A venit iarăsi toamna
A venit iarăsi anonima toamnă,
eu sunt trubadur iar tu o doamnă,
cu minunatul zâmbet prelungesti
ziua de vară pusă în povesti.
Acum plouă în mai multe planuri,
nudul ti-e acoperit cu voaluri,
pui prejudecăti în renuntare
si frunze uscate prin ziare.
Amintiri ce sunt piese de teatru,
azi mă distribuie în actul patru,
cu ceremonii prea căutate
si fermoar peste maternitate.
Pe naufragiatele sosele,
repar ceasornicul vietii mele,
m-ascund în haina vântului hoinar;
stau în toamnă, nu în balansoar.
Sunt un roman în anticariat
m-au răsfoit toti, nu sunt speriat,
fredonez o romanta spre seară
si spun poezii de primăvară.
BUCURIILE IUBIRII
Zadarnic versul îl rostim,
si rugăciunea niciodată
nu o dăm, ci ne-o dorim
printre bucurii plimbată.
Aduse de jalea cea nebună
într-o prea mirifică livadă
peste crengile din alba lună
bucurii necoapte o să cadă?
Si mă cuprinde o mirare
peste a gândului suplete
cum să răspund la întrebare
e bucurie sau tristete?
Bucuria e tristetea acoperită
de strălucirea lacrimii aprinsă,
asa cum ziua ne este dăruită
din noaptea cu lumina stinsă.
Din culmi spre văi cobori,
dar care e poteca împlinirii,
vei afla pe un covor cu flori
învelit în bucuriile iubirii.
O! O LUME FLĂMÂNDĂ
Ghirlande în noapte strălucesc,
ascund întunericul până mâine,
cei cu insomnii se sărbătoresc,
unii dorm, să facă în zori pâine.
Tramvaiele circulă mai rar acum,
dar găsesti taxiuri la acelasi pret,
vezi o fată la margine de drum,
putin cam goală si cu iz glumet.
Într-un beci se dansează-n haos,
pe muzică scrisă pentru butoaie;
fata cea goală nu mai e în repaos,
au venit unii să strângă gunoaie.
Strada îsi pregăteste alt vesmânt,
unul cu trabuc se duce către fată,
se-nteleg se pare dintr-un cuvânt,
ea pleacă ca mireasa dezmierdată.
Un minut e liniste, soarele apare
se asterne iarăsi vacarmul zilnic,
văd flămânzi cu zdrentele murdare
si flămânzi cu limuzine la un picnic.
SPUNE-MI ORICE
Spune-mi că doar ochii mei îi cauti
si ei sunt cheia unui lacăt ruginit,
iar hărmalaia de stele îmbulzite
cu iluzii a spart un geam si a fugit.
Spune-mi să-ti aduc o mângâiere,
că te-ai săturat de finaluri rătăcite
si esti o piatră într-un râu de munte,
iar eu apa vie care să te alinte.
Spune-mi, sărutul tău să îl primesc
ca o petală în anotimp de toamnă,
iar stropii de noapte din lacrima ta
să-i fac amnarul surâsului de doamnă.
Spune-mi că-mi astepti îmbrătisarea
învăluită prin soaptele de iubire,
ca orizontul din valurile mării
si vom avea cea mai frumoasă trăire.
Spune-mi să mă rog sub pleoape,
să alungăm întrebarea de ce?
mă stii lângă tine, dar eu sunt departe,
dacă mă iubesti, poti să-mi spui orice.
|
Constantin Rusu 11/13/2011 |
Contact: |
|
|
