Tristete și sperantă
Din Eul răstignit de iubirea pentru celălalt, curge viața vesnică.
M.-A. Costa de Beauregard
Trist poti fi atunci când ești singur, când ai nevoie de sprijin, de cuvinte mângâietoare sau când alături de altul fiind, suferi pentru suferinta celui de lângă tine, suferi împreună cu el și încerci să-i ușurezi tristetea cu ajutorul cuvintelor, gesturilor
Triști suntem când ne amintim de momentele dureroase ale vietii noastre, sau ale celor pe care îi iubim. Triști suntem în această Săptămână a Patimilor lui Hristos, amintindu-ne de durerea și suferintele Sale: umilinta de a căra propria-I cruce și a fi scuipat, piroanele bătute în membre, coroana de spini de pe cap, sabia împunsă în coaste
Și toate îndurate pentru ca noi să avem drum liber spre Dumnezeu. Dar, la capătul celălalt stă speranta care face ca sufletele noastre să poată primi bucuria Învierii. Prin cunoaștere înlăturăm tristetea din sufletele noastre. Avem nevoie de evadarea gândurilor către trecut și viitor. Iar trecutul înseamnă Traditie și Nicolae Iorga spunea că Traditia poate fi uitată, dar ucisă, nu! Și generatia mea a trăit vremurile uitării
Omenirea s-a putut dezvolta, evolua, prospera datorită unui cod al valorilor, a unei tradiții culturale si spirituale. În momentul când sunt negate traditiile culturale, oamenii se neagă de fapt pe sine, iar națiunea se poate confrunta cu o criză de identitate. Comunismul s-a opus cu vehementă oricărei tradiții. În Manifestul Comunist al lui Marx - documentul principal al partidelor comuniste - se recunoaște pe fată rolul malefic al doctrinei: Revoluția comunistă reprezintă ruptura cea mai radicală cu relațiile tradiționale; nu este de mirare că dezvoltarea sa implică ruptura cea mai radicală cu ideile tradiționale. Dar iată că roata vietii nu s-a blocat, ea ne-a readus traditiile, sărbătorile
și ele nu au putut fi ucise!
Traditie, înseamnă trecut, o sumă de valori, conceptii, obiceiuri sau credinte care se păstrează la un popor sau chiar la nivelul întregii umanităti, concentrate fiind în jurul unui Adevăr. Există o traditie Sfântă și o traditie a poporului. Este bine să ne dăm seama de diferenta lor, cu toate că amândouă slujesc Binele, frumosul și Adevărul. Traditia populară s-a transmis de-a lungul secolelor prin viu grai, inspirată din întâmplările, observatiile, experientele acelor zile de demult, prin obiceiuri perpetuate (transmise de la o generatie la alta), iar Sfânta Traditie se referă strict la învătăturile lui Hristos, transmise Apostolilor și continute în Sfânta Scriptură.
Intrăm în Săptămâna Patimilor și fiecare zi este marcată de Biserică prin slujbe minunate, numite Denii, numele lor venind de la slavonescul vdenie, însemnând priveghere sau slujbă nocturnă. Prima dintre Denii se ține chiar în seara Duminicii Floriilor si este Denia pentru Lunea Mare. Ultima are loc în Vinerea Mare si este cutremurătoarea Denie a Prohodului Domnului, după care urmează Noaptea Învierii. Niciodată nu trebuie să rămânem în bratele tristetii, să nu plantăm copacul tristetii în inimile noastre, după cum ne sfătuia un poet, ci să avem în spate trecutul și în fată cartea bucuriei, pentru a putea duce lupta pe mai departe, în această viată. Să întrevedem, să gândim un scop, cel mai mare fiind cel al mântuirii noastre, speranta să ne umple sufletul! A spera este ca și cum ti-ai construi o barcă, te-ai urca în ea și ti-ai propune să ajungi la malul celălalt. Poate să nu ajungi, să se răstoarne barca, să pierzi cârma, să întâmpini valuri mai mari sau mai mici, dar dacă știi să eviti pe cât posibil toate obstacolele și să lupti pentru înlăturarea lor, o dată ajuns la celălalt mal, vei știi că viata pe acest pământ nu a fost zadarnică, că ai avut o menire și te-ai străduit s-o îndeplinești. Speranta care ne călăuzește, ne presară-n drum flori și ne dăruiește energii dumnezeiești.
În aceste zile triste, de sărbătoare religioasă creștină așteptăm Învierea Domnului, ne pregătim sufletele pentru bucuria trăirii ei. Sărbătoarea Învierii lui Hristos este numită și Paște sau Paști, interpretarea duhovnicească a cuvântului fiind acela de trecere. Ea a devenit o traditie în viata noastră, a creștinilor, în viata Bisericii, fiind cea mai veche sărbătoare creștină, sărbătorită încă din epoca apostolică.
După credinta noastră creștină, în această zi - Vinerea Patimilor - a avut loc moartea lui Iisus care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Acestei zile i-am dedicat poemul:
Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos./ Se-aude toaca./ Credinciosii se-ndreaptă spre biserici./ Încep slujbele religioase./ Îngerii coboară blând din cer,/ întind aripile deasupra capetelor noastre./ Îsi pregătesc glasurile,/ Preoții-nalță rugăciuni./ Se-aud cântări de cinstire, se - nfiorează întreaga fire./ Se-aprind lumânări,/ se luminează inimile si gândurile noastre./ Se cântă Prohodul
/ Îngerii tristi cântă cu noi! Clopotul bate./ Pe cer trec nori alungați de vânt./ Păsări tresar din somn speriate./ Printre fosnet de aripi si unde sonore,/ lumânările noastre,/ unite-ntr-o singură lumină mare./ Învăluiți în propria lor lumină/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjurăm biserica împreună cu preoții,/ purtători ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ si ne hrănim sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf.../ Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plină./ În jur roiesc enoriasii./ Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!/ Îngerii se află printre noi!
De secole rememorăm tristețea acelor zile, acelui timp, Patimile lui Hristos, Cel venit să ne lumineze, să ne dezvăluie sensul vieții, iar Învierea Domnului este un moment încărcat de lumină, de bucurie, seninătate, dragoste și sperantă. Biserica, așezată și înăltată pe Traditia Apostolilor, propovăduiește această sfântă sărbătoare prin episcopii așezati de către Apostoli și urmașii acestora.
Ouăle roșii pe care le pregătim simbolizează mormântul purtător de viată al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morti. De aceea, când se aprinde Lumina Învierii, când se sparg ouăle prin ciocnire la masă, când se întâlnesc oamenii pe străzi, creștinii își spun: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
Din Articole și eseuri vol.II
|
Vavila Popovici 4/10/2012 |
Contact: |
|
|
