Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Eppur si muove : Premii si premii ...

De-a lungul anilor, pe toate meridianele s-au acordat premii, după o atentă cumpănire, dar si pe alte criterii, jenante, nedreptăti, pe care nu le mai amintesc. Astfel, de multe ori, candidatul valoros pleca acasă cu mâna goală, iar diletantul chiuia de bucurie, cu portofelul plin.

Cinematografia universală a avut multi idoli, actori de mare valoare, unii apreciati, altii aruncati, cu sau fără justificare, la tomberonul uitării. Toti au fost separati în două categorii, de nemiloasa Cortină de Fier, marile festivaluri ale filmului desfăsurându-se la Moscova, Los Angeles, Cannes si Venetia.
La editiile Festivalului de Film de la Moscova au concurat cele mai bune productii cinematografice din tările socialiste, surori si prietene.
În toate filmele prezentate se arăta, clar si precis, că, burghezia reactionară, care a supt sângele poporului, a fost învinsă definitiv de către comunismul luminos, sub protectia Armatei Rosii, victorioasă asupra tuturor.

România comunistă a participat multi ani cu filme mobilizatoare, ce scoteau în evidentă vremurile noi, pelicule apreciate pe criterii politice, după ce fuseseră atent cenzurate de profesionistii domeniului respectiv.
Latura artistică de calitate conta mai putin. La rândul lor, actorii principali au fost selectati cu vigilentă proletară, lângă ei participând în roluri secundare, actori de mare valoare, dar care nu făceau parte din ecuatia timpului. Printre cei premiati a fost si Vasilica Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorgiu Dej, liderul comunist al Republicii Populare Române. Premiul era reprezentat de o statuetă, ce înfătisa o tânără si un bărbat, care tineau în mână o seceră, un ciocan si făclia realismului socialist, singura formă a descrierii realitătii revolutionare, asa cum a fost conceput de ideologul stalinist, Andrei Alecsandrovici Jdanov.
Locul întâi era rezervat, de regulă, filmelor sovietice, în care se detalia faptul că, Armata Rosie a învins singură masina de război germană, fără ajutorul nimănui, maculând, în mod nepermis, adevărul istoric despre aliantele existente în anii ultimului război mondial. În lungile scene de luptă ilegală, când un soldat sovietic, coplesit de înalt patriotism, omora rapid cel putin 15 nemti pe minut, nu se pomenea nimic despre ajutorul substantial dat sovieticilor de SUA si Marea Britanie, sprijin ce consta în tunuri, tancuri si avioane. Nu se recunostea în niciun film sovietic despre mobilizarea sutelor de mii de combatanti americani si britanici, între care erau inclusi zeci de mii de tineri canadieni, care au eliberat toată Europa de Vest, cu pretul multor jertfe, slăbind forta de atac a nazistilor, până la capitularea acestora. Multi s-au întrebat, ce căutau pe acel front îndepărtat!

Trecând peste Atlantic, capitala filmului a fost desemnată metropola americană Los Angeles, unde, începând din anul 1928 se decernează premiile Oscar pentru cele mai bune filme si pentru cei mai valorosi actori. Editia din acest an a avut loc la 26 februarie 2012, când, întreaga planetă a fost cu ochii pe televizoare, în functie de fusul orar. În capitala statului California, a avut loc decernarea Premiilor Oscar, sărbătoare grandioasă, la care participă, de obicei, cei mai mari actori americani. Anul acesta, premiul pentru cel mai bun film a fost atribuit peliculei, Artistul, un lung metraj plin cu de toate, regizat de Michael Hazanavicius. De fapt, filmul Artistul, a primit mai multe premii. Cel mai bun actor a fost desemnat, francezul Jean Dujardin. Suportând ploaia ambiguitătilor am înteles că, filmul este francez, actorii la fel, dar nu s-a clarificat în ce studiouri s-a filmat si asamblat pelicula. Este un început de bun augur, deoarece în trecut, toate aceste premii erau acaparate numai de actorii americani. Celebrii monsti sacri europeni, precum Alain Delon, Claudia Cardinale, Jean Marais, Sophia Loren si altii au privit cu jind atâtea decenii la ce se petrecea peste ocean. Nu vreau să minimalizez meritul unor premiati. Dar nu pot uita cum în alti ani s-au acordat statuete pe criterii ciudate, după care, fericitii posesori au devenit anonimi de înaltă clasă.

O mare nedreptate i s-a făcut, cândva, inegalabilului actor Anthony Quin, care, în anul 1964 a rămas doar cu o nominalizare pentru fabulosul rol din filmul Zorba Grecul. Un mare păcat neexplicat. Un alt actor celebru, uitat de cei care se jură că judecă în mod corect soarta unor nume adulate de cinefilii continentelor, este Christopher Plummer, premiat recent, pentru cel mai bun rol secundar, în filmul Bejinners. Desi în cursul vietii a fost distribuit în zeci de filme, care au făcut sălile cinematografelor pline, a câstigat Premiul Oscar abia acum, la vârsta de 82 de ani. În momentul când a primit distinctia mult visată, s-a adresat statuetei, în mod retoric, plin de subtilitate: Esti mai mare decât mine cu doi ani. Pe unde ai umblat atâta timp? În continuare, marele actor a mentionat pentru urechile celor vizati că îsi pregătise discursul încă de la nastere, dar între timp l-a uitat...

