Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


O carte in orasul alb , Jerusalem

De cum am avut în mână talonul de înbarcare pentru Tel Aviv, am simtit o stare specială si desi la fiecare călătorie într-un loc nou asta e ceva normal, de data aceasta era un soi de tulburare subtire. Nu acută, nu ascutită. Poate să fi fost taina ca Tara Sfânta are ceva misterios în chiar atmosfera sa. Purtam la mine o carte de poeme traduse, în ebraica, limba sfântă, de către poetul Menachem Falek si apărută la Editura” Zur Ott “ din Jerusalem.

Calatoria imi este sponzorizata de doua persoane speciale, pentru care cultura si omenia nu se calculeaza in bani. Este vorba de scriitorul si jurnalistul radio.tv, Ben Todica si de specialul domn Rev. Corin Izvernariu, pastor de prestigiu, ambii din Australia. Le multumesc in gand si le trimit un salut prietenesc, afectuos.

Volumul pe care il voi prezenta aici, îsi are deja povestea lui si eu trebuie s-o urmez. Si s-o desăvârsesc. O poveste care a venit spre mine fără să o fi căutat sau să mi-o fi imaginat vreodată. Totul s-a legat de la sine, pe neasteptate. Fără ocolisuri, fără meandre amăgitoare.
Era o zi de august când împreună cu partcipantii la un Festival International de Poezie în Budapesta, scriitori veniti din Moscova, Hlesinki, Sanct- Petresburg, Podgorita, {Muntenegru}, Bulgaria, Dablin, Israel, treceam pe Strada Culturii rezervată pietonilor unde nu circulau masini asa că, aparitia unui biciclist păru insolită. Omul purta o camasă în carouri cum avea si Doni, când era pe pământ. Un declic interior s-a transformat într-un poem ca un strigăt că nu mai puteam învăta o vară pe de rost, că nu mai puteam juca vise la ruleta altor zile viitoare. Căldura verii prezente si trecatoare se încolacea între spitele bicicletei. Inutil... Doni, dintr-o cometă străină mie, nu mă putea tămădui. Asa s-a scris poemul. Seara de lectura îl avea deja inclus în program, în manuscris cum era. L-am citit.
Atunci a început de fapt, fără să banuiesc, drumul meu spre Jerusalem. Colegul de festival, Menachem Falek, plecat din România de peste o jumatate de secol, a perceput singurul cele ce spuneam în limba română care mai vibra încă în sufletul sau cu toate că o exersa mai rar. Oricum, faptul i-a trezit poate amintirea glasului de mamă cu care vorbise româneste în copilarie de aceea mi-a propus cred, sa fiu de acord cu traducerea versurilor în ebraica. Am luat-o ca pe o surpriză. Drept multumire, i-am dăruit a doua zi un volum în româna-franceză si volumul în limba maghiară care urma să-l lansez chiar acolo, la Budapesta. Surpriza era să fie si mai si când mi-a spus că i-ar face plăcere daca as accepta să traducă din fiecare carte poeziile pe care le considera pe placul său si să alcatuiască un volum în ebraică. Desigur că am fost încântată. Trebuia doar să dau explicatii unde nu era în clar cu termenii folositi.
Iată asadar, duc în bagaj acum, volumul proiectat atunci, “Scut iluzoriu”, în română si ebraică, iar numele meu în aceasta limbă chiar pare un desen indescifrabil.

סניף ירושלים


מזמינה
את המשוררת והסופרת הרומניה
Veronica Balaj – וֵרונִיקה בָּלָאז'


לטקס השקת ספרה
"מגן מַשלֶה"

שראה אור במהדורה דו-לשונית עברית-הונגרית בתרגומו של המשורר מנחם מ' פאלק

האירוע יתקיים במוזיאון חצר היישוב, ברובע היהודי, בירושלים
ובבית הסופר ע"ש טשרניחובסקי בתל-אביב, ישראל
ביום רביעי א' חשון תשע"ג, 17 באוקטובר 2012

בתכנית
ברכות: הרצל חקק, יו"ר אגודת הסופרים העברים
על יצירת ורוניקה בלאז', מפי מנחם מ' פאלק, המתרגם המארח, יו"ר סניף ירושלים
דברי ברכה וסיכום: ורוניקה בלאז'
הנחיה: בלפור חקק, יו"ר הוועדה לקשרי חוץ

על החתום
מנחם מ' פאלק


יו"ר סניף ירושלים
אגודת הסופרים העברים


Trecând peste emotia primelor impresii, că tot era nopate si se vedeau din Tel Aviv doar luminile asemănătoare fiecărei metropole, mai port o clipă în auz cântecul cu refrenul “salom, salom” initiat de câtiva tineri în avion în momentul când s-a făcut aterizarea si mă opresc direct la momnetul primei impresii de a doua zi.
Orasul este construit doar din piatră albă, fără brizbrizuri. O sobrietate cu care trebuie să te obisnuiesti. Nu semăna deloc dar absolut nu semăna cu cel pe care mi l-am imaginat eu. Este foarte mare, cu străzi care urca si coboară, muntele Măslinilor străjuind si emanând o misterioasă tăcere. ”Orasul alb“ i-am spus în gând nevăzând nici o reclamă colorată, ba nici firmele magazinelor nu sunt marcate strident vizual. Muzee, cam sapte la numar, clădiri de o sobrietate fidelă unui anume stil impus de primăria care, ani de-a rândul chiar daca s-au schimbat edilii, nu a schimbat legea conform căreia, în oras este permisă construirea clădirilor doar din piatra albă si marmură. Ziduri înalte cât până la etajul trei de la noi înconjoară uneori chiar casele particulare, ca niste fortărete. Îti trebuie ceva timp să te obisnuiesti cu imaginea total diferită decât ceea ce vezi în alte părti ale lumii. Si este firesc. Jerusalimul este unic. Nu mai vorbesc despre magia care o emana.

Prima lansare de carte a avut loc la Muzeul Hartar Haisuv, cel mai vechi muzeu din Ierusalem. Invitatii sunt asteptati la poarta care duce spre intrarea în orasul vechi, eu între timp sunt condusă să vizitez exponatele din incintă. Este o imagine a vechiului mod de viată din zona si dupa traditiile poporului evreu, cu obiecte ilustratoare, cu imagini după cum se poate găsi în orce locatie de acest gen. Sala unde se va desfăsura întâlnirea literară este deja amenajată, cărtile sunt expuse, masa prezidiului are un aer de asteptare daca iau în calcul numele celor care vor vorbi si care sunt inscriptionate pe mici plăcute metalice.... adică, Balfur Hakek, Presedintele Asociatiei Scriitorilor Israelieni de limbă Ebraică din Israel, Herzel Hakek, Secretarul Relatiilor Externe, Menachem Falek, Vicepresedintele Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limbă ebraică din Israel, Ora Pikel, directoarea Muzeului unde are loc manifestarea.

Lumea se aduna si înainte încă de a începe programul, o doamnă mignionă canta la vioară incet... ca un preludiu al simfoniei care va urma. Aflu că este invitată special, de la Filarmonica din Jerusalem.
În cuvântul de deschidere, Balfur H. Face o urare de bun venit si spune calduros: ’’În inima vechiului Jerusalem, purtând în inimi sensurile Bibliei vechi si poemele acesteia, făcem legătura în acest spatiu, între cultura trecutului si prezent. Avem oaspete pe doamna Veronica Balaj din România, dovadă că legătura între culturi nu cunoaste granite.”...
Orce luare de cuvânt este redată în engleză si partial în română de către traducătorul cărtii, MK. Singura care întelege ce spun si cum sună poemul citit de mine, este Maica Nicolaida pe are am invitat-o în mod special si care, a fost o prezentă emotionantă. Lacrima ei discretă o puteam interpreta cum voiam dar, am luat-o ca un semn de comunicare secretă.

Surpriza serii a fost faptul ca vilonista a intrepretat în mod onorant, melodia “Ciocarlia”, învătată special pentru aceasta întâlnire si primirea diplomei de onoare din partea Asociatiei Scriitorilor de Limbă Ebraică.
Aproape de finalul întâlnirii soseste si colegul meu de breasla jurnalistică, Ion Stiube, care spune că este originar din Resita de unde a plecat de foarte multi ani lucrează mai mult cu scriitorii israelieni de limbă română si nu cunoaste protagonistii din seara aceea. Realizăm un lung intreviu si ne bucurăm de cunostintă.
Directoarea Muzeului, dupa ce a rostit un cuvat chiar foarte atingător sufleteste, mi-a daruit un album al lăcasului pe care îl conduce iar scriitorii invitati, câte un volum cu autograf asa ca, am plecat de acolo cu o mica biblioteca în limba ebraică.

Drumul din Jerusalem până la Tel Aviv îl parcurgem tot la ceas de seară, lansarea cărtii va începe doar la ora 19. Retin din mersul masinii doar niste tunuri pătrate în aer liber în amintirea războiului de independentă. În Tara Sfântă, dupa cum stim, linistea interioară si nu numai, nu este cel mai des întâlnită. Eu îmi fac însă un scut de bucurie la întâlnirea cu niste locuri speciale, cu o istorie aparte, veche si nespus de colorată dintotdeauna.
Sediul scriitorilor israelieni de limba ebraică un fel de Casa a Scriitorilor este central si impozant. La parter te invită vizual o serie de exponate, fotografii, extrase din presă, panouri cu indicii despre actiunile si întâlnirile referentiale care au avut loc aici de-a lungul anilor. Sala destinată sedintelor si prezentărilor de carte are si ea un material ilustrativ asezat pe toti peretii. Invitatii sosec în mici grupuri, se vede că sunt bucurosi să se reîntâlneasacă, îsi împart fraze si zâmbete, sunt prezentată si eu ca oaspete ba la unul ba la altul, chiar înainte de a începe seara literară. Microfonul de pe scenă este în probe, e zarvă, vocile se amestecă între ele, ca la fiecare evenimnet de acest gen din orce parte a lumii. Îmi face plăcere tonul, atmosfera destinsă, toti zâmbesc, ne simtim ca la o petrecere sau o aniversare.

În fine, se dă semnalul începerii când aceleasi persoane care au fost la Jerusalem, ocupă locurile pe podium. Mai vine si o doamnă din comitetul de organizare a activitătilor scriitorilor, înteleg mai trâziu. După luările de cuvânt ale fiecăruia, poetii invitati să împartă o seara de poezie, se lecturează în ebraică. Eu în română. Aici îl întâlnesc si pe un poet de origine română dar care scrie în ebraică. Este originar din Oradea. A plecat acum o jumatate de veac dar vorbeste impecabil româneste. Îmi face un serviciu, devine translatorul în ebraică, între mine si redactorul de radio de la Radio Koll Israel care nu este zgârcit la minute si îmi ia un intreviu amplu.
Seara a fost plina de aplauze, afectiune in numele poeziei, s-au facut fotografii, schimb de cărti. Am fost coplesită primind diploma de onoare, "Cerneala de aur" acordată de Asociatia Scriitorilor de Limbă Ebraică din Israel.

Spre ora doua din noapte intram din nou în Jerusalem unde am ales să fiu cazată. Orasul se arata alb si sobru într-o lumină difuză.






Veronica Balaj    11/10/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian