Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cărti si autori : Tudosie sau viata ca un oftat

Dragii mei,

De data aceasta, desi îmi doresc să discut cu voi, aproape că nu găsesc cuvântul de început. Si asta pentru că, pe de o parte, trecutul, vorba Sfântului Augustin, este încă trăire în prezentul, uneori parcă prea prezent, iar pe de alta, viitorul stă si el într-un fel de acum, tremur si grijă. Altfel spus, vesnic port cu mine si cerul, si pământul în întreaga s-a zvârcolire si frământare. Nimic nu am uitat. Uneori cred că îmi stiu chiar si ,,lumea ideilor si formelor pure’’, din care am coborât pe pământ, clipa în care am văzut pentru prima dată lumina zilei, apoi pe aceea în care m-au colindat, în vis, ursitorile, prevestindu-mi zicerile din primordii, spuse pe care trebuia să-mi creionez si eu soarta (un fel de punct de vedere), pe una deja schitată de ele. Omul, în genere, si eu asemenea, ne zidim din mers, respirând, trudind si oftând, mai ales la cotiturile omenirii. Oftăm pentru oftatul mamei, pentru năduful tatălui, pentru că în adolescentă s-a întâmplat să nu ne iubească o copilă, apoi pentru că o alta ti-a sărit în brate, oftezi si pentru foametea ce bântuie continete, cu gândul că ea, nesătulă, ne va da târcoale si nouă, apoi pentru că într-o oarecare parte a lumii, iar s-a mai pus de un război. Oftezi mai ales când omul de lângă tine se comportă ca o curvă ordinară, care trădează, te înseală, te minte si te fură. Am oftat si am trecut parcă peste orice, făcându-mă surd si orb la multe, însă nu si peste clipa în care Valentina, sotia si iubirea vietii mele, în acel accident stupid, a trecut în altă lume. Atunci, aproape să îmi dau sufletul! Asta e! De atunci, viata, un oftat!
Revenind, mai putin conformist si nonsalant încă de la timpurile acelea, din fasă, îmi venea să le iau la palme ursitorile, revoltat de amestecul lor si al altora în treburile mele, de peste ani. Dacă as lua însă în serios povestile cu ursitul, as crede că Vali, îngerasul tineretei mele, mi-a fost răpită tocmai de ele, încă din preziceri. Oho, dacă as avea si certitudinea?! Ghelfăneala dracului! Le-as băga în găurile negre din univers, să fiarbă acolo, în cazanul cosmic, la mii si mii de grade, până ce... Apoi le-as fă bătut mai ceva decât potcovarii fierul înrosit în foc. Cum însă numai Dumnezeu doar poate avea certitudini si cum legile, atât cât îmi sunt mie stiute, spun că nimic nu se pierde, ci totul se transformă, îmi văd de treabă si de drumul meu prin lume. Nu de alta, dar cine mai stie ce pot pune la cale vrăjitoarele, după atâta dat în clocot?!
Fratilor, în viată, cel mai greu e să lupti cu nevăzutul, mai ales când cunoasterea-ti stă pe nisipuri miscătoare si una, două, devine necunoastere, ea însăsi într-o vesnică schimbare. Gândul n-a dat nimănui pace. Nici mie, nici vouă, si nici măcar lui Adam si Evei. Îsi doreau să se stie si să-si afle locul lor în lume. În lume si în moarte! Pe scurt, plăcere din durerile cunoasterii, ale facerii. A facerii din idee! Iar de aici, tendinta fiecăruia si a mea în special, de a fi, fiintând pe acest pământ, loc în care am fost parcă aruncati ca într-o ladă de gunoi de cei ce stau slujitori Domnului.
Acum, desigur, vrei să fii? Atunci trebuie, mai întâi, să te muti cu totul într-o fabuloasă grijă, apoi, fie te zidesti, singur, om în lume, fie te tragi într-o teapă cât toate zilele, lăsată de acel nevăzut, la margine de drum. Iar eu, lăsând la o parte modestia, am vrut să fiu, am fost si încă mai sunt. Mă zbat, înot, câstig... Om de afaceri! Uneori mai si pierd, însă sper să ajung si la un tărâm, unul exotic, la marginea căruia să mă mai si odihnesc cândva. Templu în care m-am zidit?!... Răbdare, măcar cât să mai pun fie si numai câteva cărămizi, cuvânt după cuvânt, jertfă acestui imens necunosct:Viata!
