Altă pagină a Festivalului de Dans American 2012
Respiratia este începutul si sfârsitul vietii.
Noa Wertheim
Fondată în Ierusalim de către Director artistic și coregraf Noa Wertheim împreună cu partenerul ei, Adi Sha'al, în 1992, trupa israeliană Vertigo Dance Company si-a făcut debutul în cadrul Festivalului de Dans American (ADF), cu frumosul și dinamicul dans, Mana. De-a lungul anilor, Compania a primit numeroase premii, inclusiv cel al Ministerul Educației din 1998 acordat pentru Coregrafie, iar în 2003 - Premiul Landau pentru Arte Performante (Performing Arts).
Cuvântul Mana este tradus din aramaică ca navă de lumină. Corpul omului este ca o navă care posedă o lumină interioară, a spus Noa Wertheim. În acest dans creat cu trei ani în urmă, ea explorează dualităti: masculin / feminin, lumină / întuneric, interior / exterior, unghiular / circular. Mai explicit, Mana urmăreste lupta individului de a restabili echilibrul, în primul rând cu el însuși. Adevăratul învingător este acela care se învinge pe sine însusi, a spus-o Confucius. Voltaire avea convingerea că lupta cu noi însine este cea mai înversunată luptă, fiindcă: te afli în ambele tabere. Cu alte cuvinte, este necesar a afla adevărul din noi ca să putem ajunge a întelege pe semenii nostri si a putea trăi în armonie.
În acest dans se urmăreste transformarea interioară a fiintei, nava de lumină existând în fiecare suflet, ea salvând în final omul de întunericul amenintător.
Spectacolul din data de 14 iulie 2012, sustinut în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center) din Carolina de Nord, a fost o surpriză plăcută; interesant si provocator, având o simbolistică care te pune pe gânduri. Fiecare a fost liber să-si dezvolte imaginatia după fantezia trezită de simturi. Se cunoaste că pe lângă omul zilelor noastre rămas religios, mai există si acel om modern, care se simte și se pretinde în general areligios, dar care dispune încă de o întreagă mitologie ascunsă, care lucrează în sufletul său.
O oră de dans continuu, în care miscările dansatorilor sunt pline de energie, impuls și fluiditate. Individul - dansatorul - luptă în primul rând pentru propriul său echilibru, fizic si existential. O continuă zbatere în scopul deslusirii liniei de cerc, construirii apoi a unei spirale de energie și intensificării ei. Ritualul fizic evoluează de la partea osaturii aflată la baza trunchiului pelvisul -, spre centrul corpului - axul în jurul căruia, simbolic vorbind, se învârteste întreaga lume. Gândul te poate duce si la Arborele simbolizând viața, tinerețea, nemurirea, înțelepciunea. De exemplu, Arborele Nemuririi din Vechiul Testament, al înțelepciunii tot din Vechiul Testament, arborele putând exprima tot ceea ce omul religios socotește real și sacru prin excelență si care leagă pământul de cer. Dansul exprimă libertatea si echilibrul dorit de către trup cu bratele sale în lupta cu contrariile acestei lumi si existenta piciorului puternic fixat în pământ (pardoseala scenei). Există continua iluzie că dansatorii pot zbura în aer.
Costumele dansatorilor lungi, de culoare neagră, cu volane ca niste aripi par a avea rolul de a ajuta - usura zborul dar si de a îngreuna aterizarea care se face totusi, precum ai apăsa surdina unui pian. Par niste lilieci mamifere zburătoare ale căror aripi sunt de fapt niste mâini. Este o luptă între libertate și lanțul cu care este omul pironit. Am avut, pentru o clipă, senzatia că văd bărci ancorate la mal, pe care le miscă valurile, dar ele nu se pot avânta în larg, fiindcă sunt ancorate de tărm; si altele plecând în larg, luptându-se cu valurile
Si mi-au venit în minte versurile poetului Mihail Eminescu: Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile, valurile
Vânturile, valurile fiind metafora destinului iar catargele lupta omului în viata-i trecătoare; vesnice rămânând doar: vânturile, valurile
Gând schopenhauerian care m-a părăsit repede!
Piesele muzicale ale compozitorului Ran Bagno au corespuns perfect liniei narative a spectacolului.
Coregrafia mai explorează casa si vecinătatea ei, lumea interioară si cea din afară, o usă care desparte cele două lumi, cea a libertătii si cea a înlăntuirii, aceeasi dorintă si aici, de a zbura si obstacolul de a fi tintuit. Dansatorii intră si ies pe usa casei.
Mircea Eliade vorbea despre pragul din locuințele omenești: Trecerea pragului casei este însoțită de numeroase rituri: oamenii se închină ori îngenunchează dinaintea lui, îl ating smerit cu mâna
Pragul are paznici: zei și spirite care apără intrarea atât de răutatea oamenilor, cât și de puterile diavolești ori de boli. Jertfele către paznici erau făcute pe prag, și tot aici se făceau și judecățile, în unele culturi paleo-orientale (Babilon, Egipt, Israel). Pragul, ușa arată în chip nemijlocit și concret continuitatea spațiului; de aici decurge marea lor importanță religioasă, care se explică prin faptul că reprezintă simboluri și vehicule ale trecerii
Nu se poate trăi fără o deschidere spre transcendent; altfel spus, nu se poate trăi în Haos. În clipa în care contactul cu transcendentul s-a întrerupt, existența în lume nu mai este posibilă
De aceea, poate, există acel simtământ sfânt al proprietătii, nimeni nuși schimbă locuința fără o strângere de inimă, pentru că nu este ușor săți părăsești lumea
Nici cea interioară, nici cea exterioară!
Casa dispusă pe fundalul scenei sub formă de pentagon, cu o ușă mare în mijlocul ei, se deplasează înainte - înapoi si pe lateral, sunt efecte cinematografice care te fac să poti privi din diferite unghiuri, dansul celor opt dansatori. Un balon mare, negru lucios, umplut cu heliu se ridică de pe umerii unei dansatoare îmbrăcată în costum negru, trăgându-i ușor brațele, genunchii, în sus. Mișcările ei gratioase, ușor robotizate, atrag un dansator. Tragerea în sus a trupului dansatoarei de către balon se produce din când în când, ea nu este suficient de puternică si, dansatoarea se prăbușeste pe pământ, semn al chemării partenerului. Timid la început, el se apropie ezitant. Ea dansează, el se clatină, nu stie încă să răspundă chemării ei. Acest duet constituie tema centrală a compozitiei. Dansatoarea se află în brațele bărbatului pentru putin timp si din nou miscarea se repetă ca un leit motiv. Eliberati de balon, acesta plutește peste acoperișul casei ca un astru prevestitor, sugerând o călătorie mistică prin lumină si întuneric, între cer si pământ, între libertate si constrângere, în asteptarea acelei navei de lumină - Mana
Nava de lumină nu poate fi altceva decât iubirea care prin imensa ei putere face acceptabilă dualitatea, transformă, creează echilibrul si armonia pentru care luptă fiintele în viată. Lupta contrariilor, între Yin și Yang, atractia dintre ele, echilibrul perfect obtinut, iată semnificatia acestui dans! Yin fiind reprezentat prin elementul feminin asociat noptii, apei si pământului, Yang reprezentând elementul masculin asociat luminozitătii, focului si vântului - exprimarea fortei ceresti. Energia este în continuă curgere si transformare, iar în decursul acestui proces ea îmbracă aspectul Yin sau Yang, în functie de conditiile în care se manifestă. Yin si Yang pot fi recunoscute, dar nu pot fi întru totul separate, nimic nu este în întregime Yin sau Yang. Chiar în fiecare fiintă există si opusul său. În general, cunoasterea principiului Yin-Yang si recunoasterea lui în natură si în interactiunile dintre oameni ne aduce o mai bună întelegere a vietii si a posibilitătilor pe care le avem în crearea unei atmosfere armonioase atât în exteriorul, cât si în interiorul nostru. Pe de altă parte, în Univers, echilibrul este menținut prin această lege a contrariilor, legea acțiunii și reacțiunii. Se spune că dacă lupta dintre ele s-ar încheia, nu ar mai fi posibilă existența Universului.
Alternanta dintre lumină și întuneric, miscările precise ale unor dansatori executate pe lateral, în acelasi timp ce alti dansatori se miscă pe vertical, miscări lente si rapide, săriturile, aruncările, prinderile, răsucirile trupurilor dansatorilor, creează un joc coregrafic fascinant.
Un dans cu adevărat ametitor! Un Vertij! O oră fermecătoare de dans! Si nava de lumină mult asteptată, care va salva sufletele!
Raleigh, Carolina de Nord.
|
Vavila Popovici 8/21/2012 |
Contact: |
|
|
