Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Eu, tu si Ovidiu


Nu, nu este vorba de bine-cunoscutul film al lui Geo Saizescu, în care l-am admirat cu toții pe Florin Piersic.
Este vorba despre fiecare dintre noi si despre Ovidiu. Publius Ovidius Naso, primul - am putea spune - dintre exilații celebri ai lumii, poetul din Sulmona, care, din ordinul împaratului Octavian Augustus, si-a părăsit familia, prietenii si însăsi Roma, “cetatea eternă”, pentru a-si trăi restul vieții pe țărmurile Pontului Euxin. Cândva, îmi era greu să înțeleg cum unui poet cu sufletul atât de gingas nu a putut să îi placă, chiar în condițiile date - cele ale exilului - un tărâm atât de frumos ca cel al țării noastre, si cum de a putut să-l găsească neprimitor. Cum de îl numea, într-una dintre epistolele sale, locul unde “fericirea nu ajunge niciodată”. De ce se plângea c㠓nu m-am putut obisnui cu apa de aici, iar în ce priveste solul, nu stiu de ce, nici pământul nu-mi prieste”. Au trebuit să treacă ani pentru ca eu însămi - plecată din țara natală - să înțeleg plânsul marelui poet, care, departe de casă, scria “ca să nu moară în tăcere”. Ceea ce a simțit Ovidiu atunci când a fost exilat, simțim si noi, cei care ne-am auto-exilat pe tărâmuri străine, departe de cele natale, pe tărâmuri cu alte obiceiuri, cu alte sisteme de valori…
Desigur, imigrația este o experiență pe care fiecare o trăieste într-un mod unic, propriu fiecărei firi. Sunt imigranți care par deplin fericiți si foarte mulțumiți cu alegerea făcută, aceea a plecării de acasă. Alții care par să regrete, cel puțin în primii ani, pasul făcut. Unii s-au resemnat, pe alții auto-exilul i-a îndârjit, făcându-i să lupte cu mai multă putere pentru idealurile lor…
Si totusi, ne leagă ceva comun? Probabil că da – pentru că dorul de țară nu moare niciodată, chiar dacă uneori nu recunoastem deschis acest lucru. Pentru că, asa cum spunea Mircea Eliade, “pentru cei care l-au părăsit, orasul copilăriei si al adolescenței devine un loc mitic…” Un loc de legendă, unde fiecare faptă sau cuvânt al nostru din trecut capătă o semnificație aparte, o frumusețe solemnă, pe care, chiar dacă nu o putem cânta în versuri, asemenea lui Ovidiu, o păstrăm în suflet. Si, de ce nu, o putem împărtăsi si altora, copii, rude, prieteni, pentru ca să dăinuie dincolo de trecerea timpului, dacă nu în versuri, cel putin în inimi.







Eliza Daniela Ghinea - Toronto    3/11/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian