Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


In loc de rugăciune

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi plâlpâia altdată în candela din gând.

Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ti oferi
Să-Ti stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara
Si de putinul suflet ce îl păstram ca sara
Să am, ca tot crestinul, cu ce Te omeni.

As vrea să-Ti pot întinde un gând sfios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraiese si e goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Si pe un ramur vested un singur fruct amar.

De l-as culege-n pripă să Ti-l aduc prinos,
Soptind o rugăciune si tremurând o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ti-as aduce
Otravă-n cupe sparte si Te-as târî prea jos.

Zadarnic stai de veghe si-astepti umil si blând,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Si-n cerul Tău de gheată cu turturi de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminti,
E plin pământul de martiri si sfinti
Atinsi de filoxera-ntelepciunii.

Tăcută-i gloata de-ntelepti ca sfinxul
În fata lumii si-a nemărginirii
Si-ascultător de rânduiala firii,
Ca un plăvan în jug trudeste insul.

Scâncesc cumintii-n chingile durerii
Si, sângerând din răni adânci blândete,
Lângă neveste mor de bătrânete,
Necutezând să tragă spada vrerii.

Boleste omenirea ca o juncă
Si nimeni nu-i ca să-i sloboadă sânge;
S-a-mpotmolit istoria si plânge
Cu prora-nfiptă într-un colt de stâncă.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâne
Cu bâta de la spate ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Si evu-ntelepciunii să-l dărâme.

O! Doamne, unde-a Don Quijotii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mânuiască lanza,
Ci scutieri cuminti se vor cu totii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada si să taie nodul?
Tânjeste după glorie norodul
Si nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii...

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăsească si să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pământu-n coarne
Si-acestui veac să-i surpe temelia.

COMUNIUNE

M-am aplecat pe iaz să-i sorb vigoarea
Si-n unda rece limpede ca zarea
Văzui un porumbel trecând înot
Răsfrânt din înăltimi cu cer cu tot.

Departe-n fund un vultur se roteste,
În scama unui nor s-ascunde-un peste
Si-un stol de pesti asemeni unui nor
Acopăr soarele cu umbra lor
Si ca o boare răcoroasă trece
Prin fata astrului din unda rece

Deasupra cer, în adâncime cer
Mistere sus, în sens invers mister;
Fac schimb de taine-Adâncul cu Înaltul
Si peste lume, dintr-un cap într-altul,
Ca-ntru-nceput Se poartă Duhul Sfânt
"Precum în cer asa si pe pământ"

Doar într-un colt de lume, undeva,
Un nimeni ce se crede cineva,
Se vrea de capul lui, vorbeste-n dodii
Ucide taine si despică zodii,
Nesocotind si sâcâind pe Domnul:
Gânganie nefericită: omul.


POETUL

Azi n-am cioplit nici un vers,
Metafore lichide tânjesc după rotunjimea cuvântului,
Dar eu nu mă mai vreau amforă,
Ci, răzvrătit împotriva stării de gratie,
Behăi lumeste.

Azi n-am prins în lat nici o pasăre cântătoare,
Sinfonii latente se pârguiesc în guse de privighetori adormite,
Dar eu nu mă mai vreau strună,
Si în lume e un cântec mai putin.

Azi n-am dezrădăcinat nici o stea,
Toti oamenii lumii sunt vii,
Toate lucrurile sunt la locul lor,
Iar eu printre ele le dau sens întrebuintându-le.

Azi n-am cioplit nici un vers,
N-am prins în lat nici o pasăre cântătoare,
Si n-am dezrădăcinat nici o stea.
Va fi o noapte lungă noaptea ce vine,
Va fi o noapte lungă si somnul îmi va fi bântuit de năluci:
Zeii nu vor ierta îndrăzneala de a nu fi fost trist.

TRISTETE

De ce sunt trist mă-ntrebi ?...Sunt trist iubită,
Sunt dureros de trist pentru că stiu
Că orice dragoste destăinuită
E-un vis frumos ucis de timpuriu

Sunt trist că cerul meu acum rămâne
C-o taină mai putin, sunt trist că-un dor
Se stinge împlinit si stiu că mâine
N-o să mai am de ce să mă-nfior

Acuma stiu că fericirea noastră
Abia îmbobocită va-nflori,
Se va deschide ca o floare-n glastră
Si ca o floare se va vesteji.

Iubita mea, un vis ce se-nplineste
E-un înger care cade, e o stea
Ce de pe cerul ei se dezlipeste
Si piere-n tină ca un fulg de nea.

Mă-ntrebi de ce îs trist ?... Sunt trist, nebună
Că florile acestea timpurii
Pe care le culegem împreună
Până diseară se vor vesteji.





Demostene Andronescu    8/16/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian