Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Mic prinos si flori Armatei Române

Nu mă adresez celui care n-are nimic de simtit pentru trecutul neamului si tării lui.
Acesta n-are decât sa vietuiască în prezentul si viitorul lui gândind în continuare că tot ceea ce are si ce n-are e rodul muncii lui individuale; că tot ceea ce i se întamplă, parafrazându-l pe Sartre, se datorează exclusiv actiunilor propriei fiinte.
Îi recunosc însa dreptul de a fi asa si nu voi scoate acul să-i dezumflu, zic eu cu iertare, goliciunea.
Cel putin în această privintă, zicala “de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere” se potriveste de minune.

Mă adresez însă celui care stie si simte că nu există decât ca o verigă în lantul spiralat al devenirii unui neam, comunitate, sau natiune. Oamenii vin, participă la “marea trecere” si pleacă, credem, la cele vesnice, urmând ciclul firesc al vietii, traversând bornele magice ale copilăriei, maturitătii si batrânetii. Învesmântati în copii, părinti si bunici ne petrecem la cele nestiute si eterne în suman de strămos, rămânând cumva si aici sub formă de basm, învătător, sau sfânt (ori diavol pentru stramosii cei rai), în memoria celor care duc veacul mai departe.

Neamurile, comunitatile si natiunile stăruie însa mai mult, mimând cele vesnice mult mai curajos, tocmai prin memoria noastra. Păstorul si plugarul n-au murit pentru că încă îi cântăm în traditiile noastre populare. Asa cum n-au dispărut nici marii nostri invătători pe care-i tinem în trezvie recitându-le versurile, citindu-le povestile, admirându-le sculpturile si tablourile, sau mentionandu-i în anumite lucrări stiintifice; învătând neîntrerupt de la ei.

Dincolo de acestia, o cohortă întreagă de strămosi, multi nenumiti, fără de vreo capodoperă alta decât sacrificiul propriei vieti, asteaptă într-o liniste neîndurătoare să-i facem vii din când în când, să le arătăm că ne pasă.
Acestia sunt ostasii căzuti în luptele războaielor, niciodată drepte pentru niciuna din părti, dar întotdeauna legitime.
Acestia sunt păstorii si plugarii, tot ei mai mereu, care au lăsat coasa pentru sabie si furca pentru puscă, dascălii care au lasat penita pentru tun, si doctorii care au lăsat stetoscopul dintr-un cabinet confortabil pentru a obloji rănile nenorocitilor în toiul concertelor de artilerie grea sau asalturilor necrutătoare. Cum o fi fost să mori înecat în sudoare, noroi si sânge pe un câmp necunoscut, numai ei saracii au stiut…
Acestora le datorăm îndoit din ceea ce avem azi. O dată pentru că ne-au zămislit si înmostenit – asa cum au stiut si putut mai bine –, si încă o dată pentru că au plecat la cer pentru viitor, adică pentru noi. Iar viitorul lor va fi întotdeauna trecutul si prezentul nostru, nouă revenindu-ne datoria sacră de a slăvi, măcar la răspântii, faptele, persoanele si sacrificiul lor fără de pret.

Dacă ar fi să-i dăm crezare tot lui Sartre care spunea că până si în război victimele sunt vinovate de propria lor moarte, întrucât ar fi avut la îndemâna alternativa fugii, a dezertării, atunci ostasii nostri, da, sunt vinovati pentru ca n-au fugit. Asemenea “vinovatie” ne-a dat nouă însa un cer mai albastru si nu putem decat sa ne mândrim cu ea...
Flori Armatei Române de 25 Octombrie!

PS: Pentru cei care doresc să vadă dacă au bunici, străbunici, neamuri care au murit pe câmpul de luptă, le recomand să verifice pe site-ul Oficiului National pentru Cultul Eroilor la următoarea adresa de web: http://www.once.ro/morti_razboi.php


Toronto / 24 octombrie 2012




Cristian Medelean    10/25/2012


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian