot ceea ce faci, inspiratie divină si realizarea năzuintelor si viselor tale frumoase si-atât de pure! Sunt convinsă că Dumnezeu îti va lumina drumul, te va dărui cu har în continuare, iar prin muncă si neobosită strădanie, cu sigurantă vei reusi!

Mi-ar place să fac o prezentare completă si complexă a scrierilor Dianei Handra, însă fiindcă suntem în pragul Sfintei Sărbători a Nasterii Domnului Iisus Hristos, CRĂCIUNUL, haideti să ne bucurăm împreună de poezia ei, plină de har si sensibilitate, dedicată acestui moment important din an.


Magia Crăciunului

Se lasă noaptea peste casa mea
E noaptea Magică, de Sfânt Crăciun,
Miros de cozonac si ce minuni
În brad lucind culoare-acestei lumi.

Trăiesc ca-ntr-o poveste de demult
Când pragu-mi calcă un colindător
Îmi amintesc, fetita de-odinioară
Si-mpart vise curate uitate în pridvor.

Trăiesc magia-n fiecare an
Mă-nvălui în sublime amintiri
Si clipe ferecate din cetina de brad
Sub mângâieri divine si raza din priviri.


Seara de Crăciun în sat de munte

În satul meu de munte e seara de Crăciun
Din munti coboară iarna si alb presară-n jur.
Si fulgii de zăpadă pătrund până în suflet
În cântul de colinde si bucurii divine.

Vin îngeri să colinde în casă si în gând
Îi asteptăm în taină cu zâmbet de copil
Si printre îngeri tainici, pe care nu-i vedem
Colindă copilasii, cu drag îi ascultăm.

Privesc magia serii, văd mirifice clipe
Din aburiri polare si străluciri de-argint
Iar vise si sperante încerc să mi le culc
În gândurile-astrale si murmur de colinde.

Si-n casă lângă mine, în seara de Crăciun,
Coboară câte-un înger în suflet cald si bun.
Se furisează-n taină, prin hornul cel de sus
Vesteste bucuria, Nasterea lui Iisus.

Iar stelele pe cer se-adună toate, toate,
Ele trimit sperantă la fiecare-n parte.
Si-n sănii de argint alunecă-n grădină
Minunea cea divină si plină de lumină.


Suflet de colindător

A mai trecut un an si mă întorc acasă
Cu fluturi de zăpadă si cu trăiri divine
Cu suflet de colindător si cetină pe masă
Măicută dragă astăzi colind venind la tine.

Din fulgii din zăpadă ti l-am cules mereu
Rămas ascuns pe fila de calendar târzie
Scăldat în frumusete sub brat de Dumnezeu
Colindul sfânt ne-aduce-a Crăciunului magie.

Plutesc în seara sfântă vrăjită de genunea
Luminilor de vis pe geamuri aburinde
Coruri de îngeri veseli ce preamăresc minunea
În taine ferecată si-ncep să te colind.

Si în culori soptite ecou sublim răsună
Din plânsetul de cetini si zâmbetul fetitei
Colind cu toată fiinta când picuri de lumină
Pun tandru nemurirea în sufletul măicutei.


De Crăciun, în satul meu

În Cluj-Napoca m-am născut
La Călătele am crescut
Printre ape, munti si văi
Cu drag, lângă bunicii mei.

Aici petrec mereu Crăciunul
Doar în credintă si iubire
Aici împodobesc brădutul
Si Mosul vine, sclipesc de fericire.

Aici peste suflet feerie s-asterne
Si aripi de îngeri coboară agale
Mirific, Crăciunul în taină se cerne
Si stelele-ncep să-mi răsară în cale.

Prin cetini de brad lucirea stelutei
Se scurg gânduri calde din minti de copil
Când stau lângă foc în poala măicutei
Lumina divină apare tiptil.

Privirea-mi se tese-n dantele de gheată
Sperante si vise răsfirate-n sirag
Când simt mângâierea lui Iisus pe fată
În satul în care revin cu mult drag.


Soaptele inimii
Să ne lăsăm purtati de magia Crăciunului
nostalgia si farmecul măretei sărbători
inocenta si bucuria senină
atmosferă divină
trăind adevărate spovedanii sufletesti.

Când Îngeri de Lumină pornesc colinde
si printre stele apare duhul cel bun
nostalgic se aprind
zeci de stele în brad
cu aura din povestea lui Mos Crăciun.

În clinchetul dulce de clopotei
si-mbietor miros de cozonac
mă simt întotdeauna copilul de altădată
plutesc într-o lume vrăjită
trăind într-un vis fără somn.

Bucuria unui colind

Sub un palton si un fular,
Mănusi, căciulă si botine
Diana prin zăpadă merge
Cu greu balansu-si poate tine.

De sub căciula-nfrigurată
Abia se zăresc ochisorii
Iar fata fetei zmeurată
Se zgribuleste ca si norii.

Ea a plecat la colindat
Cu sufletul senin si cald.
Primeste mere, nuci, binete
Ca drept răsplată-n frumusete.

Iar frătiorul o-nsoteste
Si Paul... tare o iubeste
Colindă-n seara de Crăciun
Vecinilor darnici si buni.

Se-opresc smeriti la prima usă
Fetita e ca o păpusă
Colindu-l cântă cu mult drag
De ies smeriti vecinii-n prag.

Hai, spune tu, că esti mai mică!
Se-ndreaptă Paul spre Diana
-Ba tu, că mie mi-este putin frică
Te-a învătat bunica, mama!

Diana-i gata să colinde
Din nou, lui Paul face semne
Brădutul tare străluceste
Fioru-i curge lin prin gene.

Si scutură, încet, zăpada
Ce o albise toată, toată
Emotia ce-o gâtuise
Dispare, parcă, dintr-o dată.

La geamul casei o bătrână
Se uită înspre ei vrăjită
Ascultă calm colinda sfântă
Si-n lacrimi izbucni, uimită.

Curge din suflet frumusete
Bătrâna nu se poate-abtine
Ea îi pofteste cu binete
În casa plină de suspine.

Si-atunci le spune printre soapte
“V-am asteptat cu mare drag!”
Cu vocea lină, calmă, blândă
Colinda să le-asculte-n prag.

Diana, tare curioasă,
O-ntreabă lin, încetisor
Dacă a mai primit colinda
Copiilor, sositi în zori.

Iubita mea, fetită dragă,
Chiar nimeni nu m-a colindat
Căci stiu că-s tare singurică
Si-atât de greu cobor din pat.

Si-atunci fetita dragă, scumpă
Mângâie tandru bătrânica
Si-i mai colindă înc-odată
De plânge-n hohote bunica.

Si-atât de bine ea se simte
Si-i tare, tare bucuroasă
Când p colindă nepoteii
Minunea e la ea în casă.

M-ati făcut tare fericită
În Sfânta noapte de Crăciun
Pesemne, Domnul mă iubeste
Iisus cel darnic, blând si bun.

Apoi plecat-au mai departe
Si cu iubirea lor cea mare
Bătut-au si la alte case
Cântând colinzi nemuritoare.



Noapte de poveste-n Ajun de Crăciun

Ger, zăpadă, vânt, colinde…
Este seara de Ajun
Si se coc cozonăceii
Pentru seara de Crăciun.

Puf, mănusi, fular, botine,
Mă îmbrac, mi-e tare drag
Ca să plec cu copilasii
Să colind în prag.

Brazi, ghirlande, globulete,
Casa-i toată în beteală
Cu lumini ce strălucesc
Totu-i armonie.

Daruri, cântec, veselie
Sunt în toată casa
Tot felul de bunătăti
Ce-acoperă masa.

Noaptea Sfântă de Crăciun
Noapte de poveste
Fiindcă Mosul Bun apare
Făr-a-mi da de veste.

Si cu drag eu îl astept
Sunt nerăbdătoare,
Teamă mi-e să nu adorm
Că-s fetită mare.

Mosul trece-n sănioară
Si la casa noastră
Sub brădut asează darul
În seara măiastră.

Iată vine dimineata
Si în pijama,
Fără a mă spăla pe fată,
Merg a căuta.

Sub brădutul ce-n lumină
Tainic străluceste
Mos Crăciun cu daruri multe
Iar mă fericeste.

Si-n minunea sărbătorii
Îl văd pe Iisus,
Ce-mi zâmbeste din icoana
Atârnată sus.



Suflet de copil
Sosit-a din nou iarna
Prilej de bucurii
Cu sărbători frumoase
Si amintiri ce-s vii.

Împodobesc brădutul
În seara de Crăciun
Si printre globulete
L-astept pe Mosul Bun.

La geam cu flori de gheată
Si fulgusori zglobii
În casă-i sărbătoare
Suflete de copii.

Suntem cu totii-n casă
E veselie multă
Ne asezăm la masă
Se râde si se cântă.


Steaua magică

Diana-n casă stă cuminte,
În Sfânta noapte de Crăciun
Asteptă-n prag colindătorii
Cu toti ai ei, cei buni.

Copila-i tare cumintică
Si amintiri o năpădesc,
De când era micută tare
Trăind ca în povesti.

Sosesc pe rând colindători
Aduc vestea cea mare
Pe cer de gheată si senin
Stea magică răsare.

Căci steaua chiar le-a arătat
Si Magilor minunea
Si calea către cel de Sus
Născut în iesle-acuma.

În noapte Sfântă de Crăciun
Când s-a nascut Iisus
Să devenim mai calmi, mai buni
Pentru Domnul de Sus!
Înconjurată de lumină

E seara Sfântă de Crăciun
O crestinească sărbătoare
Colindă pruncii până-n zori
La steaua ce răsare.

Imensă bucurie port
În suflet, vise mă cuprind
Sunt doar copilă, pregătesc
Cu drag un tainic, scump colind.

Zglobii, în seara de Crăciun
Pufosii nori astern omăt
Cu fulgi mirifici mă gătesc
De alb de nea acum mă-mbăt.

Si tot visez că sunt fetita
Micuta cea de altădată
Si-astept copii să mă colinde
Cu vocea caldă, minunată.

Si îmi răsar tainic în minte
Arome vechi, nicicând uitate,
De brad si cozonac cu nucă
Dulci amintiri, ce nestemate!

Simt astăzi peste tot miresme
Înconjurată-s de lumină
Lumina care răspândeste
Crăciunu-n suflet si-n inimă.



Mos Crăciun
Mos Crăciun, darnic si bun,
Când va fi seara de-Ajun
Printre fulgii jucăusi
Si stelute, spiridusi,

Printre broderii de gheată
Si fulgi reci topiti pe fată,
Prin culoare si lumină
Clopoteii în surdină

Suntem copilasi, doar doi
Te-asteptăm să vii la noi
Să te asezi pe lânga foc
Să te prindem la mijloc.

Noi, să stii c-am fost cuminti
Când ne-am mai adus aminte.
Astăzi stăm ca niste sfinti
Si-am rămas fără cuvinte

Asteptându-te pe tine.
Te rugăm, nu ne certa
Nu ne pedepsi, în lume,
Ce copil n-o mai zburda?

Ne-ai iertat până acum
An de an, cu bunătate
N-ai făcut atâta drum
Să ne certi azi pentru toate!

Ce noroc cu poezia!
Stim s-o spunem toată, toată
Si mai stim si cântecelul
Pentru noaptea fermecată.

Cunoscându-te pe tine
Mos Crăciun cu suflet bun
Stiu că ne aduci de toate
Si le-asezi în Sfânta noapte
Chiar sub bradul de Crăciun.


Mos Crăciun, eu vreau să-ti spun

Mos Crăciun, eu vreau să-ti spun
Stiu că tu esti tare bun
Te rog, la anul, când mai vii
Să nu-mi aduci jucării.

Dar să-mi aduci pentru mămica
Un sac plin cu sănătate
Să poată să ne crească-n pace
În liniste, s-avem de toate.

Mie, de poti, să-mi aduci minte
Si să îl rogi pe Dumnezeu
Să fiu isteată si cuminte
Să mă-nsotească El mereu.

Esti aici cu-adevărat!
Când ai apărut în prag ?
Minunat, nu m-ai uitat!
Te iubesc si îmi esti drag.


Acasă, în căsuta mea...

În căsuta mea frumoasă
Dintr-un sat de munte
Lângă păduricea deasă
Trăiesc doruri multe.

Focul arde calm în sobă
Tare-i cald si e bine!
Iar masă sunt bucate
Mama-i lângă mine.

Bunicul si bunicuta
Si al meu frate drag
S-au ivit cu voiosie
Veseli, calzi, în prag.

Afară ninge si-i zăpadă
Ne vin colindători
Îi asteptam cu nuci si mere
Colindă până-n zori.

Acum în toiul iernii
Ne-au colindat de Mos
Sărbătorind Crăciunul
Din mosi si din strămosi.

În casă i-am poftit
La masă i-am servit
Frumos le-am multumit
Si am sărbătorit.

Si-n miez de noapte apoi
Prin mii de luminite
Apare mosul bun
Cu-n sac si cu pungute.

Iată-l, darurile-mparte
Din sacu-i îndestulat
Si cu atâta bucurie
El de nimeni n-a uitat.

Vai, aveam emotii multe
Când pe Mos îl asteptam
Că n-am fost asa cuminte
Dar el vine, an de an.

Când priveam cu bucurie,
Cum în noaptea de Crăciun
Ne-adunam cu toti la masă,
Căutând sub bradul bun

Darurile minunate
Asteptate de demult,
O tristete mă cuprinde
Pentru cei sărmani din prund.

Sunt copii fără lumină
Fără daruri, fără pâine…
Voi pleca la dimineată,
Să le dăruiesc, că-i bine.

Dulciuri, fructe, jucării
Să le-aducem bucurii.




Limassol, Cipru
la mijloc de decembrie 2012






Georgeta Resteman    12/16/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian