Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


A simti româneste la Toronto

Abia poposită în modernul oras Toronto, am fost invitată de Dumitru Puiu Popescu la Cenaclul Nicapetre.
Dată fiind economia de timp a vizitei mele în Canada, alegerea nu era usoară: să vedem Cascada Niagara, cea mai mare atractie turistică a întregii Americi, ori să participăm la cenaclu?
Am optat fără rezerve,căci desi activează de 15 ani, auzisem numai razant despre el. Da, cenaclul!
Am asigurat pe Emilia si pe Eugen Matei, care mi-au oferit această vizită, (ar fi trebuit să iau o piatră în gură, cum spunem noi, românii) că nu-mi va părea rău de alegerea mea.

Nu este putin lucru ca în 29 ianuarie 2012 să iei pulsul românismului într-un asemenea oras, în reuniunea cu totul specială, când se fac bilanturi pe 2011, când gândul ni se înaltă spre Eminescu si spre I.L.Caragiale, când se croiesc proiecte pentru viitor în comunitatea românească din zonă.

Sub cupola sacră a Bisericii anglicane Sf. Timothy, în sala socială ce păstrează amintirea unor mari artisti români care au onorat-o, precum Gheorghe Zamfir, Aura Urziceanu si atâti altii, programul a început cu o formatie instrumentală. Croind punti peste timp, un tânăr moldovean a cântat Dor de Eminescu . Corul de cameră Atheneum, condus de medicul-pianist Dan Petrescu, ne-a incântat realmente cu melodii pe versuri eminesciene.

Momentul de mare suspans al seratei a fost cel în care revista “Observatorul” din Toronto sub redactia lui Dumitru Popescu, care este si moderatorul cenaclului, a oferit premii, cu lucrări ale graficienei Ortansa Moraru. Eram intersată să aflu criteriile stabilirii lor.

Premiul pentru model de comportament,competentă si personalitate a fost acordat medicului stomatolog Tudor Dăbuleanu din Toronto, “om al datoriei, multumit să activeze într-un asemenea grup unit” de conationali, cum avea el însusi să o spună despre acest nucleu frumos de românitate.

Si premierile au continuat să se însire.
În memoria lui Nicapetre Premiul special pentru artă s-a acordat tânărului plastician Bogdan Luca de la Art Galery of Ontario, artist stabilit de 16 ani în Canada.

În amintirea matematicianului George Isac, s-a acordat Premiul pentru stiinte exacte profesorului dr. Dorin Ghisa de la York University.

Premiul pentru literatură a fost dat în amintirea scriitorului din exil Aurel Sergiu Marinescu, cel pentru promovarea traditiilor acordat în amintirea omului de cultură Mihai Rădulescu, cel pentru valori muzicale a revenit Angelei Stoită, interpretă de muzică clasică si usoară.
Premiul tineretii si perspectivei a fost acordat expresedintei studentilor români de la Universitatea din Toronto, Mona Voiculescu, iar Premiul pentru eseu-unui tânăr journalist local.

Grija pentru prezent si viitor se conjugă cu aceea pentru trecutul românesc. În prezenta colegilor ei de la Institutul de Memorie Istorică a Canadei, o tară a multiculturalismului prin excelentă, Oana Baboi a prezentat proiectul “Memoria”, concretizat prin interviuri despre al Doilea Război Mondial cu veteranii români si cu cei care mai sunt în viată. Proiectul răspunde unui imperativ, cel de a completa informatiile despre România ca beligerantă prea putin cunoscută peste granite.

Pentru cei care participau , asa ca mine, prima dată la acest cenaclu românesc din Toronto, a fost interesant să afle că“Nicapetre a creat mult, în conditii vitrege.”, cum a tinut să explice Dumitru Popescu.
Sculptorul român a primit în dar un hambar de la o canadiancă si acolo a lucrat din plin, încălzindu-se cu lemne. Dar hambarul a ars. Apoi atelierul a fost reconstituit. Amintirile curgeau.
Artistul nu lipsea de la Cenaclu. Nicapetre avea un cult pentru Eminescu. El citea versurile Glossei plângând. Când l-au aniversat la 70 de ani, surpriza a fost să-i cânte însusi naistul Gheorghe Zamfir. Multi participanti la această reuniune culturală îsi aminteau cu emotie de anii începutului, când în serile de sâmbătă cenaclul se desfăsura într-o tipografie, onde se tiparesre si Observatorul, uneori ei asezându-se pe balotii de hârtie.
La Toronto au venit Ion Caramitru si Iuliu Moldovan cu recitalul Eminescu. Ei au adus din partea Ministerului Culturii un premiu special pentru Nicapetre, care era nu doar un exceptional desenator, ci si un scriitor, autor a 5 cărti, lansate rând pe rând în cenaclu.
Artistul citea ziua întreagă. Era monarhist. Regele Mihai are lucrări de ale lui. Artistul le-a vizitat. Nicapetre astepta un transplant de ficat. Cu 3 săptămâni înainte de a muri sculptorul, Decebal Tascău i-a mai făcut un interviu care este postat pe Youtube.
Într-adevăr, emotionantă a fost evocarea vietii si a creatiei lui Nicapetre, sustinută de imagini si cu completările sotiei sale. Astfel am aflat de Centrul cultural din Brăila dedicat exclusiv artistului, unde muzeul a fost ridicat în timpul vietii sale si renovat ulterior cu 1 milion de euro. Pe Aleea Scriitorilor de la Câmpul Românesc din Hamilton, Canada, alee ornată de artist, nu puteau lipsi Mihai Eminescu si Mircea Eliade.

O initiativă remarcabilă a fost cea prezentată de Minodora Grigorescu, care a anuntat că activează la Toronto o Scoala Românească Săptămânală. O reusită cu totul lăudabilă si creatoare de echilibru într-o comunitate sănătoasă spiritual de conationali, trăind departe de tară, dar decisă a păstra traditia culturală românească.

În apărarea povestilor, Adriana Gheorghiu, autoare de literatură pentru copii, a formulat un apel convingător argumentat, prin care s-a adresat părintilor si bunicilor, ca cei mai responsabili si constienti de importanta acestora în educatia noilor generatii.

Pictorul Revolutiei din ’89 la Timisoara, Mihai Teodor Olteanu a fost prieten cu Horia Bernea, iar acum ca bunic, este emotionat să vorbească sub cupola unui lăcas sfânt ca acesta despre Eminescu, poetul care a trăit si va trăi vesnic în Dumnezeu.
La Toronto, artistul timisorean are senzatia că este acasă. “Doar atunci un neam nu moare- a precizat el- când arta lui se va simti oriunde acasă. Atât Eminescu cât si Nicapetre sunt în rădăcinile poporului nostru. Te duci într-un alt loc ca să dai si să primesti iubire. Harul de la Dumnezeu nu are nicio valoare dacă pe aceasta nu o dai înapoi. Nu de sărăcie au venit în Canada românii , ci pentru iubire.“ Regele Mihai iubeste caii si avioanele. De aceea el l-a asteptat la Timisoara cu 10 cai împodobiti cu covoare luate de la muzeu ca să fie specifice pentru 10 nationalităti.

În cuvântul meu, ca scriitoare am împărtăsit emotia primului contact cu orasul Toronto si am explicat mesajul câtorva dintre ultimele mele cărti, puse în sprijinul circulatiei si tezaurizării valorilor spirituale în lumea de azi. La Sibiu în Universitatea “Lucian Blaga” participasem prin 1996 la o întânire a ambasadorului Canadei cu studentii nostri, cărora el le-a spus cu aplomb, spre surprinderea noastră, a cadrelor didactice, că misiunea sa în România era aceea de a convinge cât mai multi tineri să vină în Canada. Acum aveam impresia că misiunea sa a fost împlinită cu succes, căci românii au la Toronto o comunitate valoroasă si unită. Nu mă îndoiesc că un rol determinant l-a avut omul providential Dumitru Puiu Popescu, care cu firescul atitudinii sale a stârnit interesul si încrederea unor intelectuali de elită,nu mai putin ale artistilor români de aici.

Cu mare tristete aveam să lipsim atunci când Dana Mateescu a etalat imagini cu frumusetile istorice ale Canadei. A fost fortamente necesar să plecăm în plină reuniune, cu regretul de nu-i vedea programul până la capăt, dar si cu presimtirea cosmarului pe care furtuna de zăpadă de pe autostrada care ne reîntorcea în statul Michigan avea să ni-l rezerve la reîntoarcere.


Conf. univ. dr. Anca Sîrghie
Universitatea “Alma Mater” din Sibiu





Anca Sirghie    2/5/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian