Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


“Rânduieli”

La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,
Si din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se ambitionau, nu-i ziceau nicicum.

Femeia are socotelile ei, ea să tină de coada cârpătorului,
Să tină oala de mănusă, la foc, să stea ciucită la vatră
Si să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –
Femeia, ce stie femeia?
Ea să steargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, asa să tragi cu ata,
Să te tragă, să-ti pună ventuzele si să nu-ti iasă din vorbă
Că ce stie ea?

Înainte n-o prea vedeai la fată, că purta maramă,
Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă – si-o furai, domnule,
O luai pe cal, si-o făceai muierea ta, era o dulceată,
Dar acum pe cine să furi? Uitati-vă-n jur, pe cine să furi?

Altfel era viata, mai tacticoasă, umblai în cămasă lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau că esti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brâul si plecai după fete,
Le încântai din fluier.

Nu mai sunt rânduielile alea, treierai cu caii,
Vedeai cum se suceste lantul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii,
Rămânea jos grâul ca aurul. Aveai stupi, oi,
Beai câte-un putinei de lapte bătut si te stergeai la gură cu mâtca,
Mâncai un geac de brânză, coceai floricele,
Nici mălaiul nu mai e
Asa de dulce, când îl spoia mama cu cocă
Si făcea pe deasupra flori cu lingura ,
După aia îl băga-n test.
Zăbicul are alt gust.
Si vitele parcă sunt mai proaste, că tin minte
Când se ducea mama să mulgă vacile în obor,
Viteii, care stăteau alesi în curte, cum o vedeau cu oala în mână
Săreau, se gudurau pe lângă ea.
Stiti că si anul acesta Prica iar mi-a rămas stearpă?
Si vitele sunt mai proaste, ascultati-mă pe mine.

Poti să discuti cu femeia lucrurile astea? Că nu poti.
Nici copii nu mai face ca lumea,
Să-ti umple casa, să te simti om,
Una-două îi leapădă, zice că a râvnit la varză acră si n-a
Găsit la repezeală si i-a lepădat,
Ori c-a râvnit la cirese iarna, si de unde să ia, si s-a stârpit,
Bazaconii – nu vor să dea-n greu,
De-aia s-a-mputinat lumea.
Înainte când veneau turcii pe-aici cine-i lua la palme? – câte zece-doisprezece
Săreau din câte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea
Să se bată cu ei, de ne lăuda si Mihai Viteazul:
„Dati mă, băga-i-as la ududoi, să mai stea si pe-acasă.”

Dar discută astea cu Maria Bălii – uite-o că vine – toată ziua prin odăi – să vezi ce zice,
Că ea a stat toată viata cu fundu’ pe cămasă degeaba si nici tabla
Înmultirii n-o stie.
- Mărie, cât fac fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei?
- Însoară-te, mă, Târziule, si nu mai lozi aci, cu copiii,
Că ai si-nceput să iei culoarea cerii.
- Păi găseste-mi tu una, care să-mi placă si să-mi pupe mâna la comandă,
Că acum o iau.
- În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece.

Nea Marin al lui Mosu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani,
Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau câte-un cusur,
Era poreclit Târziu, dar numai Maria Bălii îndrăznea să-i spună în fată,
Destept, iscoditor, cunostea bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă alt puls, dat cu o sută de ani în urmă,
Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor si după cum citise el în
Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună.
Se-ntoarce lumea cu curu-n sus si se scufundă pământul.
Casa lor bătrână, de mosneni domoli si asezati,
Intra încet în pământ.






de Marin Sorescu    3/7/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian