Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cugetările sărmanului Dionis

Ah! garafa pântecoasă doar de sfesnic mai e bună!
Si mucoasa lumânare sfârâind săul si-l arde.
Si-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde -
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentru-o tigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârtâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Si cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.

Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - si căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca tiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un soarec, Doamne, - măcar totusi are blană.
Mi-as mânca cărtile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete si nevasta - o icoană.

Pe pereti cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen
Roiesc plosnisele rosii, de ti-i drag să te-uiti la ele!
Greu li-i de mindir de paie, si apoi din biata-mi piele
Nici că au ce să mai sugă. - Într-un roi mai de un stânjen

Au iesit la promenadă - ce petrecere gentilă!
Plosnita ceea-i bătrână, cuvios în mers păseste;
Cela-i cavaler... e iute... oare stie frantuzeste?
Cea ce-ncunjură multimea i-o romantică copilă.

Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codeste-un negru purec;
Să-mi moi degetul în gură - am să-l prind - ba las', săracul!
Pripăsit la vreo femeie, stiu că ar vedea pe dracul,
Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "ins!" la ce să-l purec?

Si motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic si ornic.
De-ar fi-n lume-un sat de mâte, zău! că-n el te-as pune vornic,
Ca să stii si tu odată boieria ce-i, sărmane!

Oare ce gândeste hâtrul de stă ghem si toarce-ntruna?
Ce idei se-nsiră dulce în mâteasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,
Rendez-vous i-a dat în sură, ori în pod, în găvăună?

De-ar fi-n lume numai mâte - tot poet as fi? Totuna:
Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick,
Ziua tologit în soare, pândind cozile de soaric,
Noaptea-n pod, cerdac si stresini heinizând duios la lună.

Filosof de-as fi - simtirea-mi ar fi vecinic la aman!
În prelegeri populare idealele le apăr
Si junimei generoase, domnisoarele ce scapăr,
Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan.

Sau ca popă colo-n templul, închinat fiintei, care
După chip s-asemănare a creat mâtescul neam,
As striga: o, motănime! motănime! Vai... Haram
De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motănimei îl desfăsură-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul s-a lui Duhuri - liliecii?

Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă,
Nu vedeti ce-ntelepciune e-n făptura voastră chiară?
O, motani fără de suflet! - La zgâriet el v-a dat gheară
Si la tors v-a dat mustete - vreti să-l pipătți cu laba?

Ii! că în clondir se stinge căpetelul de lumină!
Mosule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat?
Să visăm favori si aur, tu-n cotlon si eu în pat.
De-as putea să dorm încaltea. - Somn, a gândului odină,

O, acopere fiinta-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-ncă cu mâte si cu pureci si cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie!

1872,





Mihai Eminescu     6/14/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian