Însemnări pe marginea cărtii : „Între două lumi” – Ben Todică
Am citit cartea lui Ben Todică „Între două lumi” si m-a cuprins dorul de ai mei (băiatul în „Patria lui Voltaire” la Grenoble, nepotul care creste departe de „un pământ numit România”…, prietenul Costea, cel din „tara cangurilor”, … Lenuta Giukin, profesor universitar în „tara tuturor făgăduintelor”, de…, de…).
Autorul, ca mai toti românii „de dincolo” suferă de DOR (cuvânt netraductibil), e „boală” greu de tămăduit. De acolo, de unde si-au făcut „cuiburile” privesc spre „tara mândră si binecuvântată, între toate tările semănate de Domnul pre pământ” (de la Nicolae Bălcescu citire !) În timpul vizitelor în tară, ei, cei care au cunoscut „raiul de dincolo” (realitate, în mare măsură), suferă, la scurt timp după… Prin prisma dorului trebuie privită cartea lui Ben Todică.
Autorul îsi aduce aminte de toate din tară: „Primul meu teatru adevărat” (de profesorul de desen Ioan Calen, de primul rol în „Mos Ion Roată si Unirea”, de Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oravita, dar si de „fata cu ochii verzi din Ciclova Română”). „Fascinatia povestilor” (unde „Cenusăreasa”, „Alba-ca-Zăpada”, „Frumoasa Adormită” sunt cele mai populare povesti), „Ciudanovita vie, plină de amintiri” („oamenii din aceste locuri sunt adaptati radiatiei si nu se simt bine în altă parte”).
Sub vălul „nostalgiei”, (capitolul II este intitulat „Nostalgii”), Ben Todică este un revoltat în Ciudanovita vie, plină de amintiri:
„În pretul securitătii imperiului rus ar trebui să intre si pensiile exploatatorilor de la minele de uraniu si ale generatiilor lor”.
Indiferenta trebuie să înceteze. Guvernantii si cei răspunzători să plătească.
Oameni buni !
Treziti-vă din această hipnoză a nepăsării si arătati-ne că aceasta este doar un episod trecător, un episod din viata noastră călcată barbar… Redati demnitatea oamenilor si schimbati destine !!! Suntem un spirit crestin (p. 72).
Dragă Ben, si eu, un trecător vremelnic prin Ciudanovita, când ea era încă în floare, un dascăl care „a pus osteneala de a îndrepta limba”, m-am revoltat în scris. Întrebam retoric „Oare le pasă ?!..”, dar m-am consolat cu „Asta e…” (v. „Scoala Românească”)
În capitolul IV, Ben Todică poartă două dialoguri („Dialog între două lumi”), unul realizat de Veronica Balaj la Radio Timisoara, iar celălalt „De vorbă cu Stela Popescu”, Melbourne, 2004. Se remarcă stilul gazetarului care stie să întrebe si să răspundă – „multum in parvo” – pentru a afla „fărâme de adevăr”. Si aici „picături de dor”:
„Imaginea României cu care am rămas când am întors capul după ce am trecut fâsia trupelor de grăniceri nu poate fi egalată de nici un alt colt de pe pământ: tocmai răsărea soarele pe Marila, deasupra Oravitei si noi eram liberi” (p. 154)…
De la Stela Popescu, Ben Todică vrea să afle: „Când vă-ntoarceti acasă, care sunt primele impresii oferite celor dragi despre Australia si despre noi – românii australieni ?”
Ben Todică asemenea păsării „care, de cum se naste îsi ia zborul si rămâne în văzduh până moare” are nevoie de un „picaj” pentru a se „hrăni si supravietui ca român care nu se mai poate întoarce la casa lui”. „Hrana” de care are nevoie această pasăre este România, o Românie „frumoasă ca un cântec, ca o zi de duminică”. Autorul dintre cele „două lumi”, asemenea tuturor românilor cinstiti aflati prin toate tările, sunt adevăratii AMBASADORI ai ROMÂNIEI. Si de ei depinde „fata României” de mâine. „Pot să intru ?” vor întreba românii din tară… si dă Doamne, să nu se răspundă. „Atunci ca trebui să reveniti mâine !”, ca-n poezia lui Leonard Jacoban, tradusă de autor. „Cheia” este „Pământul strămosesc este altarul tării” (p. 31.)
Cartea lui Ben Todică este un adevărat manual de PATRIOTISM, cuvânt generic pentru
Înzestrat de Dumnezeu cu talent (har scriitoricesc), Ben Todică si l-a desăvârsit în îndepărtata Australia:
„A rezistat timpului, timpul închis în ciresele al căror rosu incandescent întreabă retoric « Ce e viata ? ».
Răspunsul este, încă în fiecare dintre noi” (p.182)
Credinta în Dumnezeu si Speranta sunt „secretul fericirii” autorului. În icoană „văd pe acasă, văd liniste, văd pace si iubire” (p.33)
„Iconita este parte a tezaurului nostru spiritual… E doar o cheie. Si ce cheie ! E cheia altarului !” (p.36)
Concluzie: Ben Todică este un bun crestin. Dorul si Dumnezeu,… Dumnezeu si Dorul sunt cuvinte „cheie” ale aceste opere.
Cartea trebuie citită de românii din tară, dar este una necesară pentru cei aflati în afara granitelor, care încă mai vorbesc si trăiesc româneste.
|
Cenda Ioan - Nicolae 10/27/2011 |
Contact: |
|
|