Viata?! Un nimic, în afara iubirii de semeni, a demnitătii onoarei, într-un cuvânt a moralei! Si fiindcă tot am adus vorba, amintesc că suntem în 2012 si că vin iar alegerile. Vălmăseală mare! Unii cu un cutare, altii cu un alt cutare... Cum s-ar zice, sunt tot pro si contra pro, apoi invers. Nu de alta, dar, cam peste tot, la noi, în special, totul e de-a-ndoaselea. Lăsându-i la o parte pe cei angrenati în miscarea electorală, trebuie să vă spun că pentru Valentina, sufletelul ce-mi stă alături într-un niciunde, de voi însă, nevăzut, alegerile, curiozitate si nu prea. Are experienta vremurilor acelea în care candidatul era... În mare, ca si acum, ,,canti(dat)’’. În plus, pe ici, pe colo, chiar si atunci, putea, cu toată ,,acoperirea’’... Trecem peste mirosul hoiturilor parcă atemporale, puse vesnic, nouă, sub nas, ca nu cumva să stim si cum e parfumul zilelor, trecem si peste al regilor din Biblie, că si ei aveau un oarecare iz dacă nu chiar mai mult, si amintim că peste doar câteva zile, iar o să ne împărtim. De o parte, unii cu promisiuni, minciuni, chestii socoteli... Ei, tot ei, rotiti, asa cum am spus, vesnic un fel de invers. N-ar pleca de la sânul mamei, de la Politica (satră cu state vechi, luată în seamă si repusă omului pe tavă, încă din Antichitate, până si de către Aristotel), chiar dacă i-ai pica cu ceară încinsă. Cei de sus, de foarte sus, chiar dacă unii plesniti bine de paranoia sunt jos, parcă prea jos, după ce se vor stabili confortabil (că tot si-au plătit scaunul la înalte porti de la Ierusalim, Washington sau Bruxelles), încep cu prelegerile despre răbdare. Apoi, sfaturile către popor, pentru că tam-nesam, iar ar fi un fel de criză mare. Ca să mai iasă din încurcătură, urlă ba prin piete, ba pe nu mai stiu care vârf de sură, văietându-se a nu stiu câta oară. „Noi am da” – ne tot spun ei, dar mostenirea-i îngrozitoare, urâtă foc si nespus de grea. Imediat, în cor, la comandă, sindicatele, cureaua de transmisie, după 89, recârpită, sar cu tranca-fleanca, apoi ne sfătuiesc cu nonsalantă: ,,răbdare!’’ Offff! Nu mai are omul încotro! Se pune pe înjurat si le tot zice de morti, de cruci... Când se termină cu ăle huiduieli, bagăm din nou capul între umeri pentru alti vreo patru ani. Maestrii păcălelii stiu bine asta si o vreme se retrag în bârloagele de lux de pe Coasta de Azur sau în vreo insulă de care nu a auzit nici dracu. Între timp, pentru că tot am atipit, ca nu cumva să ne trezim, cei cu propaganda, fireste, îi dau înainte cu o fi si o păti, până ce somnul deja ne-a înghitit. În vremea asta, alesii, întorsi din rai, prin interfete, încep mai întâi cu asfaltările. Pun asfalt pe fâsii din cerul de deasupra, pun pe visurile soacrei, ale mamei si iubitei, încât să se oglindească repede si bine în acte, apoi în alte investitii, hoteluri, vile, iahturi... Altii, supusi, mai babuini, bătăusi (din palme), (se) z(bat) si ei să obtină măcar o functie, la vămile universului, că si de-acolo pică dacă nu curge, câtă vreme vedem cu ochii nostri ploaia de meteoriti, sătui de lălăiala altora de si mai sus, gata să plătească pesches unuia, pe post de ,,vames sfânt’’, pentru a avea un gram de liniste pe pământ. Aici?! Aiurea! Va fi vai de mama lor, când vor vedea în ce vremuri au dat, inconstienti, buzna!
Noi, cei ,,prosti, dar multi’’, după ce le-am validat scaunele, chiar si pe cele plătite cu mahmudele, piese de tezaur, rămânem la fel, cu ale noaste, cu frământările si oftatul despre care vă vorbeam. De-asta iarăsi vin si spun: viata-i ca dracu! Un nesfârsit oftat! Oftat pentru că justitie nu e, câtă vreme de exemplu (caz concret!), procurorul apoi judecătorul, în dosarul cu nr XXL, din data YZ, 2012, a dat o sentintă favorabilă inculpatului care si-a fraudat, ani la rând, semenii, colocatari de pe scara blocului. A motivat că cel reclamat nu-si trecuse copilul pe listele de plată la acea asociatie pentru că ar fi fost crescut (retineti, ani la rând, si tocmai de când l-a făcut maică-sa), la tară, de bunica sa moartă (moartă, moartă, cu acte în regulă, si nu de ieri, de alalteri, ci de vreo cinci sau sase ani!) si de bunicul bolnav, săracul, cu alzheimăr în ultimul grad. Ca să fiu mai explicit si să nu credeti că amintesc doar câte ceva din povestile cu prosti, vă rog să retineti! Politistul din satul în care mortii si-ar avea la propriu grijă de urmasi, evident, a întocmit un act fals. Nu vă gânditi, e bine merci! Procurorul, indolent, fie l-a durut în cot, fie a închis ochii la vreun avans mai verzisor sau unul mai naturel, plătit la coltul ierbii, că doar e si el om. Judecătorul a dat sentinta de mai sus si... Nu mă opresc aici si reamintesc faptul că un oarecare procuratore, cu primarele si cele vreo câteva zeci de secretare (neamul e pe măsură), l-au declarat pe un bătrân mort, l-au scos din lume, evident, pentru a-i lua tot: casa, masa, dar mai ales o tarla, pe care o firmă de extractie a petrolului îsi montase de curând sonda. Aoleu, Doamne, ce vremuri?! Ce oameni?! Unde dracu o fi ăia cu cartea recordurilor, nu stiu? Păi asemenea fapte, de superiorii lor chiar premiate, nici că s-au mai întâlnit. Nu, pentru că fals si uz de fals, înselătorie, neglijentă în serviciu etc., la noi, la români, e un fel de apă de ploaie înghetată. De!!! Ce-ti mai rămâne? Oftatul, pentru că dreptatea-i doar în filosofie, concept-dezbatere, în dictionar, cuvânt, si nici acolo, ea prin el, prea bine definit. O să mai oftăm că mitocanul, doar îl stiti, limbric, Sfârlogel cel mic, gasca de alti paraziti, în frunte cu Păsăroi etc., iar vor sta la colt sau îmi vor sări gardul casei, cu bâta, gata să îmi dea din nou cu ea în cap. Si în acest caz si jandarmii, si procurorii, si justitia, în viitor, probabil, ca si până acum, surzi, orbi si muti. Dacă mai adaug: lipsiti de profesionalism, necinstiti, nedrepti (ca să nu mai spun si altceva), chestiunile se complică mai rău chiar decât au fost pe vremea inchizitorilor, pentru că pe cea a comunistilor, era, comparativ, lux. O să mai oftăm din nou pentru că impozitele se vor dubla, că preturile se vor tripla că... Salariile însă musai vor scădea! Sorcova, sorcova!... Am să v-o cânt de Anul Nou. Până atunci, trebuie să vă spus că Joitina, Cioc si Urinela (helăuuuu!), cu sigurantă iar nu o să plătească tva pentru AF de produs si pentru folosit centura.
Domnule, văd si mă crucesc! Curve, peste tot! Taie, spânzură, umplu lumea cu de toate, de la sifilis până la sida, iar taxe pe produs, ioc. În plus, sunt asistate! Ba mai mult, pe unde nici că ai gândi, au chiar întâietate. Profitând de statut, unele, mai nescolite, fac legea, apoi strigă în gura mare să fie amendate babele de prin piete, că nu-si mai tin băsinile si vând zarzavaturile gazeificate. Lucru`dracu în casa popii! Ca de altfel si într-a mea, pentru că mai ieri, alalteri, coana Joitina, frivolă, cum e ea, împreună cu gasca înfometată (Sfârlogel, Cioc si Urinela - helăuuuu!), bat sălile de judecată întruna. Cică, după ce m-au furat de mii de euro si tot ce se mai putea lua, să le mai dau si lor (câtă vreme statul, lună de lună, îsi ia portia), din casă, masă, jumătate din... pisica rătăcită pe la mine, din căteaua haimana, jumătate din pământul pe care calc si altă jumătate din cerul de deasupra mea. Mă fratilor, primele enumerate, recunosc, le-am cumpărat cu banii mei, truditi, cu riscuri, cu sudori, celelalte sunt de la Dumnezeu. Apoi statul, măcar e stat! Asta face de când lumea: ia! Dar pârlitii ăstia cu ce drept? Iar mă închin si mi-o ia mintea razna. Mai rău va fi dacă un judecător, mai drept decât dreptii dusi, cu popă, până peste lumea ailaltă, va decide altfel decât a fost situatia si decât ar fi firesc, atunci să vezi ce n-ai văzut! Justitia, peste firea firilor, la un adică, după vremuri, taie si spânzură. Si atunci, ce să mă fac?! Am să împart cu ei, mai întâi, căteau, mâta, pe dracu făcut ghem si dat de-a dura, cerul, pământul luat pe tălpi, chiar si pupicii primiti ieri, de la una... Damă bine, mon cher! Cât despre celelalte, vom mai vedea!
Pănă atunci, dă, Doamne, ca măcar acum, după alegerile astea, să se mai îndrepte, măcar, pe ici pe colo, câte ceva, altfel ne-a luat gaia! Oftăm până ne dăm sufletul, câtă vreme, peste tot, iar foamete mare!
Al vostru, pentru eternitate,
Titus

Pt. conf. Nicolae Bălasa

N.O.

Consiliul Judeţean Dolj,
Biblioteca Judeteană "Alexandru si Aristia Aman" Craiova
si Editura "Autograf MJM"
organizează

Joi, 25 octombrie 2012, ora 17.00

lansarea volumelor

Sarra : roman

si

Ziua a sasea : piesă de teatru
în patru acte

Autor: NICOLAE BĂLASA


Moderator: prof. Maria Dobrescu
Invitati: prof. univ. dr. Marian Barbu
prof. univ. dr. George Sorescu
prof. Toma Velici
scriitor Jean Băilesteanu

Evenimentul va avea loc în cadrul "Zilelor Craiovei",
în Sala "Nicolae Romanescu"
a Biblitecii Judeţene "Alexandru si Aristia Aman







Nicolae Bălasa    10/21/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian