În cinstea poetului
În memoria poetului Adrian Păunescu ( 20 iulie 1943 - 5 noiembrie 2010 )
În cinstea poetului decedat,
A fost angajată
o femeie dată afară
din combinat.
S-au adunat notabilitătile administrative,
Patronale, literare, politice, etc…si s-a căutat
Cu foarte multă luare aminte,
un om la jumătatea vietii,
în putere,
care să aducă pe lume măcar atâta lumina
câta i-a rămas poetului de spus
după condamnarea lui la tăcere.
Au fost atât de multi candidati
Încât înteleptilor le-a fost greu
Să lase în stradă
Tineri,
Mame si tati.
Au tot cântărit
Ce viată se apropie mai mult
De versurile Repetabilei poveri, sau Rugii pentru părinti.
Si au găsit o mamă fără serviciu
Cu o fată
Orfană de tată.
Ea trăia pe lume
Din post, legume cultivate la tară,si rugăciune.
Si credea.
Credea în Dumnezeu, în Biserică, si în sfinti.
Credea cu ochii închisi, si cu ei deschisi.
Credea în oameni buni si cuminti.
Credea în victoria celor învinsi.
Lumea îi întindea pâine.
Ea o ducea la schituri si mănăstiri.
Si se hrănea cu posturi si amintiri.
Lumea îi intindea milă.
Ea o dădea mai departe
Celor care erau în stare s-o poarte.
Lumea îi întindea compasiune.
Ea o ducea la mormintele sfintilor,
Să se bucure de minune.
Nu stiu de ce tocmai acea femeie
A fost angajată fără tăgadă
În memoria poetului
Care a scris ca surzii s-audă
Orbii să vadă,
Si porcii
Să creadă…
Dor de părinti
Tocmai acum, când sunt părinte,
Si-mi fac copiii rugăminti,
Când nu mai am puteri si minte,
Cât am nevoie de părinti!
Să uit de ultima mea grijă,
Să fiu din nou copil iubit,
Dintr-un alun, să-mi fac o tijă,
Si să mă uit la pescuit!
Pe unde v-ati ascuns, pe lume,
Părintii mei ce-ati fost copii,
De ce nu mă strigati, pe nume,
Si nu-mi dati tot ce pot pofti?
De ce istoria se tot zbate,
Cu alti copii si rugăminti?
Cine le dă, când cer de toate,
Când nu mai pot acesti părinti?
Unde-mi sunt, Doamne, ei, părintii,
Să îmi tot dea, din viata lor,
Putere trupului si mintii,
Să dau copiilor, ce vor?
O lume-ntreagă de mi-ar cere,
Le-as da-o fără rugăminti,
De as primi din cer, putere,
Le-as da părintii mei, părinti…
Vă sărut mâna tată, mamă,
Veniti când nu mai stiu si pot,
Când mă îngheată marea teamă,
Să ne mai dati odată tot!
|
Liviu Ion Jianu 11/4/2012 |
Contact: |
|
|
