Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivã 2019
Articole Arhivã 2018
Articole Arhivã 2017
Articole Arhivã 2016
Articole Arhivã 2015
Articole Arhivã 2014
Articole Arhivã 2013
Articole Arhivã 2012
Articole Arhivã 2011
Articole Arhivã 2010
Articole Arhivã 2009
Articole Arhivã 2008
Articole Arhivã 2007
Articole Arhivã 2006
Articole Arhivã 2005
Articole Arhivã 2004
Articole Arhivã 2003
Articole Arhivã 2002


Antroponime geto-dace, tracice si besse scrise pe ostraca descoperite la Krokodilô (modern Al-Muwayh), Egipt

Introducere: În urma săpăturilor din anii 1994-1997 si ulterior în Desertul Oriental egiptean aflat la început de mileniu sub stăpânire romană, săpături efectuate de-a lungul drumului roman ce lega Coptos (Quft) si respectiv Nilul de Marea Rosie si porturile Berenice si Myos-Hormos (situat probabil la 5 km nord de orasul modern sub ruinele lui Qusayr-al-Qadâm) si în zonele de depozitare ale deseurilor din circa trei “praesidia” (popasuri fortificate) denumite Maximianon (modern Al-Zarqâ 2), Krokodilô (modern Al-Muwayh) si Didymoi (modern Khashm al-Mynaih) s-au descoperit mai multe texte grecesti (mai rar latină, foarte putine în nabateeană si în demotică) scrise pe ostraca (ostrakon/ostraca = piese de ceramică sau bucăti de piatră pe care erau scrijelite sau înscrise texte transmise între diferite praesidia sau /si prefectură sau notatii care aveau rol pur administrativ).
Pe unele ostraca sunt evidentiate nume cu rezonantă geto-dacă, tracă sau bessă, iar pe ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n. este înscris un mesaj de la cavalerul dac Dekinais către Kaikeisa/Kaigiza.
Ceea ce interesează din descoperirile de la Krokodilô, Maximianon, Didymoi este în mod deosebit corespondenta militară, pentru site-ul arheologic Krokodilô această corespondentă militară fiind descrisă în lucrările:
1. Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l'IFAO 51. Le Caire: Institut français d'archéologie orientale, 2005. Pp. 283. ISBN 2-7247-0370-7
si în
2. Hélène Cuvigny, J.-P. Brun, A. Bülow-Jacobsen, J.-L. Fournet und M. Reddé, L'armée romaine dans le désert Oriental d'Égypte I: Praesidia du désert de Bérénice" (Institut Français d'Archéologie Orientale, Le Caire 2003).
În secundar, vezi si articolul de pe http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm
3. Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.).
Textele acestor ostraca descoperite la Krokodilô pot fi citite pe urmatoarea adresa internet:
http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98
indicat explicit pentru ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n.

Amănuntele prezentate în această informare sunt preluate în principal din: Bryn Mawr Classical Review 2007.01.29, articolul d-lui Thomas Kruse (Ruprecht-Karls-Universität Heidelberg) si din articolul d-nei Hélène Cuvigny- Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) accesibil pe http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm.
În afara praesidiumului Krokodilô pentru care ostraca au fost înregistrate si descifrate de Hélène Cuvigny, A. Bülow-Jacobsen, Fr. Colin si J.-L. Fournet în cursul a două campanii pe parcursul anilor 1996 si 1997, textele descoperite deja în celelalte praesidia cercetate până acum sunt în curs sau urmează să fie descifrate.
Localizare: Estul desertului egiptean (zona sudică a Egiptului) între Nil si Marea Rosie, denumit Desertul Berenice, între Coptos - Myos Hormos si Coptos - Berenice, cu scopul exploatării aurului la mina Bi’r Umm Fawâkhîr si a carierelor de grano-diorit de la Mons Claudianus si de porfir de la Mons Porphyrites.

Reprodus după Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) fig. 1. Zona desertului Berenice

Descrierea unui praesidium: Prin praesidium trebuie înteleasă o asezare fortificată tip popas, pentru controlul căilor de comunicatii rutiere cu Myos-Hormos. Un praesidium era apărat de un număr de 3-5 călăreti si 8-10 infanteristi (un minim de 8 si un maxim de 22-24 soldati), alături de care locuiau civili (inclusiv femei si chiar prostituate "itinerante": unul dintre civilii de la Krokodilô, denumit Philoklès, trăia alături de cele două sotii- bătrâna Sknpis si tânăra Hègemonis, crestea porci pentru consum si deasemenea furniza prostituate pe care garnizoanele se întreceau în a le închiria cu luna, ceea ce si stârnea o corespondentă "exaltată") si/sau oaspeti, condusi de un subofiter denumit curator praesidii. Conform lui Thomas Kruse, probabil călăretii apartineau alei Vocontiorum (originară din Galia de sud) stationată în Coptos (modern Quft), nefiind însă clar cărei unităti apartineau infanteristii. Hélène Cuvigny, analizând circa 150 de ostraca de corespondenta militară descoperită la Krokodilô - semnalează deosebirea de onomastică între infanteristi si cavalerii care purtau nume ne-romane, posibil dacice. Desi de regulă viata în desert era pasnică, se semnalează atacuri venite din partea "barbarilor" beduini, cu care totusi unele praesidia încheiau întelegeri si mentineau bune raporturi (ex. Didymoi, sfârsitul sec. al II-lea, începutul sec. al III-lea). De fapt, unele atacuri au si condus la constructia de praesidia.
Functiile unui praesidium erau deci: rol militar (supravegherea zonei desertice, servicii de pază si escortă al căror rol era încredintat îndeosebi cavalerilor); serviciu postal (corespondentă oficială si militară, deasemenea în sarcina cavalerilor); conservarea rezervelor de apă ("hydreumata e lacci": puturi de apă si cisterne; instalatii hidraulice sau de transport al apei -tip qanat/foggaras ? improbabil ?) pentru uz propriu si pentru caravanele de transport.
Separat fată de praesidia, existau asa-numitele skopeloi: turnuri de semnalizare.
Sunt atestate următoarele praesidia în Desertul Oriental: Krokodilô/Korkodilô (Al-Muwayh), Maximianon (Al-Zarkâ 2), Didymoi (Zeydun ?/Khashm al-Mynaih), precum si Simiou (probabil Bi’r Sayyâla), Siaroi, Thonis Megale (în Nubia Inferioară), Patkoua (în Nubia Inferioară), Persou (mutată de la Bekhen du Wâdî al-Hammâmât la Bi’r Umm Fawâkhîr si locatie pare-se dispărută ca urmare a exploatărilor miniere din perioada bizantină ?), Xèron Pelagos (Jirf sau Al-Faysaliyya), Phalakron (Duwayk), Dios (Abû Qurayya), Bir Bayza (abandonat si înlocuit de Dios), Phoinikôn (Eynikon ?), Kainè Latomia=anterior Domitianè (modern Umm Balad, flanc sud Mons Porphyrites) Aphrodite, Sikayt, Compasys/Kompasi ? constructia initială fiind în timpul lui Flavian (69-96 e.n.) si Traian/Hadrian (98-138 e.n.), pare-se că într-un moment când comertul cu Eritreea era în declin. Se pare că desi locuite militar în permanentă până în secolul III, disciplina militară devenise "relaxată" ?, întrucât reziduurile (spărturile ceramice, oasele, cenusa, etc.) erau depozitate în interiorul praesidia (ca resturile alimentare să nu atragă sălbăticiunile desertului dacă erau aruncate în exterior ?). Comandantul tuturor era praefectus praesidiorum et montis Beronices, unde prin Berenice trebuie înteleasă regiunea si nu orasul.
Actualmente, dezvoltarea turistică exponentială a condus inclusiv la organizarea de safari-uri în zona desertică, ceea ce conduce la degradarea accelerată a vestigiilor descoperite.

Viata într-un praesidium si în asezarea Mons Claudianus: Soldatii romani si peregrinii (militarii din trupele auxiliare si locuitorii care nu erau cetăteni romani) nu duceau nici măcar în zona desertică o viată de privatiuni. Majoritatea locuitorilor asezărilor erau însă nativi egipteni elenizati sau elenofoni.
În articolul d-nei Marijke van der Veen (cu S. Hamilton-Dyer) din Journal of Roman Archeology 1998 vol. II 101-116, intitulat "A life of luxury in the desert ? The food and fodder supply to Mons Claudianus" se evidentiază faptul că într-o arie desertică hiper-aridă cu o medie anuală de ploaie de 5 mm, doar partial locuită de beduini, o asezare romană fortificată precum Mons Claudianus destinată exploatării carierei de grano-diorit din zonă pentru constructiile Romei a fost locuită continuu cel putin în primele două secole ale acestui mileniu. Asezarea consta dintr-o zonă fortificată, grajduri pentru animale, grânar, cisternă de apă, cimitir, templu, baie publică si deasemenea importante depozite intermediare. Asezarea este extrem de bine conservată. Pe lângă această asezare, praesidia erau deasemenea permanent locuite.
Analiza rezervelor conservate indică abundenta de hrană în conditiile în care aceasta era adusă de la cca. 5 zile distantă din zona Nilului. Resturile de oase evidentiază că se consuma sau aproviziona carne provenită de la animale domestice (pentru hrană sau/si transport/tractiune), animale sălbatice (gazelă) si păsări vânate local - rar, peste marin, scoici si moluste aduse de la tărmul Mării Rosii. S-au descoperit si oase de pisici, câini, rozătoare, etc. Dintre animalele domestice cel mai comun la Mons Claudianus este măgarul (folosit uzual pentru tractiune, dar urmele de transare arată că animalul era consumat atunci când nu mai era util, aceeasi observatie pentru cămilele si caii epuizati sau îmbătrâniti si sacrificati în final pentru alimentatie umană), deasemenea porcul (de regulă îngrăsat local si sacrificat pe măsura consumului în anumite situri sau conservat prin sărare). S-au descoperit oase de cămile, capre, oi, găini si cai în număr mai redus fată de măgari sau porci. Animalele sălbatice se regăsesc de regulă în părti transate (si nu scheletul complet).
Si la praesidiumul de la Krokodilô, este predominant consumul cărnii de cămile si măgari sau cai si mult mai putin carnea de porc.
Animalele de tractiune erau utilizate pentru transportul pietrei până la Nil, dintre care măgarii erau considerati bine adaptati si cel mai uzual utilizati. Deasemenea, erau consumate cereale (grâu dur si orz decorticat la Mons Claudianus pentru alimentatie umană si cel nedecorticat pentru consum animal), leguminoase (linte si toate tipurile de fasole), fructe (din Egipt, Africa, India sau Persia; amintim: smochine, pepeni verzi si galbeni, cucumber, mere acrisoare, lotus indian, curmale, struguri, măsline, citrice denumite citron, etc.), seminte si nuci (migdale, alune, nuci, sâmburi de pin), plante uleioase (sofran, seminte de in, susan si un tip de nuci), condimente (peste 40 de sortimente), legume. Resturile alimentare găsite indică abundentă si o mare varietate de sortimente. Grâul dur pare de import si se pare că era adus în mod deosebit sub formă de produse de panificatie si mai putin ca cereale, în timp ce orzul este produsul uzual consumat inclusiv în alimentatia umană aprovizionat ca cereală. Deasemenea, uleiul de măsline este aprovizionat continuu. Si materialele tesăturilor (inclusiv dintre cele de lux) s-au conservat bine în zona desertică, oferind informatii importante cercetătorilor istorici. Este o presupunere personală că baza de la Mons Claudianus slujea ca bază primară de rezerve de apă si alimentare, praesidia fiind secundare si fiind la nevoie ajutată de la Mons Claudianus ? Este probat spre exemplu faptul că Persou redistribuia pentru Krokodilô si Maximianon legume, ierburi aromatice, salate.
Din punct de vedere a vietii spirituale, în Mons Claudianus exista un templu (dedicat lui Serapis ?). Viata incertă din zona desertică stătea sub patronajul zeitătii denumite Min, echivalentul greco-roman fiind Pan care este adorat într-o inscriptie ce stă mărturie. Dar sunt adorate si alte zeităti considerate protectoarele locului, precum Tyche=Fortuna în Krokodilô si în Simiou, Athena în Persou (Bi’r Umm Fawâkhîr), Sarapis/Serapis/Serapide sau Isis în Maximianon. Alte zeităti adorate: Apollo, Dioscurii, Philotera=sora divinizată a lui Ptolemeu al II-lea (Maximinion).

Ce este un ostrakon si de ce se scria pe el ? Ostrakon /ostraca = piesă(e) de ceramică sau bucăti de piatră pe care erau scrijelite sau înscrise texte transmise între diferite praesidia sau /si prefectură sau notatii care aveau rol pur administrativ.

Reproduse după Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.)
fig. 3- Săpături la Didymoi, efectuate de către Jean-Pierre Brun si fig. 13-Exemplu de ostrakon – carte de corespondentă ce informa garnizoanele despre miscările trupelor de beduini

Corespondenta oficială se scria pe papirusuri, dar tot ceea ce însemna contabilitatea asezărilor/gospodăriilor, corespondentă militară sau între locuitorii diferitelor praesidia, documente administrative sau ciorne de texte înainte de transcrierea pe "scumpele" papirusuri se scriau pe ostraca. Odată utilizate, ostraca erau marcate cu un semn, posibil tip cruce (după transcriere) si apoi erau aruncate la groapa de gunoi.
Unele ostraca apartin corespondentei personale si răspunde unor nevoi individuale (dorinte sexuale, aspiratii, nevoia de a a-si ocupa timpul ?).
Se scria inclusiv din "plictiseală", precum soldatul latinofon Sosianus, care umplea ostraca cu texte si scrisori de o inspiratie erotică "obscură". Alti soldati desenau scene obscene ca în exemplu de mai jos, unde un personaj bărbos cu o beretă frigiană sau dacică ? îsi cîntăreste falusul pe unul din talerele unei balante.

Reprodus după A. Bülow-Jacobsen si redat de http://www.ifao.egnet.net/archeologie/praesidia/
Ostraca cu subiect satiric/obscen: Personaj bărbos cu o beretă frigiană sau dacică ? îsi cîntăreste falusul pe unul din talerele unei balante

Descrierea textelor care fac explicit referire la daci: În ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n. este transcris un mesaj de la cavalerul dac Dekinais detasat la Persou (Bi’r Umm Fawâkhîr) către Kaikeisa/Kaigiza (corect Kaigiza ?, el fiind cantonat o perioadă la Krokodilô. Kaikeisa pare o transcriere proprie a scribului). Textul ostrakonului este disponibil la următoarea adresă de internet si este redat mai jos:
http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98.
Δεκιναις Καικεισα τῷ ἀδελφῷ χ(αίρειν).
ἀσπάζου Ζουτουλα̣ καὶ Πουριδουρ.
ἐρωτῶ σε, Καικισα, σκύλητει(*)
πρὸς ἐμὲ ἐπὶ(*) χρίαν(*) σου ἔχω·
5ἐρωτῶ σε, ἔρχου ὡς πρὸς ἐμέ·
ἐγὼ ἤκουσα ὅτι πάντες οἱ Δάκες
ὑπάγουσιν μετὰ τοῦ ἡγεμόνος
ἰς(*) Ἀλεξάνδ(ρειαν)· ἐὰν εἰδῇς ὅτι ὑπάγου-
σιν ἰς(*) Ἀλεξάνδ(ρειαν), γράψον ἰς(*) Κόπτον
10ἵνα ταχὺ ἀναβῇ.
ἔρρωσο.
Pe scurt, Dekinais îi scrie lui Kaikeisa/Kaigiza. Mai întâi, el transmite salutul său către doi cavaleri denumiti Zoutula si Pouridor. Cei patru cavaleri daci luptau în fortele auxiliare romane, fiind transferati în Egipt la foarte scurt timp după încorporarea Daciei în Imperiul Roman ca urmare a celui de-al doilea război dacic din 105-106 e.n. Dl. Thomas Kruse aminteste că în ciuda obiceiului de integrare a peregrinilor/străinilor în trupele auxiliare romane prin atribuirea de nume latine, cavalerii daci se bucură de privilegiul păstrării numelor proprii dace, dânsul apreciind aceasta ca dovadă a politicii de respect fată de identitatea lor etnică ca daci. Personal, interpretez aceasta mai degrabă ca o dovadă de respect a statului lor social (probabil unii erau tineri printi/nobili de prim rang)- o modă printre tinerii nobili daci ? (poate si dintre triburile dacilor liberi aliate cu romanii ?) pentru efectuarea uceniciei militare ? Dekinais continuă scrisoarea amintind că a auzit că prefectul Aegypti numit Servius Sulpicius Similis a autorizat un ordin de detasare a tuturor dacilor la Alexandria. D-na Hélène Cuvigny presupune că prefectul Egiptului ar fi dorit să se deplaseze la Alexandria escortat de sute de cavaleri daci, iar dl. Thomas Kruse consideră că se dorea constituirea nucleului unei unităti militare auxiliare dacice, care ulterior să fie deplasată într-o altă parte a imperiului ?
Personal, presupun că Dekinais era mai degrabă îngrijorat de posibilitatea ca prefectul Aegypti Sulpicius Simili să fi avut unele suspiciuni la adresa realei fidelităti a dacilor fată de romani (nesupusi, mândrii ?) si poate ar fi dorit schimbarea lor cu trupe mai fidele si mai supuse, însă nu putem cunoaste adevărata motivatie reală a intentiei prefectului (nerealizată).
Separat, site-ul http://www.ifao.egnet.net/archeologie/praesidia/ mentionează că pe enorma stâncă (care, văzută dintr-o anumită pozitie ar sugera reprezentarea naturală a unui crocodil) situată lângă praesidiumul Krokodilô, un cavaler dac pe numele său Dida (Dida, fiul lui Damanaus) a gravat de-a lungul celor 5 luni de încartiruire în acest praesidium o inscriptie în latină de 2,5 m lungime (despre al cărui continut, site-ul nu face referire). Tot un cavaler Dida apare mentionat pe un ostracon datat 25 Tybi al anului 12 sub împăratul Traian (20 ianuarie 109 e.n.). Într-o scrisoare din anul următor, un anume Panouris povesteste cu durere cum a fost refuzat de o "prostituată" datorită dragostei ei pentru un dac (sursa: "Recherches dans le désert Oriental égyptien " pe site-ul: http://www.igl.ku.dk/~bulow/Krok97.html).

Alte nume considerate dacice: La Mons Claudianus sunt atestate 4 categorii de locuitori: soldati/oficiali si nativi egipteni predominant elenofoni: lucrători civili calificati (plătiti cu cca. 47 de drahme per lună, o ratie de grâu, uneori de vin), lucrători necalificati, femei, copii.
Pe acele ostraca descoperite în gropile de gunoi ale unor praesidia regăsim numele a peste 50 de soldati de origine dacă, recrutati de Traian probabil imediat după cucerirea Daciei, din care cel putin 15 poartă nume dacice "cunoscute". Posibil erau si geto-daci din Scithia Minor si Moesia, deasemenea traci si bessi ?
În acele praesidia aflate de-a lungul acestor drumuri Coptos- Berenice si Coptos-Myos Hormos, alcătuite din 3-5 cavaleri si 8-10 infanteristi aflati sub comanda unui subofiter denumit curator praesidii, dar si în Persou si Mons Claudianus, numele dacice trebuie asociate cavalerilor care apartineau pare-se de ala Vocontiorum într-o perioadă scurtă imediat posterioară cuceririi Daciei. Numele cavalerilor ar trebui analizate corespunzător si pentru celelalte praesidia (Maximianon- desi există îndoieli cu privire la existenta unor soldati daci în acest praesidium, Didymoi în principal pentru care există săpături efectuate, dar si Simiou, Siaroi, Aphrodite, Sikayt, posibil si pentru Thonis Megale si Patkoua ?).
O listă de nume de persoane este disponibilă pe internet, la adresa http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/Kontr.pdf dar redă toate onomasticile disponibile, inclusiv nume de zeităti (circa 50 de pagini de nume aranjate pe patru coloane).
Conform ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n. sunt dacice următoarele nume: Dekinais, Kaikeisa sau Kaigiza, posibil Zoutula si Pouridor. La Krokodilô este mentionat Dida fiul lui Damanaus. Un alt nume trac sau dac mentionat de Dan Dana este (A)vizina/Avezina (regăsit si în Nortumberland, Britania) cf. inscriptiei "A(ulus) Vizina mile(s) coh(ortis) I Lus(itanorum) (centuria) Flavi" găsit la Talmis (Kalabcha, Nubia Inferioară).
În ostrakonul O.Krok. 1.102, regăsim un Karpoy ?
http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;102
τύρμα Καρπου[ρνίου(?)](*)
Βῆσις vac.?
La Krokodilô si Didymoi sunt atestate următoarele nume posibil dacice (preluate de pe wikipedia, List of dacian names): Dadas si Dadazi, Zoutoula, Dotos si Dotouzi, Dieri si Diernais, Diengis, Dida(s), Blaikisa, Blegissa, Diourdanos, Thiadicem, Avizina, Dourpokis, Kaigiza, Dardiolai, Denzibalos/Denzibalus (a doua formă atestată în Britania), Pouridor, Thiaper si Tiatitis, Dekinais, Rolouzis.
O altă listă (sau o listă mai completă) este furnizată de Dan Dana: Aptasa, Avizina, Bastiza, Blaikisa, Kaigiza, Komakiza, Dablosa, Dadas, Dadazi, Daidour, Damanais, Dardanos, Dardiolai, Dekibalos, Dekinais, Decinsada, Dezibalos, Diapalai, Dida, Diengi, Dieri, Diernais, Diolizis, Diourdanos, Diourpa, Diourpliz, Ditoulai, Dotos, Dotouzi, Dourpokis, Eithazi, Eithias, Geithozi, Ithiokalos/Eithiokalos, Naisoulai, Natopor, Neisto, Petipor, Pouridour, Rolouzis, Thiadicem, Thiais, Thiaper, Thiapor, Tiatitis, Thiati, Thouthoila, Tia, Tiato, Titila, Zoubliza, Zourai, Zourazi, Zourdanos, Zouroblost, Zoutula,
listă preluată de pe http://zalmoxel.wordpress.com/tag/antroponime-dacice.
Personal, apreciez că si următoarele nume :
Balate (P5C1R22), Bastiza (P2C1R12), Bes (P15C3R24), Bózos (P40C4R31), Diza (P2C1R11), Dizoylas (P13C4R14), Dorkylidas (P12C2R33), Geta(s) (P4C1R26 si P15C1R26), Korkas (P13C2R43), Koyssonia (P2C3R43) ?, Marres (P15C3R42) ?, Mate (P5C1R23), Sabalas (P13C3R8- trac odrysc ?), Snin/Znin (P8C1R1 si P8C1R3), Trakidas (P12C2R32), Zabbelos (P37C3R28), Zabdadis (P16C1R1), Zabdanas (P14C1R11), Zabdion (P8C4R33), Zabdis (P16C1R20), Zabinas (P14C1R34), Zeutlo (P50C1R8), Ziper (P11C3R45), Zôila(s) (P3C1R48 si P13C2R43)/Zôilos (P37C4R24), Zôis (P31C1R24) si altele ar putea fi geto-dace, tracice, besse.
Dar de retinut si Barb (P4C2R20- un nume roman atribuit plus numele propriu datorită existentei unui alt Maximus în garnizoană ?), Sina, Boc, Paboc, Ptapaboc, Petea, Dablosa, Paon (grec sau get ?), Bathsabbatha (get ori moesic cf. Basarabă ? sau oriental), Psentibaba (mai degrabă oriental) ?, Gainas ? (P14C1R33- got sau get cf. ro. Ghinea ?), Baia, Gaia ?, Gaïanos (P38C4R46), Pau (gal sau get ?) dacă ele într-adevăr se regăsesc pe ostraca descoperite si dacă site-ul
http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/Kontr.pdf
indică corect aceste nume.


Lucrări sau surse mentionate:
1. Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l'IFAO 51. Le Caire: Institut français d'archéologie orientale, 2005, ISBN 2-7247-0370-7.
2. Hélène Cuvigny, J.-P. Brun, A. Bülow-Jacobsen, J.-L. Fournet und M. Reddé, L'armée romaine dans le désert Oriental d'Égypte I: Praesidia du désert de Bérénice" (Institut Français d'Archéologie Orientale, Le Caire 2003).
3. Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) de pe http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm
4. Marijke van der Veen (cu S. Hamilton-Dyer) "A life of luxury in the desert ? The food and fodder supply to Mons Claudianus", Journal of Roman Archeology 1998 vol. II 101-116, disponibil si pe http://historyoftheancientworld.com/2010/07/a-life-of-luxury-in-the-desert-the-food-and-fodder-supply-to-mons-claudianus/
5. Listă de antroponime, toponime, etc.: http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/ Kontr.pdf
6. Ordonare, descriere si redare texte de pe ostraca : http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98
7. Dan Dana- Dékinaïs et Avézina – Précisions onomastiques sur deux noms historiques des daces (eph-XIII-05): http://www.institutarheologie-istoriaarteicj.ro/Articole/.

Notă:
Pentru cartea Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l'IFAO 51. Le Caire: Institut français d'archéologie orientale, 2005. Pp. 283. ISBN 2-7247-0370-7 cautare pe internet (costa intre 32,5 Euro si 35 de Euro).







Claudiu-Valentin Dobre    4/14/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian