Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Take, Ianche si Cadîr la Toronto

Anul acesta s-au împlinit mai bine de sapte decenii de la nasterea uneia dintre cele mai îndrăgite comedii din dramaturgia românească – piesa “Take, Ianche si Cadîr” a scriitorului bârlădean Victor Ion Popa. Sapte decenii de când personajele bine cunoscute atâtor generatii – cei trei prieteni, negustori dintr-o mahala moldovenească – îsi trăiesc pe scenă bucuriile, emotiile si necazurile, făcându-ne pe noi, spectatorii lor devotati, să râdem, să fremătăm, să plângem laolaltă cu ei.

Si iată că a sosit ceasul când cei trei prieteni si-au părăsit urbea lor natală pentru a veni – poate nu pentru prima oară – însă în premieră pentru subsemnata – să îi bucure, sau să se facă cunoscuti, si celor de dincolo de ocean.
Spun să se facă cunoscuti, căci în mica, dar cocheta, sală a teatrului “Betty Oliphant” din downtown-ul orasului Toronto, teatru ce poartă numele co-fondatoarei }colii Nationale de Balet canadiene, s-au aflat, la cele două reprezentatii din 4 noiembrie ac, nu numai părinti, nu numai bunici, ci si copii sau tineri care i-au întâlnit atunci pentru prima dată pe Take, pe Ianche, pe Cadâr...
Pusă în scenă sub îndrumarea maestrului Amatto Checiulescu – un nume care nu mai are nevoie de nici o recomandare, fiind bine cunoscut atât publicului român din tară cât si celui de peste hotare, sclipitoarea comedie a lui Victor Ion Popa a prins viată – pentru a doua oară în ultimul deceniu (căci piesa a mai fost jucată de către aceeasi trupă teatrală, însă într-o componentă diferită, si în 2004) pe o scenă din Toronto, sub ochii unui public român de diferite vârste, dar evident împărtăsind aceeasi mare dragoste – teatrul.

Interpretată cu vivacitate si cu dăruire, cu umor si căldură, cu dragoste si pasiune – piesa a stârnit nu numai – cum era de asteptat – hohotele de râs sau aplauzele celor din sală – dar, sunt convinsă, a făcut si să curgă câteva lacrimi discrete, izvorâte din amintirea a tot ce înseamnă acasă, acel acasă pe care, cu autenticitatea trăirii lor, actorii trupei “Ars Nova” au reusit să îl aducă instantaneu pe scenă, o dată cu ridicarea cortinei.
Privind desfăsurarea actiunii, asteptând cu înfrigurare replicile clasice ce au făcut deliciul atâtor generatii, am lunecat, fără să îmi dau seama, într-un alt univers, atât spatial, cât si temporal, încât, la terminarea spectacolului, a trebuit să mă scutur ca dintr-un vis – un vis frumos – pentru a reveni în realitatea unei lumi cu alte dimensiuni culturale si istorice.

Si pentru că în rândurile de mai sus am vorbit (paradoxal, căci este vorba de o comedie, chiar dacă având puternice accente lirice) de lacrimi, am simtit că ele au izvorât si dintr-un imens sentiment de recunostintă fată de efortul acelora care, cu pretul a nenumărate seri târzii si repetitii istovitoare, i-au adus la viată, cu talent si dăruire, pe Take, pe Ianche, pe Cadîr, pe Ana, pe Ionel, pe Itic, pe Safta, exclusiv pentru bucuria noastră, a publicului.
Căci montarea unui spectacol de teatru în afara granitelor tării, ca act de cultură benevol, implică, desigur, uriase greutăti si sacrificii, ce pot fi justificate si întelese numai prin prisma unui singur sentiment – dragostea – dragostea de cultură, de teatru, de tara de unde am venit. {i voi enumera aici, succint, pe acesti – cu sigurantă eterni – îndrăgostiti: Dan Garbati (Ianche), Marius Feroiu (Take), Sergiy Kuzmenko (Cadîr), Raluca Vulpe (Ana), Radu Crisan sI Ciprian Preda (Ionel, în interpretări diferite la cele două spectacole), Camil Coajă (Itic), Mariana Rîmniceanu (Baba Safta).
Spectacolul de seară s-a încheiat nu numai în aplauzele călduroase ale publicului, ci si cu înmânarea unei distinctii maestrului Amatto Checiulescu, de către domnul Cornel Chisu, membru al Parlamentului Canadei, alături de care s-au aflat în sală si alte oficialităti de la Consulatele României si Moldovei la Toronto.
Multumind pe această cale actorilor, regizorului si tuturor acelora care au contribuit la realizarea acestui spectacol de exceptie – hrană pentru suflet si inimă –, nu îmi rămâne decât să îmi exprim speranta de mă afla din nou, în viitorul apropiat, în rândurile publicului, vizionând o nouă reprezentatie teatrală a trupei “Ars Nova’, la fel de minunată.





Eliza Ghinea    11/18/2012


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian