Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Remus Rădulet

Bogătia unui popor vine din cultura sa. Cultura unui popor este dată de creatiile comunitătilor care formează poporul.
Când se discută despre cultură si creatii, ne gândim, de regulă, la creatii artistice, la opere de artă ,la tablouri, la sculpturi, la cărti. La cărti scrise de poeti, la cărti scrise de romancieri.
Cărtile care intră în patrimoniul, în tezaurul unui popor sunt scrise si de alti specialisti. Uneori de ingineri.Unele dintre aceste cărti jalonează, pentru zeci de ani, vocabularul de specialitate corelat cu vocabularul uzual, cu vocabularul comun. Dacă nu apar la momentul potrivit aceste cărti, numite dictionare, numite lexicoane sau altcumva, cultura unui popor riscă să-si piardă identitatea.
Cuvintele de împrumut, cuvinte care “ sună” frumos si lasă impresia că cel care le foloseste este inteligent si cult, sufocă, încet-încet identitatea culturii unui popor.
Cultura tehnică a poporului român a beneficiat de multi creatori.
Unii au creat inventii pionier.Altii au introdus cuvinte folosite acum în întreaga lume.
Altul, numit Remus Rădulet, prin eruditia si dăruirea sa , a făcut posibilă aparitia Lexiconului Tehnic Român.

Scurtă biografie

Remus Rădulet s-a născut la data de 3 mai 1904 în localitatea Brădeni din judetul Sibiu, într-o familie cu doi băieti si două fete. Tatăl său a fost preot .Satul Brădeni este atestat încă din 1297 cu numele de Terra Heen, iar biserica cu hramul Sf. Andrei, a fost mentionată prima oară în 1350. Sat săsesc , numit Henndorf până în 1968. Studiile liceale le-a început la Sighisoara si le-a terminat la Brasov. A început liceul la sectia umanistă dar, atras de fizică, a sustinut Bacalaureatul la sectia reală. Această formare initială umanistă si-a pus amprenta pe întreaga lui viata profesională inginerească.
A început studiile superiore în 1923 la Facultatea de Electromecanică a Scolii Politehnice din Timisoara , înfiintată în noiembrie 1920 prin Decretul Regelui Ferdinand, care în 11 noiembrie 1923, cu ocazia vizitei de inaugurare , a spus „ Nu zidurile fac o scoală ci spiritul care domneste într-însa”. Este foarte probabil ca Remus Rădulet , student în anul I, să fi asistat la această ceremonie. A primit diploma de inginer în 1927 , fiind cel mai strălucit student pe care l-a avut Politehnica din Timisoara. Această afirmatie poată să pară banală si de aceea precizez că ea a fost formulată de mai multe personalităti universitare printre care si Academicianul Toma Dordea care, într-un interviu acordat televiziunii TV Timisoara în 2004, descrie modul în care îsi prezenta Remus Rădulet subiectele la examen .”Când primea subiectul, pret de câteva secunde privea într-o parte, timp în care îsi pregătea prezentarea cu expresii bine alese, clare si cu completări din literatură fată de cursul predat de profesor. Reusea să discute cu profesorii de la egal la egal”

Perfectionre la Zürich

După un an de la absolvire, în 1928, a obtinut o bursă de studii la Scoala Politehnică Federală din Zürich pentru perfectionare prin doctorat. Se spune că în ziua examenului de admitere la doctorat asteptau la usa profesorului Karl Kuhlmann mai multi candidati. Surprinzător, acestia l-au lăsat pe Remus Rădulet să intre primul. A discutat cu profesorul care si-a dat seama de profunzimea cunostintelor de fizică, de matematică de electrotehnică ale candidatului si i-a propus să se ocupe în teza de un cuptor de inductie fără miez. Remuls Rădulet a acceptat si a iesit. Ceilalti candidati au sărit în sus de bucurie când au aflat ce temă a acceptat acesta pentru că ,datorită acestei teme multi alti candidati nu fuseseră acceptati la doctorat de către profesorul Kuhlmann.
Timp de aproape trei ani a lucrat alături de profesorul Karl Kuhlmann, renumit la vremea aceea , în atmosfera intelectuală efervescentă creată de o pleiadă de savanti ilustri printre care Albert Einstein, Max Plank, Erwin Schröedinger, atmosferă în care logica rationamentului, rigoarea stiintifică si eleganta expunerii erau repere fundamentale.
Asa se explică logica sa riguroasă si formarea sa enciclopedică. La sfârsitul acestei perioade, în 1931, îsi sustine teza de doctorat după care se reîntoarce în tară. Reîncepe activitatea didactică la Scoala Politehnică din Timisoara , pe care o va sluji timp de 20 de ani, până în 1951.Formarea sa enciclopedică, cunostintele temeinice dobândite ca student la Timisoara si ca doctorand la Zürich si harul său pedagogic i-au permis să predea cu deosebită competentă atât discipline fundamentale, cum a fost Fizica, dar si discipline de ultimă oră : Masini electrice, Centrale electrice, Tehnica curentilor slabi care a devenit ulterior curs de Electronică.

Profesor la Bucuresti

Începând cu anul universitar 1951- 1952 se transferă la Universitatea din Bucuresti unde predă cursurile de Electromagnetism si Teoria relativitătii. A functionat , în paralel , si la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Bucuresti, mai precis în departamentul de Inginerie electrică. Acest departament fusese înfiintat în 1948, prin reorganizarea departamentului de măsurări electrice, si a fost condus la început de profesorul Constantin Budeanu apoi de profesorul Ion S. Antoniu, iar pentru o perioadă îndelungată de profesorul Remus Rădulet, devenit între timp academician. Aici a predat , până la pensionare , în 1974, cursul de Bazele electrotehnicii căruia i-a dat o structură axiomatică.

Membru al Academiei Române

În 1955, pe data de 2 iulie, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 21 martie 1963 a devenit membru titular. Timp de 3 ani , între 1963 si 1966 , a fost Presedinte al Sectiei de stiinte , iar apoi timp de 8 ani, între 8 aprilie 1966 si 21 martie 1974 a ocupat functia de vicepresedinte al Academiei Române.

Contributii la terminologia electrotehnică.

Unul dintre domeniile în care si-a adus o contributie remarcabilă a fost cel al terminologiei electrotehnice. Pregătirea sa enciclopedică i-a permis să imprime lucrărilor din acest domeniu un caracter interdisciplinar prin stabilirea unor relatii între electrotehnică si diferite domenii ale fizicii, chimiei, logicii, informaticii.
În 1947 apare traducerea în limba română a Manualului Inginerului Hütte, elaborat sub coordonarea profesorului Remus Rădulet, aflat încă la Timisoara. Nu a fost numai o traducere, deoarece în fiecare capitol s-au adus completări de ultimă oră, dar mai ales s-a utilizat o terminologie unitară. Iată ce spunea Remus Rădulet : „ Cel ce semnează aceste rânduri s-a străduit să realizeze întrebuintarea acelorasi termini în diferite sectiuni ale manualului si să-l prezinte într-o limbă cât mai unitară”.
În perioada 1948- 1956 a coordonat elaborarea Lexiconului Tehnic Român, editia I –a , opt volume , iar în perioada 1957- 1966 editia a II-a în 18 volume, lucrare lexicografică de mare amploare, prima de acest gen din România. Prima editie a însumat 7000 de pagini, iar a doua 12.000 de pagini. La elaborarea ei au lucrat 433 de persoane. Lexiconul Tehnic Român este un tezaur terminologic pentru domeniul electrotehnic deoarece, asa cum spunea Remus Rădulet „S-au preferat pentru termini forme românesti atunci când ele existau, iar preluarea neologismelor a fost făcută cu grijă”.
În 1964, este ales Presedinte al Comisiei Electrotehnice Internationale pentru o perioadă de patru ani. A fost al 17-lea Presedinte al acestei Comisii. Comisia Electrotehnică Internatională a fost înfiintată cu ocazia Congresului Electricienilor, tinut la Saint-Louis , SUA în zilele de 12-17 septembrie 1904. Primul presedinte a fost Lordul Kelvin.
În 1974, împreună cu alti specialisti, a contribuit la organizarea la Bucuresti a reuniunii anuale a Comisiei Electrotehnice Internationale.
În calitate de Presedinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internationale a coordonat si finalizat, în 1983, prima editie a Dictionarului Multilingv al Electricitătii
Începuse deja, din 1981, să lucreze, împreună cu Comitetul Electrotehnic Român, la solicitarea Biroului Central al CEI la elaborarea unui Tezaur de termeni. Primele rezultate au fost prezentate de academicianul Remus Rădulet, în octombrie 1983, la Reuniunea Generală a CEI care s-a tinut la Tokyo. Aprecierile au fost favorabile si s-au materializat prin decizia de finantare a activitătii de elaborare a Tezaurului terminologic.
Din păcate în data 6 februarie 1984 s-a stins din viată.

Propozitia, „Nu zidurile fac o scoală ci spiritul care domneste într-însa” , spusă la inaugurarea Scolii care l-a format, i-au marcat toată viată.
Remus Rădulet a creat o scoală care îi continuă filozofia stiintifică si profesională.

http://gheorghe.manolea.ro





Gheorghe Manolea    11/12/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian