Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poeme

I
Zidul alb nu are început;
zidul alb nu are sfârsit-
în spatele zidului alb
se află
deci
o grădină.


II
Atunci când,
în fata zidului alb,
copilul întelege
că zidul nu doarme,
niciodată
albul nu visează,
copilăria lui
s-a sfârsit...


III
O singură-nserare
în fata zidului alb
si mai fragedă-i
cenusa
decât sărutul iubitei.


IV
În fata zidului alb,
amintirea,
precum
sub privirea fecioarelor
unicornul -
nici întuneric,
nici râu,
limpede singurătate-a pădurii...

V
Doar păsările când zboară nu sunt vinovate,
stelele sortii,
cu miros de pelin…


VI
Cum orice nume ascunde-o asteptare,
în fata zidului alb,
pe nimeni nu poti striga,
nimic nu mai poate fi numit.


VII
Iar zidul alb?

Singura vamă
dintre tine
si cires.

Desigur,
dincolo de zidul alb,
se află o grădină...




Epitaf


Doamne,
dăruieste-i somn
inimii sale,
cum crizantemei
i-ai dăruit
petale....



Elegie

În miezul oglinzii stăruie răcoarea, dansatoarea.
Fiecare înger arde cu flacăra sa.
Plăpândă,
lumea se-mparte inimii...


Iar bucuria?


O, numai de-am avea pe umăr tolba neagră a somnului
când tristețea adapă antilopele dorinței,
numai de-am putea ierta omizile dimineții,
de-argintiu si albastru.

Iar bucuria?

În noi,
ca sarea
spăsită-n
valul mării...



Poveste de iubire

I-am spus că orbii nu-mbătrânesc noaptea.
Si ea m-a iubit.

I-am mărturisit că mireasma macilor
e osândită de mesteceni.
Si ea m-a iubit.

I-am destăinuit că fagul e-ndrăgostit de marmură
ca de-o pendulă oprită.
Si ea m-a iubit.

I-am povestit despre giuvaierul ațâțat al amiezii,
despre câmpia-n care inima-si leapădă-n vânt iasomia,
despre disprețul curcubeului pentru înghețul apei,
despre însemnul viclean al iubirii i-am povestit…

Si ea m-a iubit.




Poemele priveghiului


Glasul copilului

Uleiul serii i s-a scurs pe umeri.

Să-l strig?

Tăcerea-i, poate,
un cârlig
în care se agață
o altă
dimineață...




Glasul iubitei

Ca pe-un năvod
el îsi aruncă singurătatea
asupra lumii.

Să-l strig?

Doar apele mele sunt vii
si, de-ar întoarce pluta
către țărmul meu,
ar auzi nisipul
vorbind cu Dumnezeu.



Glasul tatălui

El a gustat din ciorchinele morții.

Să-l strig?

Fiule,
iată,
în clipa dintre zi si noapte,
tu
îmi
esti
tată!



Glasul mamei

Vezi plecăciunea fără de seamăn a spaimei?
Apusul a stins candela izvorului
si seva amară a lunii sfâsie răsăritul zilei
grăbind pădurile spre toamnă.


Glasul străinului

Gârbaciul plânsului ne lingă obrazul!

Stăruitoare,
mătasea țipătului
alungă privighetoarea
si-i dulce înclestarea ierbii cu roua,
ecoul cu coturni argintii dintre văi.

Fără sfârsit,
fără sfârsit
dimineața...





Ultima serată

La serata fragilor, chiar Excelența Sa,
Clarul de Lună,
sosi.

Desigur, lăstarul mugurii îsi risipi, când din calească, tânără,
nălucă,
petala înserării îi zâmbi.


-E ultima serată, sopteau sfioasele foi de trifoi.

Eram din nou împreună si
blândă părea teama ce ne săgetase cândva.

Chiar tu, chiar tu erai acolo,
nu pe cărare, nu-ntr-un alai.

- Fiul meu,
îmi spuneai,
sunt nalbele oare de vină că se topesc în lumină?

Ce să-ți răspund?

Din bucuriile mele ți-as face zale,
ți-as face drum să calci cu picioarele goale...

Si dansu-ncepu.

Iubita dintâi dansa cu iubitul dintâi.

Iar bătrânul Aproape îsi desprinse tânăra mantie
si inima se opri ca o sămânță aruncată la marginea drumului,
când Excelența Sa,
Clarul de Lună,
chemă cocorii,
stolul de gala,
în țipăt dulce să ne-nfăsoare.


Sub tălpi,
chiar pietrele păreau bijuterii.

Era serata fragilor, doar stii...




Povestea Celui Fără Chip


Firul de iarbă
si cel de nisip
mi-au spus povestea Celui Fără Chip:

A Lui e pajistea,
dar pajiste El nu-i.

În nalbă, în scoarța pădurii,
în toamnă, în fierul securii,
nimeni nu-L vede,
nimeni nu-L ascunde,
iar lacrima e pentru El o punte.

Si-ntre mesteceni, ca-ntre pilastri,
îsi mistuie ochii, tăciuni albastri...



Mărturie

Îți spun,
nu crizantemele au ucis toamna.

În văi,
pasul blând, de zăpadă, nevătămată-o găsi.

Si-o clipă întreagă se scurse
cu umeri de fragă,
apoi, repezit,
de nisip,
cu zvâcnet de salbă, cu-alinturi de nalbă, din văi
ea pieri.


Vocea si noaptea

De neclintit sunt
roțile tăcerii când
față în față
îsi stau vocea si noaptea.






Dorin Garofeanu    4/13/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian