Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Limba română de azi : Aspecte actuale in exprimare

Pe lângă însemne mai mult sau mai putin stabile ale identitătii nationale (mai nou s-a zis constiintă identitară sentimentului national), cum sunt stema (schimbată din când în când), imnul national (si el schimbat după vremuri), credinta (românii ortodocsi sunt cei mai multi, însă sunt si români romano- si greco-catolici, reformati, musulmani, atei etc.), limba română este cea care defineste cu precizie si durată natiunea română, iar, apărut mult mai încoace, în timp, dar neschimbat de atunci, drapelul tricolor.

Am citit si am auzit în mod repetat idei gresite despre exprimarea în limba natională, oficială, de stat si doresc să-mi exprim opinia de cunoscător al limbii române, ca profesor si autor de articole si cărti în domeniu.

Unii cred că ar fi permise formulările cacofonice: biserica catolică, Ion Luca Caragiale si tactica cavalerească. În realitate, cacofonia (întâlnirea unor sunete sau silabe care au o sonoritate, un efect neplăcut urechii) este o greseală de limbă care, evident, trebuie să fie evitată. Expresiile mentionate pot fi evitate prin reformularea gândirii si expresiei, de exemplu se poate spune catolicismul, sau credinta catolică, sau biserica romano-catolică, Caragiale (fără prenume), sau I.L.Caragiale, sau scriitorul Caragiale, respectiv strategia cavalerilor sau tactica de luptă a cavalerilor. Cel de al treilea exemplu este foarte, foarte rar folosit de vorbitorii de azi, ba chiar poate că a fost inventat pentru a justifica folosirea gresită a expresiei.
Asadar, orice cacofonie este o greseală de exprimare si nu este permisă, ci trebuie să fie evitată. Nu există derogări de la regulă, cacofoniile sunt formulări interzise. Ele pot fi, uneori, inevitabile, însă, reflectând înainte de a emite mesajul, pot fi evitate sau înlocuite cu expresii corecte.

Concluzie: Sunt greseli de limbă ( cacofonia, anacolutul, tautologia, ticurile verbale) greu de evitat pentru unii vorbitori, care stăpânesc mai putin arta conversatiei sau sau a discursului public ( retorica), dar nu inevitabile. Nu cacofonii permise, ci de dorit să fie evitate.

Este interesant de observat că persoanele mai putin educate în scoală, sau care nu au urmat la timp liceul si facultatea, în tinerete receptivitatea fiind mai mare, comit greseli care provoacă râsul si pun semne de întrebare asupra modului cum au reusit să ajungă în pozitii de mare vizibilitate. Am auzit la televiziuni si am citit astfel, formulări gresite, pompoase (în mod nejustificat) si fortate: succesuri (corect: succese), favorabilitate (opus: defavorabilitate), almanahe (almanahuri), inexactitudini (termenul firesc: inexactităti), a ejacula ( în loc de a ejecta= a respinge ), sau dezacorduri si explicatii comice (coleg este substantiv neutru ), trasabilitate (termen din domeniul asigurării calitătii).

Multe cuvinte ale limbii actuale sunt luate din limbi de mare circulatie,impuse de viata, economia si tehnologia actuală: look, trendy, glossy, antama, vaucher, vintage, feeling, flyer, altele, cu efect neplăcut, preluate local: parandărăt, misto, naspa, utilizate în mod excesiv si cu pretentia de staif.
Desi ornamentele lexicale (mai mult în literatură/ beletristică) denotă un stil elevat, cult, folosirea nepotrivită si excesul dovedesc exact contrariul: cunostinte insuficient asimilate de persoane cu pretentii de cultură.

Desigur că este explicabilă folosirea masivă a unor neologisme, multe devenite cuvinte internationale, de către românii care trăiesc în alte tări decât România, este un fenomen firesc. Însă uneori intervine snobismul, după cum se stie snobul fiind cel care doreste cu orice pret să fie la modă, în pas cu moda, stârnind râsul de multe ori, asa cum personajul Coana Chirita din comediile lui Vasile Alecsandri spunea, cu convingere, furculision, crezând că a glăsuit frantuzeste.

Lipsa de instruire, de cultură, face ca unii vorbitori să nu cunoască si să confunde sensul cuvintelor românesti, astfel că zic ultimatum, în loc de examenul final, ultim, sau orase vădite de electricitate, în loc de lipsite, văduvite.

Nu există reglementări concrete pentru stoparea accesului la vizibilitate al snobilor si incultilor , deocamdată singura opreliste teoretică fiind un ipotetic bun-simt, un ipotetic sentiment al ridicolului opus nesimtirii, tupeului si analfabetismului .
Sau poate nu întrevedem vizibilitatea opiniei publice (sănătoase).





Prof. Corneliu Vasile    2/10/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian