"Dumnezeu este singurul meu prieten"
N.N. Poezii din volumul care va fi lansat in 6 Ianuarie 2012.
,,Între mine si Dumnezeu sunt
ceilalti oameni de care mă bucur si
mă întristez în fiecare secundă.“
Any Drăgoianu
Dumnezeu este singurul meu prieten
crucea legată de spatele destinului
ca un paratrăsnet împotriva răului
e când prea grea
când prea îngustă
vederii mele tulburi
sâmburele de adevăr
fascicul de lumină galbenă
se zăreste în pieptul umflat
cocoasa îmi creste până la cer
macii sunt florile mele preferate
Încercare
aveai un zâmbet sters
ca un soldat ce-si pierduse calul pe front
într-o bătălie inutilă
ascuteai gândurile trasând cu mâna
chipuri si forme unice
pe trupul meu gol
dimineata îmi ridicai părul încâlcit
si asezai un sărut fugar
pe obrazul brăzdat de vise
temnita unde intrai după fericire
Ferestre
secundă inutilă
golul din suflet
rană deschisă
Triumf
nu am aripi că
ti le-as împrumuta să zbori
până la castelul meu de gheată
inventat într-o vară târzie
mă plimbam cu moartea de mână
ca două vechi prietene
si mi-a fost teamă
atât de teamă
încât m-am ascuns acolo
ti-as da aripile să zbori până la stele
să-mi aduci un colt de infinit
în palmele tale de om
dar nu am decât două brate obosite
si un suflet gol
Individualitate
când mi-am dat seama cine sunt
am început să exist
mi-au crescut aripi ca unui înger
de zborul meu se vor teme unii
de glasul meu se vor teme altii
important este că sunt aici si acum
cei care mi-au arătat calea păreau pietre
cei care spuneau
că mă iubesc neconditionat
sunt spini
Doamne cât îmi doresc
să văd si dincolo de mine
să mă pot curăta
pentru a-mi împlini destinul
sunt un fir de nisip
si vântul mă va purta
spre nemurire
oare cum să mă asez
Suflete pereche
o simfonie de alb si albastru
între cer si pământ
ochii tăi candele aprinse
mâinile flămânde caută
inima pulsează ca un orologiu
fixat pe razele soarelui
culorile se amestecă
într-un labirint de gânduri ametitoare
ne surprinzi cu farmecul
din Cuvânt
secundele tale au înflorit
Reguli pentru sotron
pietrele sunt ca oamenii
risipiti pe trotuarele vietii
am devenit stânci
dacă ne întrebăm de ce liniile sotronului
se întâlnesc doar într-un punct fix
vom afla că nici o teoremă
nu poate fi aplicată
pentru a demonstra
curgerea nemiloasă a timpului
avem aceleasi picioare de lut
si stropii de ploaie ne despart de nemurire
1... mi-au crescut aripi
2... fără teamă privesc răsăritul
3... mă fascinează dalta sculptorului bătrân
4... am un curcubeu în inimă
5... împart pâine câinilor flămânzi
6... îmi vând sufletul la piată
7... arcusul viorii pare un cutit
8... am atâta liniste că v-as da tuturor
Geometria sufletului
trec prin mine atâtea secunde
ce-mi frământă lutul moale
când am aripi
când sunt punte
când mă pierd în visul tău
si mă găsesc în fiecare dimineată...
părăsită
dă-mi un motiv să mă recunosc
Poem nocturn
te privesc în fiecare noapte
si nu înteleg
cum sunt rănile tale în carnea mea
si cum palmele mele încearcă
disperate să-ti oprească zâmbetul
de pe chip
într-o cuscă imensă
numită univers...
îti simt buzele calde
pe tărâna cuvintelor
si mă rusinez când vorbesc
singură ... departe
mă ridic si te privesc
respir lângă ochii tăi
caut linistea
ti-as da o clipă din mine
să poti trăi....
Zidirea lumii
mântuirea prin lut
trec în fiecare secundă
prin mâinile olarului bătrân
sunt când pocalul sfânt
când cununa de spini
de pe fruntea unui destin
repetat la nesfârsit
îmi chem picăturile de sânge înapoi
pe aripile mele albastre
si bat în fereastra acestei lumi
visând
|
Any Drăgoianu 1/1/2012 |
Contact: |
|
|
