Note personale : Mai bine mort decât fericit
Cine zice că sfârisitul lumii e pe aproape, nu greseste foarte tare. Tensiunea e atât de mare si agitatia atât de intensă că nu se poate ca treaba să nu pleznească undeva.
Cei tineri nu au poftă de nimic, adultii au insomnii de la datoriile din bancă, iar bătrânii trag să…o mai ducă măcar pȋnă iese coltul ierbii.
Unde e vremea aia senină si linistită când copiii se spălau pe mâini, isi făceau lectiile si-si făceau pantofii cu cremă? Când toată familia stătea la masă, mânca fără să vorbească sau să clefăie si spunea: Săru’mâna pentru masă? Când pisica astepta sub masă si bunica croseta de dimineată până seara? Unde? Răspund tot eu, ce să fac? Departe ȋn spate, peste ani si zeci de ani.
Peste iluzii pierdute, peste revolutii si războaie, peste frustrări si abstinente, peste entuziasme si chiar peste tocitul coatelor pe bănci.
Să fi meritat oare să cheltuim până acum atâta energie pentru aproape nimic? N-ar fi fost mai bună o trândăvie ȋndelungată si sănătoasă? E prima oară cȋnd remarc frumusetea acestui cuvânt: trândăvie. O fi din latină sau poate din slavă? Că dacii erau harnici, d-aia…Sa fi trândav! Sună frumos, tentant, odihnitor. Nu lenes, trândav! As da cinci ani din viată dacă s-ar putea ca pe restul să-i trăiesc ȋn trândăvie. Să nu fac nimic si să nu-mi pese.
Desigur că pentru asta ar trebui să fiu curajos. Si nesimtit. Ceva mai mult decȋt acum. Dar asta n-ar fi o problemă, chiar dacă am văzut ȋn jur că performanta mare se obtine tare greu. Si chiar dacă ȋn joc e nesimtirea, nu e chiar asa de simplu, pentru că te poti trezi cȋt ai clipi că, de exemplu, te-ai ridicat si ai lăsat o doamnă să sadă, ȋn loc să nu te doară nici ȋn bască.
Imi aduc aminte cu plăcere de un personaj al lui Borges care sedea cȋt era ziua de lungă rezemat de-un zid, privind la cei ce se urcau sau coborau din niste jerpelituri de autobuze, undeva ȋntr-un colt de Argentină. Unde să mai pleci si de ce, cȋnd oricum “baba” te va găsi si ȋn fundul Patagoniei? Mai bine zaci molesit de soare, golit de gânduri si multumit de tine si de lumea care trece. Nu? Multumit de tine sau chiar ȋndrăgostit de tine. In fond iubirea pentru altii e o pierdere de timp, o risipă de sentimente, pentru că cine mai are astăzi timp să observe că ȋl iubesti? Si chiar dacă ar constata…Ba dacă ar constata ar fi mai rău, pentru că asta te-ar obliga la fel de fel, pe câtă vreme dacă te-ai ȋndrăgostit de tine ȋnsuti e si bine si comod. Cu cine te ȋntelegi tu mai bine decât cu tine? Cine e mai ȋntelegător, mai ȋngăduitor ca tine? Cu tine? Poti să ai burtă si să fi ȋndrăgostit de tine. Poti să sforăi, să nu fi destept si mai ales să nu faci nimic. Si cu toate astea nimeni să nu-ti fie mai drag si mai iubit decât persoana ta. Nu gelozii, nu drame cu ȋmpuscături.
Ce spun eu aici nu sunt prostii, dacă asa credeati. Am citit odată o povestire minunată care se chema: Cel mai mare scriitor ceh – Jaroslav Hasek, scrisă de Jaroslav Hasek. Cel cu soldatul Sveik. Si ce zicea Hasek:“Vă rog să mă credeti că au fost ȋn viata mea momente când, entuziasmat de vreo realizare personală, m-am trezit soptindu-mi de unul singur: Doamne ce flăcău de ispravă sunt! La ce bun ȋnsă dacă lumea nu le-ar afla?”
Si de fapt cȋti dintre noi nu stim ce flăcăi de ispravă suntem, dar nu o spunem. De ce? De rusine, de teamă. De prosti. Din aceleasi motive n-am apucat de loc să trândăvim. Ne sculăm cu noaptea ȋn cap si plecăm pe ploaie, pe ger, pe arsită, pe scara tramvaiului, pe bicicletă, pe jos, spre eterna noastră destinatie: locul de muncă. Fără să-i fi admirat măcar o dată pe altii urcându-se sau coborând din autobuzele lor jerpelite.
e să-i facem, ăstia suntem noi! Ne-au născut ca să muncim.. Din păcate se aude din ce ȋn ce mai des că ȋn următorii 10-15 ani totul va fi automatizat. De la constructia de avioane, rachete sau computere, până la scosul măselelor. D-aia sunt atât de multi cei care văzȋnd cȋt de rapid dispar locurile de muncă, intră ȋn panică si ȋngroasă rȋndurile celor ce asteaptă sfârsitul lumii.
Deviza lor e: mai bine mort decât fără loc de muncă!
Eu nu astept sfârsitul lumii. Eu astept sfârsitul locurilor de muncă.
|
Viorel Neacsu 2/24/2012 |
Contact: |
|
|
