Speranta si vise
De-ar fi...
De-ar fi să mă descopăr dintr-o urmă
De lujer smuls din rădăcini si rupt
Când gândurile-n tâmpla clipei scurmă
Si-nnoadă-n franjuri visul întrerupt
De-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruri
De tânără fecioară-n miez de vară
Cu jar de maci în suflet, cu onoruri
De lied-uri lin soptite de-o vioară
As sti s-adun din unduirea ierbii
Doar adierea blândului zefir
Privind la râu cum se adapă cerbii
Să-nlătur spini din rug de trandafir
Înmiresmat, în sângeriu vesmânt
De taine prinse-n trena noptii slute
Apoi să-mi iau tainul din cuvânt
Îngenunchind în clipele durute
Pe lacrimi reci din roua diminetii
Cu pumnii strânsi dar sufletul deschis
Strivind în gând amărăciunea vietii
Dar pribegind prin coltul meu de vis...
Limassol, Cipru, 19/20 iunie 2012
Mi-e dor…
Mi-e dor de-un colt de tară, linistit,
De tinda-n care m-am simtit copil
De floarea de salcâm, de fân cosit
Prin care-ades’ mă furisam tiptil
Spre râu... unde visam la nesfârsit
La câte, Doamne, nu visam atunci
Mi-e dor de satul meu cel primenit
De roua muntilor, de maci din lunci
De umbra deasă, mărul de la drum
Si de alunul drag, lângă fântână
Mi-e dor... atât! În jur e numai scrum
Mi-e gândul la măicuta mea bătrănă
Ce stă la poartă si-si asteaptă pruncii
Nu i-a văzut demult...inima-i plânge
„Din gard s-au rupt încet, încet ulucii...”
Îsi zice-n gând si mâinile îsi frânge.
Măicută dragă, chiar plecati în lume
Noi te purtăm în suflet cu mândrie
În munti cerniti sau mările cu spume
Căci rupti am fost de astă tristă glie
Muncim, pribegi, străini, fără simbrie
De la cicoii noi ce ne-o pângăresc
Ne este dor de-o altă Românie
De adevăr si suflet românesc!
Limassol, Cipru, 22 iunie 2012
Speranta
Mai bate-o oră-n noaptea răvăsită
Secunde curg prin fante de lumină
Prin maci de jar si trena lunii, lină,
Speranta-nnoadă lacrima-i zidită
În sanctuarul tâmplei ostenite.
Gânduri robite-n nevăzute chingi
Ce strâng cumplit, se zbat neostoite
Soptind mereu: învingi, învingi, învingi!
Speranta-mi se-ncovoaie, plâng si tac
Ce zbucium scurmă-n spaima depărtării!
Sunt pe-un tărâm - un petec de uscat
Ca o batistă pe obrazul mării.
Atâtea vise prinse-ntr-un grăunte
Se trec prin mine, ce năvalnic dor
De trai tihnit, la poalele de munte
Inundă astăzi sufletu-mi – izvor…
Îmi plec genunchii-n clipele durute
Doamne, rămâi nădejdea mea, Esti viu!
Lasă-mi speranta fără temeri slute
Să pot s-alung tot greul în pustiu…
Limassol, Cipru, 23/24 iunie 2012
|
Georgeta Resteman 6/24/2012 |
Contact: |
|
|