În rest, atmosferă de mare sărbătoare pe imensul covor rosu. În fiecare an, rochiile somtuoase ale divelor au o valoare din ce în ce mai exorbitantă, croite de marile case de modă ale timpului. Este o permanentă competitie a elegantelor tinute vestimentare, care depăsesc lejer milionul de dolari bucata sau atâta costă numai fermoarul si esarfa. Făcând un calcul sumar, dintr-o pensie medie românească adunată lunar la saltea, se pot cumpăra astfel de rochii peste cel putin 3600 de luni sau mult mai târziu de anul 2312.

Partea masculină a fost reprezentată de domni ultraeleganti, îmbrăcati în frac sau smoching, care sorbeau din ochi amantele momentului. Unii s-au sfidat, altii s-au apreciat reciproc, pe fondul unor zâmbete ipocrite. În final, toată suflarea s-a distrat, fericirea a dat în clocot, după care, toti cei prezenti au plecat în toate zările, numai o parte având conturile rotunjite.
Pe fundalul acelei opulente glazurată abundent cu hohote de râs, nu s-a gândit, însă nimeni la acei anonimi care trudesc zi de zi, pentru a asigura păpica planetei.
Nu s-a gândit, încă nimeni că trebuie organizat un fel de Oscar al produselor alimentare, fără de care omenirea nu poate trăi, dispare difinitiv. Nu s-a gândit nimeni la anonimii ogoarelor, bătuti de ploi si de nevoi, cu palmele bătătorite, arsi de soare pe obrazul adânc brăzdat de foame. Nu s-a gândit nimeni la tinerele femei, fantomele câmpului, care au fata zbârcită, îmbătrânite prematur de munci istovitoare, extenuate din zorii zile până în noapte, după care ritualul se repetă, cu sau fără folos. Ei, bine, pentru acesti truditori ai brazdei, care asigură hrana continentelor, nu se dau premii, nici statuete, nici diplome si nici bani. Nu se organizează sindrofii de anvergură, pe covorul rosu sau pe iarba verde, nu se oferă, ca premiu, Sapa de Aur, Coasa de Argint sau Secera de Platină. Crizele economice mondiale îi lovesc crunt numai pe unii, care au ca ultimă salvare suicidul. Altii nici nu stiu că există recesiuni economice si cu ce icre multicolore se mănâncă.

Desi sunt două domenii distincte, care nu se pot amesteca, se întelege că, fără filme omul poate trăi, dar fără hrană s-a dovedit că este imposibil. Ascetul Buddha-Luminatul a încercat, în urmă cu 2535 de ani, să se sature cu bobul de mei, dar autosugestia că este sătul nu l-a ajutat cu nimic. Diferente mari între oameni si obiceiuri, între tări si continente vor fi totdeauna în multe domenii, mai ales în directia producerii banilor, cu sau fără sudoare. Depinde de cum, când si cât i-a cântat cucul fiecăruia, asa cum spune un proverb românesc.

Recent, s-a dat liber la vânzarea armelor, pe teritoriul canadian. Se poate procura o puscă cu glont la fel de usor cum se cumpără o coadă de mătură. Diferă doar pretul si scopul folosirii. Cât de curând vom auzi cine a primit, ca premiu, Glontul de Bronz în cutia craniană sau în bolta palatină.
Pentru luna martie 2012, liderul rus Vladimir Putin era vizat să primească premiul Grenada de Aur, din partea unei organizatii teroriste, în opinia unora si plină de patriotism în vederile altora. Ghinionul a căzut pe chimistul care pregătea premiul într-un apartament din Odessa. Nu a respectat cu atentie retetarul. A pus prea multă sare, piper si alte ingrdiente explozive. Grenada i-a explodat în fată, pe principiul că, totdeauna darul nu este pentru cine se pregăteste. Suspiciosii afirmă că, atentatul deconspirat nu a existat. Că ar fi o găselnită politică avantajoasă, înainte de alegeri.

Tot în februarie plin de surprize, parlamentarii români îsi pregătesc un alt premiu, care mai poartă denumirea neoficială de pensii nesimtite, dobândite prin furt legalizat din banii contribuabililor. Muncesc de zor la un proiect de lege, pentru a fi premiati la vârsta pensionării cu drepturi suplimentare si consistente, fată de legea actuală de care beneficiază orice muritor. Societatea civilă a ripostat pe bună dreptate si cere răspicat: Toti acesti trântori obraznici, care dorm în fotolii sau absentează, primind leafa întreagă, să plătească toate daunele pe care le-au provocat economiei nationale din 1990 încoace, lăsând goală vistieria tării, cândva burdusită de cel împuscat, considerat ca fiind singurul vinovat.
Eppur si muove!, zicea Galileo Galilei, în fata furiei Inchizitiei contestatare.
Torturat si umilit, în momentul când a fost legat de rugul ce urma să fie aprins, celebrul astronom si-a renegat public marea descoperire, că planeta se învârteste.
Acum, totul se roteste, dovadă fiind faptele învârtitilor de lângă noi.

Montreal la 10 martie 2012
























Ion Anton Datcu     3/10/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian