Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Calatorii de vacanta : Din Toronto... spre Sicilia

Lŕ dura un vento che ricordo acceso
nelle criniere dei cavalli obliqui
in corsa lungo le pianure, vento
che macchia e rode l'arenaria e il cuore
dei telamoni lugubri, riversi
sopra l'erba. Anima antica, grigia
di rancori, torni a quel vento, annusi
il delicato muschio che riveste
i giganti sospinti giů dal cielo.
Come sola nello spazio che ti resta!
E piů t'accori s'odi ancora il suono
che s'allontana verso il mare
dove Espero giŕ striscia mattutino
il marranzano tristemente vibra
nella gola del carraio che risale
il colle nitido di luna, lento
tra il murmure d' ulivi saraceni.

Strada di Agrigento
by Salvatore Quasimodo *
MODICA

Undeva, intr-o casa pe o strada abrupta in oraselul Modica, Salvatore Quasimodo a scris versurile de mai sus, o referire la o stradela din Agrigento. Telul final al excursiei noastre fiind Sicilia, am sa incep relatarea mea chiar de aici, din orasul Modica pe care l-am vizitat din intamplare in cea de a cincea zi a excursiei noastre, planurile de excursie schimbandu-se.

Daca ar fi sa-l credem pe Tucidide, orasul a fost fondat in 1360 i.e.n. or 1031. Locuitorii erau un trib de iliri coborati probabil din peninsula Italiei din nord si centru, pe nume sicels (siculi in latina; trib de indo-europeni) care depindeau de Siracuza. Ei au fost cei ce au introdus in Sicilia prelucrarea fierului in epoca de bronz si calul domesticit. Ei au venit cam in sec 7 i.e.n.
In centru si vestul Siciliei locuiau triburi de sicani si elymi. Necropolele de langa Siracuza si Noto spun multe despre aceste populatii.

Odata cu Siracuza si intreaga Sicilie, Modica a fost ocupata de romani dupa razboaiele punice (241 i.e.n.). Orasul va fi amintit de Plinius si Ptolemeu in scrierile lor, iar Silius Italicus vorbeste de el in lista sa de orase siciliene demne de vizitat.
Inceputa de Sf. Paul in 61 e.n., cristianizarea acestor triburi s-a facut destul de repede.In 535, generalul bizantin Belizarie a expulzat pe ostrogoti si a stabilit pentru Justinian I conducerea Imperiului roman de rasarit. Aici se vorbea limba greaca pana la latinizare sub normanzi in sec 11. Dar in 845, Modica cade sub stapanire araba.

In 1091, lungul razboi dus de normanzi impotriva arabilor se termina prin cucerirea de catre normanzi condusi de Roger de Hauteville al intregului Val de Noto si al orasului Modica.
Din 1296, sub conducerea unei familii importante Chiaramonte se dezvolta aici un statulet semi independant care va controla suul insulei.
Cel mai important eveniment al erei moderne este cutremurul din 1693, care a distrus intrega zona Val de Noto, orasul Modica fiind mai putin lovit.
Anexata Italiei in 1860, Modica ramane capitala de district pana in 1926, cand a fost introdusa in provincia Ragusa.

In secolul trecut orasul dezvolta o noua parte. Orasul vechi este legat de cel nou printr-un spectaculos viaduct Guerrieri, peste intreaga vale, cu o inaltime de 120 m si 37 m span (deschidere de grinda), construit in 1968. Corso Umberto I, acopera fostul rau Medicano de la inceputul sec XX, constituind axa centrala a orasului. Deasemenea cele doua rauri Pozzo dei Pruni si Janni Mauro, la a caror confluenta este situat orasul si care au format cele patru coline pe care este situat orasul, au secat. Flancat de elegante palate in partea de est unde si bisericile sunt situate, Corso Umbero I, gazduieste pe partea de vest locuinte mai saracacioase, multe din ele nelocuite in prezent. (propietarii au plecat prin orasele mai mari dupa lucru). Cele cateva drumuri lungi ale orasului, sunt legate transversal prin strazi cu trepte, peste care se arunca balcoane inflorite iar la usi stau de paza cactusi gigantici ale caror fructe sunt comestibile.
Pe marginea drumului o batranica culegea ierburi. M-am dus sa vad ce sunt si nu mica mi-a fost
mirarea cand am gasit busuioc si rozmarin salbatic, cat si alte doua esente ce-mi erau cunoscute ca miros dar al caror nume imi scapa.

In ciuda celor doua mari cutremure (1613 si 1693), a inundatiilor (1833 si 1902) prin care a trecut, Modica a mentinut una din cele mai frumoase si spectaculoase arhitecturi in Sicilia, barocul sicilian. San Giorgio, catedrala baroca a carei reconstructie a inceput imediat dupa cutremurul din 1693, este terminata de arhitectul Rosario Gagliardi (1698-1762), nascut la Siracuza si care cu toate ca nu a parasit niciodata insula sa, a stiut sa foloseasca in constructiile lui un stil baroc evoluat urmand elegantul baroc dezvoltat de Bernini. El isi incepe lucrul cu aceasta catedrala in 1702, care va deveni prototip pentru toate catedralele ce se vor ridica in zona. Sf. Giorgio din Ragusa este tot opera lui (1744-66).
Tot in Modica, o alta catedrala reprezentativa a stilului baroc sicilian este si San Pietro. Ceeace are foarte particular aceasta catedrala este turnul central al clopotnitei inalt de 49 m ce pare foarte masiv; aceasta constructie a fost posibila datorita materialului local, o piatra mai usoara de culoare rosiatica (piatra pece). Singura biserica ce a supravietuit cutremurului a fost Sf. Carmine, cu un interesant stil gotic tarziu.
Dar cel mai potrivit mod de a aprecia acest minunat orasel este mergand pe strazile lui, admirand balcoanele care nu au doua acelasi desen de balustrada; consolitele ce le sprijina au forme diferite si ele: sunt fie capete de meduza, fie fete cu piept voluptos sau satiri cu ochi holbati.

Pe strada pe care am urcat, Via Posterla la nr 84 a locuit poetul Salvatore Quasimodo (1901-1968), poet iubit de italieni alaturi de Alti doi amri poeti Giuseppe Ungaretti si Eugenio Montale. Putin mai sus, pe partea dreapt astrazii, o casa-muzeu azi, cu portile deschise ne invita sa intram: este casa unde a locuit cu secole in urma, filozoful si poetul Tommaso Campailla (1668-1740).

RAGUSA

Nu departe de Modica se afla Ragusa, oras cu nu mai putin de 18 monumente recunoscute de Unesco in patrimoniul universal. In majoritate sunt expresii ale stilului baroc adaptat acestei zone. Orasul are cam aceeasi istorie ca Modica, cu mici diferente: in 1927 a devenit capitala de district in detrimentul Modicei, care a ocupat aceasta pozitie din 1296.
Deasemenea, cutremurul din 1693 a facut mult mai multe victime decat in Modica, cca 5000 persoane au murit.

Catedrala San Giorgio este unul din monumentele ale carui planuri au fost desenate de arh. Rosario Gagliardi; inceputa in 1744 (planurile dateaza din 1738), constructia a durat pana in 1775. Domul a fost realizat in 1820 dupa modelul Panteonului din Paris de mesterul Cultraro Carmelo.
Nu putem sa nu amintim Catedrala san Giovanni Battista, actual centru de dioceza locala (din 1950).
Prima biserica construita inainte de cutremurul din 1693 se ridica in vestul orasului, in zidul castelului medieval unde azi se gaseste micuta biserica Sfanta Agnes, reconstruita pe ruinele celei vechi la sfarsitul sec 18.
In 1718 se deschide un nou santier pentru o biserica mai mare sub conducerea a doi mesteri : Giuseppe Recupero si Giovanni Arcidiacono care au lucrat la Catedrala din Acireale. Este vorba de biserica San Giovanni Battista, cu o fatada monumentala cu trei portale. Intrarea principala este flancata de doua perechi de coloane bogat ornamentate ce suporta un fronton grise, flancat de cele doua statui ale Sf. Ion Botezatorul si Sf. Ion Evanghelistul.
La etajul al doilea se afla doua cadrane solare (din 1751) care arata timpul in ore italiene** de la un apus de soare la urmatorul si in ore franceze, de la miezul noptii curent la miezul noptii zilei urmatoare. Pe partea de stanga se ridica clopotnita de 50 m inaltime ; la interior biserica este bogat ornamentata de coloane cu capitele aurite, inscriptii pe panouri de marmora sau coral, cu ingeri de stuco, volti rococo adaugate mai tarziu (1776-1777).
La sfirsitul sec 19, mici capele in marmora policroma sunt adaugate. Pardoseala din dale de piata cu incrustatii de calcar alb este realizata in 1848 iar marea orga « Serassi » este plasata in 1858 deasupra intrarii. Principale.
In aceeasi piata a acestei catedrale se mai gasesc alte trei cladiri baroce: Palazzo Vescovile, Palazzo Zacco si Palazzo Bertini. Micuta biserica Santa Maria delle Scale, datind din 1080, sta chiar in capul scarilor ce duc jos in Ragusa.
Alte monumente intrate in patrimoniu sunt: Biserica Santa Maria dell'Idria, San Filippo Neri, Santa Maria dei Miracoli, San Giuseppe, Santa Maria del Gesu, San Francesco si Chiesa Anime del Purgatorio precum si palate: Palazzo della Cancelleria, Palazzo Cosentini, Palazzo Sortino Trono, Palazzo La Rocca. Via Roma, in partea de sus a orasului, este o strada comerciala. Aici se gasesc si cateva baruri si restaurante. Muzeul de Arheologie gazdueste exponate din sapaturile executate in provincia Ragusa acoperiind epoci din preistorie pana in timpuri tarzii ale asezarilor romane.
Dea lungul coastei de sud-est a Ragusei, in drumul spre Modica, s-au facut sapaturi arheologice ce au dezveli situri de morminte (necropole).

Si acum ma intorc la excursia noastra incepand cu prima zi de calatorie, cum ar fi trebuit sa o fac de la inceput vorbind despre iesirea din Romania, trecerea prin tarile Europei, apoi traversarea Adriaticii si dupa o scurta intalnire cu sudul Italiei, traversarea Messinei si in sfarsit popasul pe insula Siciliei, ultimul nostru obiectiv, cu vizitarea Siracuzei, Taorminei, Etnei, Agrigento, Ragusa, Modica, Palermo.

Dupa ore de calatorie in autocarul confortabil (Mercedes) cu care am plecat din Piata Garii, Bucuresti, ascultand interesantele addagio-uri ale ghidului, am ajuns intr-un orasel interesant, unde am si innoptat: Baia, in Ungaria. Un orasel dichisit ce si-a pastrat aerul medieval, Baia este asezat nu departe de Dunare (poseda si o marina). Se desfasoara aici festivaluri si manifestari populare, orasul incepand sa traiasca de pe urma turismului.


ZAGREB

Nu am stat mult in acest frumos oras, Zagreb, capitala Croatiei, oras care este un exemplu de arhitectura clasica si medievala, organizat in doua parti: orasul de sus, vechi, cu strazi in panta si orasul de jos mai nou, cu cladiri moderne.
Reprezentativa pentru oras este Catedrala gotica, cea mai inalta cladire din Croatia, dedicata Fecioarei Maria, Sf. Stefan si Sf. Ladislau. Inceputa in 1093 a fost demolata de tatari in 1242. Reconstruitain sec 15, va primi ziduri groase de aparare, partial vizibile si azi.

In 1880 catedrala a susferit importante distrugeri, in urma cutremurului nava centrala a colapsat. Restaurata mai tarziu in stil neo-gotic de Hermann Bolle, a primit doua turnuri inalte de 108 m.
Cand am vizitat noi orasul, in luna iunie, catedrala era in curs de renovare. In interior se afla un bazorelief al cardinalului Aloysius Stepinac executat in 1956 de sculptorul Ivan Mestrovic, care de altfel a sculptat si statuia lui Carol I din Bucuresti, asezata prima data in Piata Palatului (1939).

Statuia actuala este o copie dupa cea veche.
Piata din fata garii din Zagreb, devenita piata pietonala din 1997, a existat din sec 17 sub numele de Harmica.

Cladirile inconjuratoare au diferite stiluri arhitecturale de la clasicism trecand prin “seccession” si modernism. Cea mai veche cladire dateaza din 1827. In mijlocul pietei troneaza o uriasa statuie a lui Josip Jelacic, creata de sculptorul austriac Anton Dominik Fernkorn. Instalata in 1866 de autoritatile austriece, an in care si numele pietii s-a schimbat in Piata Josip Jelacic, statuia era orientata catre nord, sabia lui Jelacic indreptata catre Ungaria pentru comemorarea bataliei din 1848 impotriva acestei tari.
In 1947, cand piata a luat numele de Piata Republicii, s-a renuntat la statuie, Banul Jelacic considerat colaborator al austriecilor; statuia a fost ascunsa in subsolul unui muzeu. In 1990 statuia a fost reinstalata in piata care si-a reluat numele vechi, rolul istoric al lui Jelacic considerandu-se din nou important. Piata pietonala a devenind un loc de intalnire si plimbare al localnicilor. Fantana Manduševac este asezata in partea de est a pietei.
Gara, cladire de stil neoclasic construita de arh. Ungur Fernc Pfaff intre 1890 si 1892, leaga Zagreb de toate capitalele europene, este un punct de oprire pe linia Orient Expres. Particularitatea acestei cladiri este faptul ca nu are scari, poti sa-ti transporti pe role bagajul direct in starada la tramvai sau taxi. Desi nu pare, Zagreb este un oras mare, are 792 871 locuitori.

PLITVICE LAKES NATIONAL PARK

este situat la granita dintre Bosnia-Hertegovina si Croatia. Drumul de legatura ce uneste Croatia continentala cu litoralul Adriaticii trece prin acest parc, de fapt o rezervatie naturala fundata in 1949 dar si cel mai mare parc din Croatia. Aria protejata este de cca 296 km patrati. In fiecare an cca 900 mii de turisti il viziteaza. Parcul este faimos pentru cele 16 lacuri vizibile la suprafata care comunica prin cascade. Altele numeroase se gasesc in subteran, zona fiind calcaroasa. Baraje naturale de travertin sunt formate prin jocul apei, al algelor si bacteriilor, ce ajuta la depozitarea de calcar (1 cm travertin/an). Intre lacurile de sus si cele de jos exista o denivelare de 133m, pe o distanta de opt km. Din ultimul lac izvoraste raul Korana.

Culorile lacurilor sunt azur spre verde, gri sau albastru petrol, dupa cum variaza cantitatea de minerale, organisme si alge. Parcul este adapost multor specii de animale, plante si arbori seculari. Am dat o tura pe planseele din trunchiuri de len, din jurul lacurilor, am fotografiat cascadele, ne-am minunat urmarind miscarea micilor animale de apa printre frunzele mari de nufar, si ne-am grabit sa iesim, cu parere de rau din aceasta atmosfera de vis, caci mai aveam drum de facut pentru a ajunge la Knin, unde urma sa innoptam, oras situat nu departe de Split, pe care urma sa-l vizitam in cea de a treia zi a excursiei noastre.
Sia ici am sa adaug doua trei informatii despre aceasta minunata zona, ce nu am avut timp sa o parcurgem in amanunt.
Arhipelagul Sibenik-Knin este format din 242 insule, zona fiind cunoscuta ca Riviera Sibenik. Sibenik este asezat pe raul Sibenik, care are o alta salba de mici localitati de vis si in susul lui minunate cascade ca si doua parcuri-rezervatii: Kornati si Krka Clima duce, mediteraneana este un alt atu al acestei zone.

Legatura dintre Zagreb si spit o face soseaua A1, nord-sud cu o lungime de 454,5 km. Aceasta consta in doua linii de transport si una de iesire in caz de defectiune, in fiecare directie, 351 de poduri, tunele, viaducte si alte constructii de acest fel, 30 de iesiri si 26 locuri de odihna pentru automobilisti. Printre tunele doua sunt cele mai lungi tunele din Croatia, iar printre poduri, doua sunt si ele foarte lungi, fiecare de 200 m.
Soseaua a fost inceputa si amanata din cauza razboiului, multi ani. Intre 2000 si 2005 a fost terminata partea Zagreb-Split, in 2007 si 2008 s-a dat in folosinta partea Split-Dubrovnik, si acum se lucreaza la legaturi cu alte sosele in Albania si spre Grecia. Toata constructia a costat pana acum 3 bilioane de euros.

SPLIT

Split este un oras cu veche traditie medievala si chiar mai veche; aici se gasesc ruine romane, ceace face din acest oras sa fie total deosebit de orasele tipic costale.
In aceasta “tara noua”, Croatia s-a rupt in 1991 de vechea Iugoslavie, s-a construit si s-a restaurat enorm. Croatii sunt un popor ambitios, muncitor si mandru, lucru ce se vede imediat ce treci granita. Orasul Split constitue o atractie turistica nu numai pentru Palatul lui Diocletian, dar si pentru portul sau, cat si pentru partea interioara, continentala ce exceleaza in gradini si cladiri medievale.



Intr-o scurta istorie a orasului, putem aminti ca Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, proclamat imparat la 20 nov 284 e.n., a salvat de fapt Imperiul Roman care dadea semne de imbatranire. Multitudine de pretendenti se inghesuiau sa uzurpe tronul. In anul 293, Diocletian a veni cu ideea de a oferi prietenului sau Maximilian conducerea jumatatii de vest a imperiului. In alti cativa ani a mai adaugat doi co-regenti, pe Galerius, casatorit cu fiica sa Valeria si pe Constantin Chlorus.
Personal a continuat sa conduca din Nicomedia partea orientala a imperiului si Egiptul.
A avut intelepciunea sa conduca imperiul dupa exemplul persan, o manarhie absolutista. A intarit granitele, a separat armata de administratia civila si a reorganizat-o, renuntand la birocratie, a introdus taxe, a stabilizat sistemul monetar, a limitat preturile de piata, a introdus legea ce permitea mostenirea de catre urmasi a pamanturilor si averilor dobandite, stabilizand in acest fel populatia.

Roma nu a mai fost capitala, iar drepturile Senatului au fost abolite. Tolerant la inceput in privinta crestinismului, in 303 scoate un edict de prohibitie a cestuia.
Au urmat executii, confiscari de averi si demolari de biserici. In mai 305 a abdicat persuadadndu-l pe Maximilian sa faca la fel. S-a retras in Palatul din Split (pe vremea aceea numit Spalato) pe care l-a construit timp de 20 de ani.
Complexul este construit la Aspalathos, in partea de sud a peninsulei situate la patru mile de Salona, capitala romana a Coastei Dalmate.
In nov 1979 Unesco a trecut orasul Split pe lista monumentelor ce fac parte din mostenirea culturala internationala.
Planul palatului este un dreptunghi cu turnuri la colturi, fortificat pe trei laturi, cu exceptia sudului, iesirea catre mare. Sunt cuprinse vile luxoase cat si un camp militar.
O poarta monumentala faciliteaza intrarea in incinta prin mijlocul fiecarei laturi a palatului. Brass Gate este intrarea din sud, Golden Gate cea de nord, Iron Gate la vest si la est Silver Gate.
Apartamentele imparatului sunt situate catre mare, asezate pe o structura, o platforma orizontala, din cauza terenului ce fuge in panta. Bine pastrata aceasta parte ne da o idee de felul cum era impartit. Am privit prin trafoarele delicate catre promenada de pe malul marii.

Copaci mari, exotici imi impiedicau vederea dar, cu ochii mintii l-am vazut pe imparat, in tinuta de casa, bucurandu-se de briza marii la masuta lui joasa de ceai, sculptata cu motivele arabe.
Spre nord, intrarea in apartamentele regale se face printr-un peristil, chiar sub drumul transversal de la est la vestal al incintei; din peristil se accede Maousoleul lui Diocletian (devenit Catedrala Sf. Duje). La vest se afla alte trei temple. Templul lui Jupiter ramas intact din perioada romana, si a servit de baptisteriu catedralei; are la intrare un sfinx egiptean.

Partea de nord a incintei a fost formata din locuinte mai sarac, pentru familiile militarilor sau ale slujitorilor; ele nu au supravietuit trecerii timpului. Pe toate partile palatul era incercuit de strazi si de cladiri comerciale. Si acum se vad infipte in ziduri case cu etaj iar piata este accesibila direct spre est, imediat cepasii ne conduc afara prin Silver Gate.
Palatul este construit dintr-o piatra de calcar locala, de buna calitate, provenita din insula Brac.
Tuf vulcanic din patul raului adiacent si caramida fabricata local la Salona sunt alte materiale folosite. Din Egipt a fost adus granit pentru majestuasele coloane ale mauzoleului si peristilului cat si sfinxi. Marmora pentru placari si capitele provine din atelierele din Proconnesos.
Apa potabila a palatului provenea din raul Jadro. In drumul dintre Split si Salona se vede impresionantul apeduct ce aproviziona cu apa a complexul.

Inainte de a parasi orasul am vizitat parcul din spatele cetatii, situat langa intrarea de nord a complexului. In drum am dat de colosala statuie a Episcopului Grigore din Nin, opera a sculptorului croat Ivan Meštrović. Episcopul a ramas celebru prin faptul ca a introdus in 926 serviciul religios in limba croata, inlocuind latina folosita pana atunci. Statuia, plasata aici in 1926, a fost mutata afara din oras in timpul ocupatiei naziste italiene. Dupa cel de al doilea razboi mondial si-a reluat locul. Se spune ca atingerea picioarelor sfantului aduce noroc.

DUBROVNIK

Dubrovnik are acum o populatie de 42641 locuitori. Odata a fost al doilea oras ca marime in Croatia. Conform recensamantului 2011, populatia orasului Split a crescut la 178192 locuitor, orasul trecand pe locul doi ca marime.
Numele italian al orasului Dubrovnik este Ragusa. Ca si Split, este recunoscut de Unesco in patrimoniul mondial. Situat in istmul Dubrovnik, este port si important loc de pelerinaj turistic al coastei Marii Adriatice. Prosperitatea si-o datoreaza asezarii strategice care l-a facut sa fie un puternic rival al Venetiei in Evul Mediu cand era cunoscut sub numele de Republica Ragusa.
L-a ajutat de asemenea sa devina celebru nivelul ridicat al diplomatiei.

In 1970 s-a demilitarizat cu intentia de a-si proteja monumentele istorice. Acest lucru nu l-a aparat de devastare in timpul razboiului din 1990. Dupa destramarea Iugoslaviei a rezistat sapte luni sub atacul trupelor serbo-muntenegrene. Urmele razboiului fraticid se vad si azi dea lungul drumurilor: case arse, ruine lasate de bombardamente. Vegetatia a crescut peste multe din ele, si se pare ca se va lua decizia de a reabilita cladirile ce merita si a demolape celelalte.

Aici se gaseste Charta lui Ban Kulin (28 august 1189), document de mare valoare pentru aceasta zona a balcanilor, poate cel mai vechi document scris care atesta relatiile de schimb comercial dintre Republica Ragusa si Bosnia.

Vedere Dubrovnik

Sapaturile arheologice au indicat formarea orasului in sec 7 e.n. pe insula Lausa, care a prevazut adapost dalmatienilor refugiati din Epidaurus, goniti de triburile slave.
Poporul ce a fondat orasul era de provenienta romance-dalmatiana.
Recent insa a aparut o alta teorie care luand in considerare bazilica uriasa datand din sec 8, conclude ca aici era in sec 7 o zona deja dens populata. Obiectele de provenienta greaca gasite in urma sapaturilor in portul Dubrovnik cat si nisipul natural scos prin forare de sub actualul drum central al orasului, sunt marturii ca o mai veche civilizatie s-a dezvoltat aici vin sa contrazica teoria Insulei Lausa care ar fi foat fondata de marinari turci.

Dupa caderea regatului ostrogot, orasul a intrat sub protectia Imperiului Bizantin, pastrandu-si totusi statutul de stat independent. Populatia era formata din iliri latinizati care vorbeau limba lor dalmatiana. Dupa cruciade intra sub suveranitatea Venetiei (1205-1358), care ii imprumuta sistemul de institutii si de organizare sociala si politica.

Prin tratatul de pace de la Zadar in 1358, isi recapata o independenta relativa sub conducerea regatului Ungariei. Din sec 14 pana in 1808 s-a autocondus, desi intre 1440 si 1808 Ragusa a fost vasal otomanilor, platind tribut anual sultanului. In sec. 15 si 16 a atins maximum de dezvoltare rivalizand cu Venetia; s-a aliat cu republica Alcona, ea insa-si rivala a Imperiului Otoman - pentru controlul Adriaticii.


In 1272 republica Ragusa si-a primit statutul ce i-a permis sa beneficieze de planificare urbana, codul de legi de practica romana, vama, regularizarea carantinei; prima farmacie a orasului (a treia in Europa si care opereaza si azi) precum si serviciul medical dateaza din 1301.
Primul “Lazarete” - spital de carantina, a fost deschis in 1377, iar comertul cu sclavi abolit in 1418. Primul orfelinat a fost deschis in 1432. Sistemul de alimentare cu apa dateaza din 1436.
Orasul va fi condus de aristrocratia locala, latino-dalmatiana prin doua consilii ale cetatii.

Ei au mentinut un sistem strict bazat pe clase sociale. Din 1472 limba oficiala eera italiana, care a inlocuit latina. Limbile vorbite erau romance dalmatiana inlocuita incet-incet de croata.
Populatia era pana in sec 17 de origine latina, panala migrarea croatilor din regiunile adiacente.
Italiana si venetiana s-au vorbit ca limbi comerciale si de cultura. Fenomenul interesant ce s-a petrecut aici este ca Ragusa (Dubrovnik) a devenit leaganul literaturii croate.
Azi, in intreaga Croatie gasim ecouri ale limbii ilire si romane.

Orasul avea o mare flota de vase comerciale ce le permitea negustorilor locali, buni diplomati de altfel - sa transporte bunuri in cele mai indepartate colturi ale lumii. S-au gasit asezari ale acestora in America si India. Acestia navigau abordand steagul alb pe care era brodat cuvantul latin Libertas, steag adoptat de tara in momentul cand s-a abolit comertul cu sclavi in 1418.
In 1544 evrei din Portugalia si Spania isi gasesc aici refugiu si locuinta. Dupa criza mediteraneana si cutremurul din 1667 incepe declinul acestui oras. Pentru a evita sa fie prinsa in lupta cu venetienii, republica vinde doua fasii din pamant otomanilor, in 1699. Aceste parti sunt tocmai deschiderea la mare care Croatia a oferit-o dupa separare (1990-1) Bosniei-Hertegovinei (cca 15 km de litoral la M. Adriatica).

In 1806 Napoleon intra in oras, ca in 1808 Maresalul Marmont sa disolve republica si sa integreze teritoriul in Regatul Italian al lui Napoleon.
Au ramas putine cladiri din renastere martore ale arhitecturale medievale. Putem vizita azi Palatul Rectorilor, unde remarcam scara ornamentata si capitelele sculptate minutios in stil gotic renascentist. Biserica Savior este si ea ramasa din perioada renasterii situata langa Manastirea Franciscana a carei biblioteca poseda cca 30 mii volume, 1500 manuscrise si 22 incunabule (carti tiparite in primii ani dupa introducerea tiparului, adica inainte de 31 dec 1500).
Biserica Sf. Blaise (Vlaho este sfantul national local, la fel de important ca Sf. Marc Evanghelistul pentru venetieni) este biserica cea mai indragita de localnici in Dubrovnik.
Vechiul oras este reprezentat pe spatele bancnotelor croate de 50 kuna tiparite in 1993 si 2002.
Printre multele atractii turistice trebuie sa amintim plaja Banje, plaja publica cea mai mare a Dubrovnikului si Copacabana Beach, o mica plaja stancoasa ce poarta numele celei din Rio de Janeiro.
O alta curiozitate a zonei, demna de a fi amintita este Arboretul de la Tristeno, langa Dubrovnik, care dateaza din 1492. Din timpuri vechi, in orient, regi si imparati obisnuiau sa asambleze arbusti care formau un fel de parc, mai tarziu gradina botanica vizitabila. Acesta este primul parc de acest fel devenit mai tarziu gradina prin grija proeminentei familii locale Gozze. In vederea irigarii a fost construit viaductul (cu o deschidere a grinzii de 15 m) ce ramane si azi in uz. Parcul a suferit in 1990 doua majore dezastre, totusi doi din batranii platani din vremuri stravechi au ramas in picioare.

Trecem pe Podul Franjo Tudmana pentru a intra in portul Gruz, portul orasului Dubrovnik, de unde urmeaza sa luam un feribot ce traverseaza Marea Adriatica in Italia, la Bari.
Gruz se caracterizeaza printr-un climat mai dulce decat al Dubrovnikului; in timpul iernii, vasele se adapostesc aici de vanturile puternice din zona (bora). In trecut orasul servea de refugiu de vara pentru locuitorii Dubrovnikului. In timpurile noastre, orasul are o populatie de 15 000 locuitori si trece drept partea moderna a Dubrovnikului.
Legatura intre cele doua orase se face prin modernul pod Franjo Tudmana (1989 proiect) a carui constructie a fost intarziata de razboiul de independenta croat. Reluat mai tarziu (1998), proiectul este dezvoltat de ing. Zlatko Savor, iar podul terminat in 2002. Caracteristicile constructiei sunt: lungimea de 518 m; pilonul in forma de A, care tine cablurile este inalt de 141.5 m; o grinda pretensionata de 324.7 m in partea vestica. Grinda in consola are o grosime de 3.25 m la locul de pornire al podului, 8.22 m la piciorul de sustinere si 3.2 m la capatul consolei. Pilonul in forma de A suporta cabluri de otel in numar de 27 pana la 61, protejate in tuburi de polietilena.

Poate nu pare important ce vreau sa amintesc aici, dar calatorind spre Dubrovnik, am mers paralel cu raul Neretva (lung de numai 220 km, din care 200km in Bosnia), nu prea lat dar destul de lat; am vazut ca de o parte a lui sunt vile elegante; am vazut ca in apa erau acei piloti de lemn contorsionati care anunta crescatoriile de scoici; am remarcat limpezimea si curatenia apelor precum si felul linistit in care curgeau la vale. Nu dupa mult timp am vazut ca apele se varsau in M. Adriatica printr-o delta cu o lungime de 30 km, langa localitatile Metkovic si Opuzen. Raul se desparte in multe brate ce formeaza acesta de delta cu o suprafata de 20 000 ha (12 000 in Croatia) zona care, cum bine o stim din Romania, este benefica pentru mii de specii de pasari, insecte, plante si animale, formand un habitat natural specific.

Ghidul ne-a spus ca temperatura raului in amont este tot timpul anului de7- 8 gr C (fapt ce il situaeaza intre cele mai reci rauri din lume) ca sa ajunga jos in vale la niciodata mai putin de 19 gr C, vara sau iarna. In acest fel cresterea stridiilor de apa dulce pentru export a devenit o preocupare locala. Neretva, acest dar al zeilor, nu numai ca prin lacurile de acumulare cu centralele lor electrice situate dea lungul ei alimenteaza zona cu energie electrica, dar aduna apa dintr-un foarte controversat bazin al Alpilor Dinarici, fiecare din afluenti cu particularitatile lui.
Un exemplu este raul Krupa, nu mai lung de 9 km, dar care joaca rolul de canal intre lacul Deransko si Neretva, avand atribuul deosebit de a curge in ambele sensuri, directia apelor depinzand de prea-plinul lacului sau al Neretvei.

Alti afluenti ai Neretvei sunt: Ravitnica, Rama, Trebiz, Buna, Bregava; iar asezarile ce beneficiaza de acest bazin sunt: Mostar, Konjic, Metkovic, Jablanica, Capljina, Pocitel - parte din ele faimose asezari medievale in Bosnia.
Bazinul Neretvei, de mare valoare in alimentarea zonei cu apa potabila, aproape unic in Europa prin importanta ecosistemului (o flora si o funei de o frumusete si bogatie de nedescri), trebuie pastrat pristin cu orice pret, caci se simte deja influenta dezvoltarii industriale, a exploziei demografice a populatiei. Zona a intrat de altfel sub protectia Conventiei de la Ramsar (1971), alaturi de alte asa numite “wetland”-uri ca Delta Dunarii si a Conventiei de la Barcelona (1976), Croatia fiind printre tarile riverane Mediteranei.

Multe localitati printre care se numara Komarna (Mali Stone Bay) la 70 km nord de Dubrovnik; Klek si Neum; Opuzen si Metcovic sunt locuri de refugiu al localnicilor pe timp de vara, cu plaje, golfuri si vederi superbe. Opuzen este cunoscut centr al productiei de tangerine in Croatia. Metcovic este cunoscut pentru ruinele romane de la Narona (azi Vid). Turismul se dezvolta pe aceasta coasta a Adriaticii.



Traversarea Marii Adriatice; ne-am randuit in linie si am obtinut biletele de la ghid. Aveam fiecare cate o tascuta proportionala cu marimea persoaei si pretentiile de habitat, caci peste noapte urma sa dormim in cabine de patru persone, iar bagajele mari ramaneau in burtica autocarului, care urca si el pe feriboat. O experienta interesanta pe vasul iugoslav, vechi din vremea lui Tito, care functioneaza sub Jadrolinija linie. Am stat tarziu pe punte pana ce noaptea si marea s-au contopit. Ne-am odihnit in ritmul valurilor foarte usor leganati, cateva ore. Dimineata ne-am luat micul dejun in mijlocul apelor si apoi am debarcat in Bari pe o vreme cu soare. Am luat drumul spre Sicilia, taind cisma Italiei pe autostrada A3 Salerno-Regio Calabria, dupa ce am calatorit cativa km buni pe coasta de est a Italiei, lasand Golful Taranto in stanga.
Plina de tunele si poduri ce taie muntii de sud ai Italiei, cand si cand lasandu-te sa zaresti in fuga, intre doua tunele Marea Tireniana, autostrada este una din minunile Italiei. Am ajuns in orasul Vila San Giovanni de unde am luat un ferrybot spre Messina, Sicilia. De data asta am stat numai pe punte, unde un vanticel destul de intepator ne-a mangaiat fruntile incalzite.

Exista un proiect de pod pentru a lega cele doua orase, dar sindicatul lucratorilor maritimi nu accepta sa se construiasca, deoarece ar vaduvi cca 15 mii de oameni de locul lor de munca. Deci, se pare ca legenda lui Odiseu va fi respectata, nave exact ca nava lui Odiseu vor continua sa treaca prin stramtoare, dar nu vor fi amenintate de cei doi monstri Scila si Caribda ca odinioara. Gasim in Messina o catedrala din sec 12 cu un urias ceas astronomic si nenumarate fantani arteziene, tipice oraselor din sud. Putem aminti fantana lui Orion (fiul lui Neptun – zeul apelor), cel care spune legenda ar fi fost intemeietorul orasului Messina. Fantana este realizarea unui elev al lui Michelangelo.


Nu departe de Comiso, numai cativa km de Modica si Ragusa, in mijlocul unei zone bogata in historie si cultura, intre livezi de portocali, lamai si iasmina in floare, la cca 12 km de marea albastra Mediterana se afla complexul “Villa Orchideea”.
Un loc ideal de relaxare activa, cu restaurante de lux si piscina, cu cca 75 de camere, cu aer conditionat si tot cepoate civilizatia moderna sa ne ofere la aceasta ora. Am stat aici trei zile si trei nopti si am facut excursii in imprejurimi (Modice, Ragusa, Comiso) cand nu ne-am imbaiat in piscina sau nu am stat cu prieteni la o seara prelungita de glume si ras.

SIRACUZA.

Dupa o noapte de odihna bine meritata in statiune la vila Orchideea, am pornit dis de dimineata spre Siracuza, Etna, Taormina.
Orasul Siracuza este un oras foarte batran, caci el exista de 2700 de ani.
A jucat totdeauna un rol important in zona de est a Siciliei. Bazele au fost puse de greci.
Cateva date istorice. Aici a trait si a murit un personaj important al matematicilor, Arhimede. Siracuza a fost cel mai puternic oras grec din sec 5 pana in sec 3 i.e.n., si dupa cum a spus Cicero, cel mai frumos. Orasul vechi este situat pe peninsula Ortigia. Orasul a fost locuit fara intrerupere din 480 i.e.n., cand s-a extins pe uscat, ca sa zicem asa.
Aceasta perioada este cunoscuta ca Perioada lui Gelon, tiran care a dezvoltat si imbogatit cu temple, teatre si docuri Siracuza. Din 211 i.e.n. - cucerirea lui de catre romani, orasul a inceput sa decada. De remarcat in oras sunt : Domul care in 1728 inglobeaza templul Atenei, ruinele templului lui Apolo, Palazzo Beneventano del Bosco, biserica Santa Lucia allla Badia si ruinele teatrului grec si amfiteatrului roman.

Am poposit intr-o piata plina de mici tarabe cu suveniruri. Din locul unde ne-a lasat autocarul, am traversat strada si am ajuns la colina pe care se gaseste teatrul grec (care functioneaza si azi - se pregateau pentru sarbatoare locala), amfiteatrul roman - ruine azi, sapat partial in stanca si o pestera foarte interesanta numita Urechea lui Dionisos.

Soarele ardea puternic dar leandri, salcii, cactusi uriasi si liane ce formau o bolta deasa dea lungul traseului nostru, ne-au calauzit si infrumusetat drumul.

Legenda spune ca tiranul Dionysos II (Dionys cel tanar), ajungand la putere, era obsedat de ideea ca odata va fi omorat printr-un complot al supusilor sai. In fiecare noapte dormea in alta parte si suspect de complot si pe cei mai apropiati prieteni.
Asa se face ca intr-o discutie cu Damocles, prieten intim, referitor la viata norocoasa ce o avea Dionysos, o viata de lux si bogatie, Dionysos a hotarat sa-i arate prietenului ce inseamna a fi tiran al Siracuzei. El a agatat de un fir de par din coada unui cal o sabie (probabil chiar a lui Damocles), deasupra capului lui Damocles, care sedea chiar pe tronul tiranului. In scurt timp Damocles a cerut sa fie eliberat din aceasta pozitie.

Pestera in care am intrat, Urechea lui Dionysos, cu intrarea in forma de ureche, face parte dintr-o veche grota de calcar (are 65 m adancime si 23 m inaltime). Din cauza formei ei de lacrima, beneficiaza de o buna acustica; cel mai mic sunet caaeta o rezonanta deosebita. Cu mici amenajari facute de tiranul Dionysos care punea urechea undeva sus si auzea foarte bine vorbele celor de la masa, pestera a devenit “urechea” lui. Cand vinul curgea, spiritele se infierbantau, Dionysos parasea petrecerea si mergea sus, unde o fanta in perete ii permitea sa auda ce vorbeau prietenii lui. Multi si-au pierdut capul ca urmare a acestui procedeu.

Dionysos a condus Sicilia ani lungi, traind in acest fel. (367-357 si 346-344i.e.n.)
Este interesant ca numele de “urechea lui Dionysos” este dat de pictorul Caravaggio mult mai tarziu, in 1586 si a intrat intr-un fel de zicala.
Dionysos nu a fost un conducator iubit, mai ales dupa ce il indeparteaza pe unchiul sau Dion in consiliu; va pleaca in exl in scurt timp. Prin tot felul de intrigi, Dion este asasinat si Dionysos se intoarce in Siracuza in 346 i.e.n. Dupa doi ani, Siracuza cade sub Timoleon si acesta ii acorda lui Dionysos dreptul de a pleca in Corint, unde a mai trait cca un an, ducand o viata mizerabila.
Dionysius apare in in trilogia lui Dante, in volumul “Inferno”, in cantul 12, numarandu-se printre multele suflete numite de Chiron care fierb in sange din cauza violentei impotriva semenilor lor.

Orasul face parte din Imperiul Bizantin (535 e.n.), este apoi invadat de arabi (828 e.n.), de normanzi (1085 e.n.), de swabi, apoi luat inapoi de Frederick II; dupa moartea lui Frederick urmeaza lupte intre Aragonezi si casa d’Anjou, iar in 1298 cei dintai castiga.
Cutremurele din 1542 si 1693 aduc mari distrugeri orasului, deasemenea holera din 1837.
Va urma revolutia din 1848 si in fine unificarea tuturor provinciilor Italiei in 1865.
In 1870 zidurile de aparare ale orasului au fost demolate. In 1943 orasul este atacat de englezi; 1000 oameni sunt ingropati aici in urma celui de al II-lea Razboi Mondial.
Azi orasul are cca 125 000 locuitori.
Ne-am cumparat mici suveniruri sa ducem in tara; docare si reprezentari ale Gorgonei – nimicuri ce reprezinta Sicilia. As fi vrut sa iau un cactus mic, sau pietre din dealul in care sta infipt amfiteatrul roman si teatrul grec, dar nu am avut timp. Am plecat catre Etna care, oricat de pregatiti eram sa vedem un peisaj lunar, ne-a uimit; dar mai intai perla coastei de est a Siciliei, Taormina. Ce obiective diferite aveam de vizitat in aceasta zi!
TAORMINA

La numai 30 km de Messina se afla orasul Taormina. Istoria acestui oras nu se deosebeste mult de cea a Siracuzeicu o mica exceptie: faptul ca niciodata Taormina nu a fost un centru atat de dezvoltat comercial ca Siracuza. Din perioada stapanirii arabe (962 e.n.- 1079 e.n.) exista Palazo Corvaja cu care debuteaza Corso Umberto. Arabii au introdus plantatiile de citrice si irigatiile.


Din punct de vedere turistic, Taormina a fost descoperita in sec 18 de catre fotograful Wilhelm von Gloeden si pictorul Otto Geleng.
Se pare ca expozitiile lui Geleng la Paris si Berlin au contribuit prin frumoasele picturi panoramice ale golfului la dezvoltarea turismului in aceasta zona.
Dar cel mai renumit turist a fost Goethe care a dedicat pagini intregi acestei regiuni in cartea sa “Italian Journey”., intr-o regiune cu climat dulce. Lawrence a scris aici nenumarate poezii si eseuri, povestiri si o carte de calatorii intitulata “Marea si Sardinia”. La aceeasi vila, treizeci de ani mai tarziu a stat Truman Capote care a scris “Fontana Vecchia” (locul unde a stat).
Krishnamurti a gasit aici curenti favorabili pentru dezvoltarea talentelor sale, iar autorul islandez Halldor Laxness a scris ”Vefarinn mikli fra Kasmir” (Tesatorul din Kasmir).
Alti vizitatori ai Taorminei au fost: Alexander Dumas, Johannes Brahms, Gustav Klimt, Richard Wagner, Oscar Wilde, John Steinbeck, Ingmar Bergmann, Francis Ford Coppola, Leonard Bergman, Marlene Dietrich, Greta Garbo, Federico Fellini, Cary Grant, Gregory Peck, Elisabeth Taylor and Woody Allen. Deasupra marii. De sus de pe terasa vezi marea, intr-un golf semicircular, de un albastru de azur. Dealul este presarat cu vile, ce se itesc din vegetatia luxurianta, cactusi infloriti, leandri, chiparosi si palmieri.


Teatrul grec, refacut si largit in timpul romanilor, pe scena caruia se joaca si azi piese clasice si au loc evenimente ca parada modei, recitaluri de pian, festivaluri, etc. este un loc ales pentru a scruta zarile catre impozantul Etna sau numai a privi in vale frumosul gol (dupa cel din Siracuza). Desi construit din caramida, partea din spate a scenei si cea din spatele locurilor de sus, au ramas in picioare. Coloane de ordin corintic sunt inca vizibile.

Festivalul “Giuseppe Sinopoli”, dedicat marelui dirijor care a murit in 2001 si care a fost director artistic al artelor in Taormina, are loc in fiecare an din 2005.
Starada principala a orasului, Corso Umberto are de o parte si de alta cafenele, restaurante si butici ce vand tot ce-ti poti dori sub soare. Cautand cu atentie, turistul curios gaseste mici margaritare ici si colo.
Mergand pana la capatul strazii principale, privind in dreaptaunde treptele te conduc la locuinte si hoteluri, am remarcat finisajelele in ceramica ale teraselor si fatadelor, ce mi-au amintit de perioada Art nouveau.

Aici se afla Piata Domului cu o fantana baroca in mijloc si Catedrala construita in sec 13th.
Domul, dedicat lui Sf. Nicolae din Bari arata ca o fortareata cu contraforti si structura robusta. Interiorul este gotic in esenta cu fereastra rozeta la vest dar usa de intrare renascentista.
Trecand prin gangul de sub Turnul Orologiului, am descoperit pe perete un mozaic superb al Sf. Fecioare cu pruncul Isus in brate.
Odeonul se gaseste nu departe de Palatul Corvaja si a fost dezgropat din intamplare in 1892.
Toate acestea se gasesc alaturi de magazine moderne ca Saphora, Vogue sau Giorgio Armani.
Azi orasul traieste din turism. Taormina isi pastreaza in acelas timp strazile tipic medievale dar si aerul de statiune balneara. Marea (Bay of Naxos) este cel mai important factor in dezvoltatarea orasului, chiar daca numai din punct de vedere turistic. Insulite (Isola Bella), colturi de plaja ascunse vederii, refugii stancoase, fac din coasta aceasta a marii ionice un taram incantator.
Un funicular transporta non-stop turistii de la hotelurile de pe munte la plajele insorite si inapoi.

ETNA

Am parasit cu parere de rau Taormina, acest oras prietenos si ne-am indreptat catre Etna. Drumul muntos ne lasa sa vedem sau ne ascundea monumentalul edificiu al naturii pe care-l zaream mai mult in ceata, Muntele Etna, 3350 m inaltime. Acest vulcan activ care face parte din triunghiul de foc al Italiei (ceilalti doi vulcani sunt Vezuviu si Stomboli) sufla din cand in cand pe nari flacari si para, precum si pietre. In ziua cand noi l-am vizitat statea retras in norii lui de spume si ceturi asa incat nici cei ce au luat funicularul sa-l vada mai de aproape nu au avut o buna vedere. Pe langa el sunt cca 168 de conuri stinse.
Am vizitat unul dintre asestea, Silvestru, care este o caldare de zgura si pietre spongioase, ce par la prima vedere pamant gras, bogat cernoziom.

Lava Etnei se gaseste peste tot in zona estica a insulei, pana la Messina, Taormina, Ragusa si Modica. Acest vulcan regleaza climatul, atrage ploi si umezeala, lucru ce face ca aceasta parte a Siciliei sa fie mai verde, mai infloritoare decat restul. Se cultiva aici lamai, portocale si desigur vita de vie de cele mai diferite feluri. Sudul, cu Agrigento polul caldurii in Sicilia, este mult mai uscat.
In drumul spre Etna am trecut paduri de castani, de stejari, de mesteaceni si pini.
Craterul Silvestru (Refugiul Sapienza) pe care l-am vizitata se situeaza la cca 2000 m inaltime. Am constatat urmele celor mai recente eruptii, cum a fost cea din 11 ian 2011 insotita si de cutremur si de o fantana de lava ce s-a ridicat pana la 200 m inaltime; eruptia a durat 45 de minute precum. Intre 1971 si 2001, craterul din sud-est al Etnei a devenit cel mai activ dintre cele patru cratere de varf.


Craterul Silvestru

Cel mai important crater al acestui vulcan este Ellitico Caldera, format acum 15 000 de ani.
Eruptia din 2002 si 2003 a fost una din cele mai explozive eruptii de flanc in ultimii 150 de ani.
Spectaculoasa explozie s-a datorat faptului ca magma s-a amestecat cu apa freatica. Cenusa rezultata a ajuns pana in insula greaca Cefalonia. In oct 2002, episoade seismice au acompaniat exploziile si au deschis fisuri pe coasta de est a vulcanului, fisuri lungi de cca 4 km.
Cortina de foc si scantei s-a ridicat pana la 2-3 km peste fisurile respective. In nov. s-a deschis o noua fisura la SSE de baza conului de 2750 m; magma care a fost debitata a amenintat Refugiul Sapienta.

AGRIGENTO

Iata ca am ajuns si la Agrigento, pe o dimineata clara, pura ca un obraz de copil. Telul excursiei noastre a fost: sa urcam pe platoul din Agrigento care este numit “Valea templelor”, sa vedem templele construite de greci si, de ce nu, sa le comparam cu cele grecesti din Atena sau alte parti din Grecia mama.

Orasul ale carui baze au fost puse de colonistii greci din Gela in 582 i.e.n. s-a numit Akragas - in greaca; Agrigentum - in latin; Kirken - in araba. Agrigento s-a dezvoltat in “perioada de aur” a Greciei. In 406 i.e.n. este asediat si distrus de cartaginezi. In 260, dupa razboiaele punice, este luat de romani, iar dupa moartea lui Cezar in 44 i.e.n. locuitorii primesc toti cetatenie romana. Orasul urmeaza sa suporte invazia ostrogotilor, sa fie luat de bizantinii, iar in 828 e.n. este capturat de catre arabi. In 1027 este cucerit de normanzi - contele Roger care stabileste o episcopie latina aici. Ca orice oras port a suferit bombardamente in timpul celui de al doilea razboi mondial.

Templul Herei Lacinia
Ridicat in partea de sud-est al platoului ce are o inaltime de 120m deasupra nivelului marii, acest templu de 41,10 m x 20,26m are 34 coloane de 6,32 m inaltime cu un diametru la baza de 1,76 m asezate la 1,70 m dist. Dateaza din 450-440 i.e.n.
Azi numai 30 coloane stau in picioare din care numai 16 mai au capitelele lor. In 1787 templul a fost restaurat de catre Printul Torremuzza.

Templul Concordiei


Templul Concordiei
este unic in lume prin proportiile perfecte si simplitatea constructiei. Ridicat cam prin 430 i.e.n. are 19,758 m x 42,230 m, un pic mai mare ca un dublupatrat. Acopera 843,38 mp si are o inaltime de 13,481 m. Porticul are 6 coloane x 12, inalte de 6,75 m formate din 4 tamburi fiecare cu 20 caneluri pronuntate. Numele Concordia i-a fost dat de istoricul Fazello (1490-1590), dupa o inscriptie latina gasita in imprejurimi. In 597 a fost transformat in biserica crestina de episcopul Grigorie, ca mai tarziu sa-i poarte numele.

Temple lui Hercule (510 B.C.)
Unul din cele mai frumoase temple ale antichitatii este azi ruine. Chiar si asa se vede de departe si se ridica ca un simbol al puterii zeului Hercule in Valea Templelor, hercule este de altfel erou national al Siciliei si in special al orasului Agrigento. Dimensiunile platoului pe care sunt ridicate coloanele sunt: 73,992 m lungime x 27,788 m latime, un triplu patrat cu o suprafata de 2.056,89 mp; inaltimea este de 16,264 m.
Din cele 38 coloane (6 in fata si 15 pe laturile lungi), numai 9 stau in picioare, ridicate in 1922 de catre capitanul englez Alexander Hardcastle.

Templul lui Esculap
Situat la o distanta de oras de 8 stadiaone si jumate, dupa spusele lui Polybius (adica 1480 m), acest micut templu (22,144m x 11,118m) indeplinea rolul de tamaduire al bolnavilor.
Se pare ca in templu era o statie a lui Apollo executata de sculptorul Miron.

Templul lui Zeus
Acest templu de stil doric a fost cel mai mare templu cunoscut in antichitate. El a fost ridicat dupa victoria asupra cataginezilor in anul 480-479, ca multumire adusa lui Zeus. Platforma este de 113,20 m x 56 m (erau plasate statui uriase (7.61 m inaltime) numite Telamons sau Atlantes.
Istoricul Tommaso Fazello, descoperitorul acestor temple, spune ca majoritatea statuilor s-a pravalit in ziua de 9 December 1401.

Templul lui Castor si Pollux
Destul de mare si acest templu: 34,12m x 15,86 m, are doar patru coloane ramase in pozitie verticala din cele 34 care l-au impodobit.
In 1836 cladirea a fost curatata de mPe santier au lucrat arheologii Villareale si Cavalla, sub ordinul ducelui de Serradifalco; trei din coloane au fost ridicate in pozitia verticala. O a patra coloana a fost ridicata in 1856.


Templul lui Hefaistos
Doua coloane mai stau drepte pe baza incompleta a acestui templu. Ridicat cam in 430 i.e.n. in partea de vest a dealului, dimensiunile sunt de 37,89 m x 19,26 m.
A fost original inconjurat de 34 coloane.

Templul Demetrei
Construit in jur de 480 i.e.n. cu dimensiunile de 22,66 m x 12,10 m. Cela si platforma ramase intacte, poate din cauza ca in Evul mediu o biserica (San Biagio) a fost construita pe treptele templului.


PALERMO

In anul 754 i.e.n. s-au pus bazele orasulu Palermo. Daca in estul Siciliei erau triburi de siceli, aici erau de sicani, se crede ca de provenienta iliri, deci indo-european. Fenicienii veniti din zona actualului Liban au colonizat aceasta arie urmati de greci si cartaginezi care au dus razboaie cu romanii. Dupa cum stim romanii au invins in razboaiele punice si din 254 i.e.n. Palermo va fi sub dominatie romana; incepe epoca de aur a acestei asezari, care va dura cat si cea a Romei.
Gotii vor conduce mai tarziuorasul, dupa caderea Imperiului Roman, iar in 552 e.n. intae sub dominatie Bizantina pana in anul 831, cand dupa un an de asalt, orasul este capturat de catre arabi al carui val va trece peste intreaga Europa de sud si nordul Africii. Vor fi urmati de de normanzi, care in 1072 e.n. cuceresc Palermo acesta devenind capita a Regatului Normand. Cum vedem Palermo a trecut din mana in mana de multe ori pana la unificarea Italiei in 1860, cand a devenit parte a acesteia. Sub arabi Palermo ocupa primul loc ca importanta in Sicilia, inaintea Siracuzei. Arabii au permis libertatea de religie, au initiat metode de lucru a pamantului care au dus la mare productivitate, au dezvoltat artele, stiintele si comertul, incat in scurt timp Palermo a devenit un puternic competitor al Cordobei si Cairo.
Orasul a ajuns la 350 000 locuitori, al doilea ca marime in Europa dupa Cordoba (care avea
450 000 locuitor). Urme ale trecerii arabe au ramas in bucataria siciliana, in arhitectura, in proceduri tehnice ca irigatiile si fantanile arteziene.

Cu venirea normanzilor (1060 -1080) se restaureaza crestinismul ca religie oficiala iar Palermo este declarat capitala insulei. Populatia araba si de origine judaica a fost tolerata sub conducerea normanda. Cu toate acestea, multe moschei au devenit biserici crestine.
Orasul era un centru cosmopolit, fapt ce se vede azi in arhitectura diverselor edificii din acea perioada. S-au construit noi cladiri cu mana de lucru cosmopolita. Asa se face ca s-a nascut un nou stil arhitectural “arab-normandinl Siciliei. (amalgam de decoratiuni arabescuri, arhitectura romanesca si stil bizantin).

Rogers II al Siciliei a comisionat in 1132 construirea Capelei Palatine in cadrul palatului Normand. Constructia a durat 8 ani iar decorarea ei alti multi ani. Rezultatul a fost un amalgam reusit de stiluri: arcele saracene decorate cu mozaicurile bizantine de o finete deosebita se complementeaza unele pe altele; pe tavanul sanctuarului spre exemplu sunt grupuri de patru stele cu opt varfuri, tipice deseului arab, insa aranjate de asa natura incat formeaza o cruce crestina. Un alt interesant amanunt este faptul ca in capela se afla si un Tron Carolingian de unde regele pivea desfasurarea slujbei. Capela este dedicata sfantului Petru. Intre monumentele splendide pe care Rogers II le-a constuit se numara si biserica Marturana, cat si apartamentle din palatul Normanzilor, palat care a ramas din timpul maurilor dar a fost largit si adaptat noilor cerinte. Deasemenea Catedrala din Cefalu.

Faimosul Imparat Frederik II numit de contemporanii sai "Stupor Mundi" prefera acest oras.
Dupa trecerea lui sub controlul Sfantului Imperiu Roman (1194), orasul isi incepe declinul cazand pe rand sub dominatie franceza, aragoneza, spaniola, burbona (din Neapole).
Frederick II moare in 1250 si este inmormantat in catedrala. Urmeaza la tron fiul lui nelegitim Manfred, care in 1268 este invins de Charles I d’Anjou.
Capitala se muta la Neapole si Palermo sufera o infrangere. Sicilia devine granarul Italiei; Charles exploateaza enorm aceste regiuni fapt care duce la rebeliunea din 1282 (Sicilian Vespers), dupa care se preda singur aragonezilor. Lupta dintre familiile regale aragoneze va duce la construirea somptoaselor Palate Steri si Sclafani.

Orasul Palermo incepe sa infloreasca prin comertul (de materii prime si produse mestesugaresti) cu Genoa si Spania. Dupa moartea regelui Martin, Sicilia este anexata de Spania (1494) iar Palermo devine resedinta viceregelui. Apare Inchizitia, evreii sunt expulzati, dar constructia de edificii continua cu ajutorul taxelor grele ce se impozau. Perioada de domnie a lui Charles V si Filip II au fost grele pentru Palermo.Tratatul de la Utrech (1713) acorda Sicilia Casei de Savoia, dar in 1734 revine Bubonilor. Charles III va alege Palermo pentru a fi incoronat Rege al celor doua Sicilii. Curtea regala ramane insa in Neapole.

In 1848, dand tonul intregii Europe, are loc aici prima insurectie condusa de Giuseppe La Masa. S-a proclamat o noua constitutie si s-a ales un nou parlament. Dar in luna mai a aceluiasi an, Burbonii recuceresc Palermo care ramane sub administratia lor pana la revolta lui Garibaldi.
In 1860 Sicilia este integrata Italiei. Orasul se dezvolta, se mareste (azi are cca 720 000 locuitori), noi cladiri se construiesc, multe de arh. Ernesto Basile. Stilul Art Nouveau isi face aparitia.

Desi a scapat neatins in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, a fost bombardat crunt (1943) cand Aliatii au invadat Sicilia. Dupa 60 de ani inca nu s-a refacut, portul nu a fost nici el reabilitat.
In 1946, o data cu statutul special de capitala si faptul ca parlamentul stationa in Palatul Normanzilor, viitorul ii surade, dar coruptia si abuzurile au zadarnicit aceasta dezvoltare. Azi se lupta contra Mafiei si a cresterii urbane necontrolate.
Palermo ramane un centru universitar cautat, mai ales de lumea Islamica, ce a ramas fidela acestui oras. Se cauta sa se dezvolte turismul ca in multe alte orase siciliene.



Catedrala din Palermo (Santa Maria Assunto) a fost ridicata in 1185 de Walter Ofamil, episcop anglo-normand al orasului Palermo si ministru al lui William II, pe locul unei vechi biserici bizantine, care la un moment dat in timpul stapanirii arabe, a fost moschee.
Partea de sus a turnurilor a fost construita in sec 14 si 15, in timp ce porticul de sus a fost adaugat in stilul de inceput al renasterii. Aerul neoclasic pe care il are azi catedrala se datoreaza modificarilor aduse cladirii intre anii 1781-1801 sub supravegherea lui Ferdinand Fuga.
In aceasta perioada a fost adaugat si un mare iconostas de Gagini decorat cu statui, frize si bazoreliefuri care nu au supravietuit pana in timpurile moderne.
Parte din sculpturi s-au pastrat dar au fost mutate in diferite locuri ale catredralei. Marele dom ce se ridica peste partea centrala a catedralei este tot de Fuga, ca si domurile mici ce acopera lateralele planseului. Fatada de vest dateaza din sec 14-15 si are un portal gotic peste care este o nisa cu o pretioasa Madona din sec 15.

Doua arcade ogivale leaga catedrala de Palatul Episcopal, peste strada; ele sunt ornamentate de nici frize si arcade. Partea din dreapta a catedralei este ornata de turnulete si un portic larg in stil gotic catalan, cu trei arcade ridicate pe la 1465. Prima coloana este ramasa din timpul cand catedrala a functionat ca moschee, dupa cum o marturiseste citatul din Coran inscris pe ea.

Portalul acestei intrari este sculptat intre 1426 si 1430 de Antonio Gambarain in timp ce usile de lemn sunt de Francesco Miranda (1432). Mozaicul ce o portretizeaza pe Madona este din sec 13, iar cele doua monumente in zid reprezentand pe Charles III si Victor Amadeus II al Sardiniei, sunt din 1713. Partea din stanga este partea cea mai noua a catedralei cu portalul de Antonello Gagini. Interiorul are forma de cruce latina cu o nava centrala si cele doua aripi laterale divizate de pilastri.

In primele doua capele sunt mormintele Imparatului Henry VI, fiul sau Frederick II, Peter II de Sicilia. Intr-un sarcofag roman odihneste Constance II d’Aragon, prima sotie lui Frederick II. Sub baldachine de mozaic se gasesc mormintele regelui Rogers II, primul rege al Siciliei si al fiicei sale Conctance I d’Altavilla, sotie a lui Henry VI Imparatul Sfantului Imperiu Roman. Acestea au fost aduse din catedrala din Cefalu
Pe o placa joasa exista o inscriptie in caractere gotice care atesta dreptul dat de Frederick II orasului Palermo de a fi exempt de taxe iar deportarea oricarui cetatean din Palermo sa fie prohibita, indiferent de garvitatea criei comise.

In catedrala se afla capela Sf. Rosalia, patroana orasului Palermo, o frumoasa statuie de marmora a Madonei cu Isus de Francesco Laurana (1469), un crucifix din sec 13 de lemn policrom de Manfredi Chiaramonte, potirul de apa sfintita de Domenico Gagini si o Madona della Scala de Antonello Gagini in altarul inalt din noua sacristie. Moastele din capela sunt ale Sf. Christina, Sf. Ninfa, Sf. Cosma, Sf. Agatha si Sf. Mamilianus, primul patron al orasului Palermo.
Cripta, sprijinita pe coloane de granit adaposteste morminte si sarcofaje din epocile romana, bizantina si normanda. Sunt ingropati aici episcopii Walter Ophamil, fondatorul catedralei si Giovanni Paternň, patronul lui Antonello Gagini, cel care i-a sculptat imaginea episcopului pe mormant.
Din tezaurul catedralei mai fac parte pahare, vesminte, monstrances, un breviar din sec 14 si faimoasa Coroana de aur a Constantei de Sicilia, gasita in mormantul ei in 1491.

Cathedrala are si un heliometru ("observator" solar) din 1690, de felul celor ce se construiau in Italia in sec. 17 si 18; constructia destul de simpla consta intr-o gaura practicata intr-una din cupolete prin care se proiecteaza imaginea soarelui pe pardoseala la ora 12 ziua iarna si la ora 13 vara. Exista o linie de bronz - “mediana” - trasata pe pardoseala care merge exact de la nord la sud. Capetele acestei linii marcheaza pozitiile la solstitiul de vara/iarna. Semnele de zodiac marcheaza alte variate date din timpul anului. Acest instrument avea ca scop standardizarea, conventia timpului in Sicilia fiind ca numaratoarea celor 24 ore ale zilei sa inceapa la rasaritul soarelui, care, de fapt nu are loc nici macar in doua localitati in acelas timp, (cu atat mai putin concomitent cu San Petro din Roma). Cunoasterea exacta a momentului echinoctiului de primavara era necesara pentru a calcula data sarbatorii Pastelui.


MONTREALE

Situat la 8 km de Palermo, cu 38 715 locuitori, orasul Montreale se ridica pe un deal la 320 m deasupra marii, deasupra Golfului Conca d’Oro (Bazinul de Aur).
Zona se caracterizeaza prin plantatii de citrice si porumb. S-a dezvoltat o productie de obiecte de lut, cosuri impletite din trestie, sculpturi din lemn. Oraselul a devenit important cand William II a construit aici in 1174 faimoasa catedrala pe numele ei oficial Santa Maria la Nuova, langa existenta manastire Benedictina. Prin bula papala data de papa Lucius III in 1182, catedrala a fost ridicata la rangul de catedrala metropolitana. In curand Montreale a devenit cea mai mare episcopie a Siciliei.
Legenda spune ca intr-o frumoasa dimineata a anului 1174, William II, nepot al regelui Rogers II si fiu al lui William I zis cel Rau, povesteste supusilor sai cei mai apropiati visul sau in care Fecioara Maria i-a poruncit sa construiasca pentru ea o biserica cu tezaurul furat de tatal sau din visteria statului, caci ea ii va arata locul unde sta ascuns acesta. William avea doar 20 de ani la acel timp. Catedrala se construeste si este intr-adevar exceptionala.

Catedrala are mozaicuri splendide pe fond de aur, intre care figura lui Cristos Pantocrator. Interiorul este impartit in trei nave despartite de coloane din marmora egipteana, fiecare coloana purtand un capitel diferit de celelalte. Absida si peretii laterali sunt acoperiti de mozaicuri reprezentand scene din Noul si Vechiul Testament. Se spune ca aceste mozaicuri sunt cele mai mari ca suprafata in lume, concurenta fiind numai faimoasa Sf. Sofia din Istambul.
Mozaicurile Catedralei din Montreale au numai in interiorul domului o suprafata de 6340 mp, mai mult decat cele din splendida St. Marco din Venetia. Altarul inalt este acoperit cu foite de argint (sec 17), iar capela Sf. Benedict contine sculpturi de Marabitti (sec18). In capela din dreapta altarului se afla mormintele de porfir ale lui William I si II. Catedrala, desi este o marturie a multor stiluri arab, byzantine and normand - este un amalgam reusit. La exterior sunt de admirat porticul de Gagini (sec 16). Usile de bronz lucrare a lui Bonanno din Pisa (1186) cat si arabescul portalelor.
In 1700 episcopul Testa, a construit strada ce leaga direct Montreale de Palermo.

Mai sunt de vizitat in zona, manastirea Benedictina adiacenta catedralei (cele 228 coloane cu capitele sculptate in piatra cu scene din istoria normanda a Siciliei, scene ce amintesc de Tapiseria de la Bayeaux - cronica a bataliei de la Hastings, formeaza colonada manastirii in jurul unei minunate gradini), Capela San Benedet, Palatul Regal (ceeace a ramas din el), Chiesa del Monte decorata cu stucaturi executate de Serpotta, biserica Collegiata si biserica San Martino de Cassinese Benedictine, bogata in lucrari de arta; mai sus pe deal este Castelul San Benedetto, construit de Saracens.

Aici se cam termina excursia noastra. A urmat o goana nebuna ca sa prindem un feri sa trecem din Messina in Vila San Giovanni (Italia). Ajunsi in Italia destul de tarziu dupaamiaza ne-am repezit pe niste serpentine pana la hotelul nostru agatat undeva in varf de munte in zona Reggio di Calabria. Superba noaptea cu stele pe cer si luminitele orasului pe care il lasasem jos in vale!

Dimineata ne-am sculat tare devreme caci aveam de traversat toata partea de jos a Italiei pana la Brindisi unde, din cauza grevei lucratorilor portuari din Grecia a trebuit sa ne imbarcam pe un feri italian ce traversa Adriatica ziua. Dar o croaziera de o zi, neprevazuta in excursie ne-a facut bine. Am respirat aer salin, am privit coasta Albaniei apropiindu-ne de Grecia si ne-am bucurat ca nu parea sa fie atat de poluata zona cum am crezu noi.
Am debarcat dupa opt ore la Igumenita (Grecia), tocmai in timp sa ne cautam in noapte hotelul.
A doua zi am luat din nou un feri catre Corfu si acolo am vizitat orasul, un tur rapid cu autocarul si Palatul Imparatesei Sisi a Austriei cu superbele gradini.


INSULA CORFU (Corcyra, Kerkyra – sunt numele ei locale),
ne asteapta calda si umeda in dimineata cu un soare briliant.
Legenda spune ca zeul apelor, Poseidon s-a indragostit de nimfa Korkyra, fiica lui Asopos si a nimfei Metope. A furat-o aducand-o pe aceasta insula careia i-a dat numele fetei.
Cu timpul numele Korkyra a devenit Kerkyra.
Venetienii au stapanit orasul pana in 1797 cand l-au cedat turcilor.
Insula a jucat un rol important in vremurile tulburi de lupta pentru independenta a grecilor. Insula Corfu devine parte din Grecia in 1864.

Palatul Achilleion, situat in zona Gastouri, in sudul insulei Corfu, este construit de Imparatul Josef pentru sotia sa Elisabeta de Austria (1890) ca resedinta de vara. Aici se va ascunde adesea, departe de obligatiile vietii de curte, imparateasa cunoscuta sub numele de Sisi. Palatul are ca tema viata lui Achille, personaj homeric pe care Elisabeta il admira.
Achille, frumosul erou al Troiei, era vulnerabil caci mama sa, zeita Thetis, in dorinta ei de a-l face nemuritor, l-a tinut de calcai cand l-a scufundat in raul Styx; astfel calcaiul a ramas singura parte vulnerabila a corpului lui.
Palatul de o eleganta sobra, inconjurat de statui clasice, este un monument de romantism platonic. Langa terasa castelului se afla impozanta statuie de marmura a lui Achille, realizata de sculptorul german Ernst Gustav Herter, reprezentand pe erou care incearca sa-si smulga sageata lui Paris din calcai.
Privirea indreptata catre Olymp, parca implora pe tatal ceresc. Poarta pe cap casca veche greceasca si o panza simpla ii acopera soldurile.
De remarcat printre frescele din palat cea in care Achille triumfator, cara pe o trasura corpul neinsufletit al lui Hector.

Gradina palatului, bogata in specii de plante mediteraneene, copaci exotici si flori rare, coboara in panta dulce catre apele Marii Ioniene.
Dupa asasinarea Imparatesii Elisabeta in 1898 la Geneva, palatul a fost vandut Kaiserului Wilhelm II al Germaniei, apoi obtinut de guvernul grec si folosit drept cazinou. Azi este muzeu.
Ne intoarcem in Kerkira. Pe drum aflam cate ceva despre oras si insula.
Cunoscuta ca loc de refugiu al unor personalitati literare, insula devine gazda a primei Academii a Greciei Moderne in 1732. In 1984 a fost restabilita aici Universitatea Ioniana ca semn de recunoastere de catre guvernul lui Papandreu a contributiei pe care Corfu a avut-o la pastrarea traditiei elene in educatie si cultura. Vechea Academie Ioniana fuseses fondata in 1824, la numai trei ani dupa independenta.

In sec. XIX insula trece pentru o scurta perioada la francezi, apoi devine protectorat englez (1815) si sediu al comisionarilor englezi. (Era indragita de englezi deoarece era singurul loc unde se juca criket in Grecia). Strictele reguli impuse de englezi nu au fost pe placul localnicilor si insula a fost cedata in 1864 guvernului grec.
Castele fortificate exista si azi in multe locuri pe insula. Capitala Kerkyra este inconjurata de doua astfel de castele. Corfu este singurul oras fortificat in Grecia (Kastropoli).

In capitala sunt de remarcat Primaria orasului nu departe de Citadela Venetiana, despartita de oras printr-o fosa adanca, ce a devenit in vremurile moderne Marina orasului unde acosteaza ambarcatiuni particulare de lux.

Orasul, un labirint de stradute prea inguste pentru trafic rutier, sunt pavate cu pietre vechi de pe vremea venetienilor. Promenada orasului si esplanada intre oras si citadela Liston, este bordata de elegante si scumpe restaurante. Activitatea culturala si muzicala ce se desfasoara aici tot timpul anului, fac din acest oras un bastion al culturii vestice.
In centru se afla Catedrala Sf. Spiridon construita in stil venetian, care dateaza din sec XVI. Sfantul Spiridon este protectorul orasului si a celor patru evanghelisti. Catedrala nu are cupola. Inauntru sunt moastele sfantului care se scot in oras de patru ori pe an. Papucii de panza ai sfantului stau intr-o raclita; ei se tocesc se pare si de aceea sunt inlocuiti o data pe an.

Pe insula cresc citrice, maslini salbatici si cultivati, migdali, banani, rodii, varietati de pomi fructiferi din sudul Europei ca meri, peri si smochini. Un fruct deosebit este kumkwat care se gaseste numai pe aceasta insula si este adus din Japonia. In salbaticie creste mirtul si alti arbusti specifici zonei calde si umede, magnolii, ficusi, leandri si chiparosi.
Carnavalul anual traditional este un ecou al celui ce se desfasoara in Venetia.
Ne vom odihni pe faleza asteptand ora de mers in port pentru a traversa spre Igumenitza apele Marii Ioniene.
Dupa o pauza reluam drumul spre Katerini caci acolo vom innopta inainte de a ne indrepta catre tara.

Intram in Regiunea Epirului. Muntii Pindului vor fi calauzele noastre pentru un timp. Vom calatori pe serpentine taiate in peretii lor stancosi pana la o inaltime de 1700 de metri; vom merge pe autostrada ce leaga Europa de vest de Istambul taind muntii prin tunele elegante si aerisite, modern luminate si prevazute cu masuri speciale in caz de coliziune, vestita Egnatia Odos, autostrada terminata in 2009.
Autostrada are 670 km. Proiectul inceput in 1990 urma sa se termine in 2007. Intarzierea se datoreaza problemelor de mediu, deoarece ursul brun a fost deranjat cu aceasta lucrare care trece prin sanctuarul lui. Solutia a fost gasita abia in 2003 si lucrarile au fost reluate. Autostrada taie Muntii Pindului si Vermion traversand Epirul si Macedonia, are 76 de tunele de o lungime totala de 99km, 1650 de poduri si era planuit sa coste 5,9 bilioane de euro. Prevazuta cu cate doua fire de circulatie in fiecare directie, cu un spatiu central de rezerva si o linie de refugiu pe dreapta, autostrada este paralela pe o distanta de 360km (intre Evros si Salonic), cu vechiul drum roman Via Egnatia.


METEORA - padurea de roci a Greciei
Douzeci si patru de stanci gigantice se ridica drept spre cer in vestul campiei Tesaliei. Pe aceste stanci batute de vanturi si scrijelate de geruri, si-a asezat manastirile o comunitatea de calugari asceti, inca din secolul zece. Rocile constituite dintr-un conglomerat de gresie si pietris au aparut prin miscari tectonice acum 60 milioane de ani, din fundul marii ce acoperea campia Tesaliei.

Conflictele politice tot mai frecvente ale vremii, au facut ca in 1344 calugari fugiti de la Muntele Athos sa-si gaseasca adapost aici. Meteora a fost mult populata intre secolele XIII si XVI. Azi numai sase din cele 24 de manastiri raman active.
Agios Stefanos este singura manastire de maici in Meteora; de aici avem o vedere libera catre campia Kalambaka. Biserica prezenta aici este dedicata Sf. Haralambie si dateaza din 1798. Teasta sfantului se gaseste aici, primita in dar de calugarite de la Printul Vladislav al Valahiei. Biserica Sf. Stefan are un acoperis de lemn si multe din picturile de pe pereti sunt facute in anul 1545 de calugarul Ioannis din Stagoi.
Langa Zindros am vizitat atelierele de facut icoane aurite.

Epirul, cu capitala la Ioanina, este un tinut salbatic, singurul in Grecia care mai pastreaza sanctuarul ursului brun. Mergand din Epir spre est in directia Muntilor Pelion, vedem cladiri din caramida cu acoperisuri verzi de ardezie, comune zonei macedonene si bulgare.
Mesteri pietrari priceputi au costruit viaducte si poduri ce mai sunt inca in folosinta. De aici au plecat vlachi, aromani, sarakatsani care s-au imbogatit prin munca lor in Rusia, Romania sau alte tari europene dar nu si-au uitat locurile natale; ajutoare banesti vin mereu sa suplineasca lipsa de mana de lucru. Aici au luptat in rezistenta fiii cei mai bravi ai poporului grec, aparati de mandrii munti ai Pindului. Generalul Aris a luptat contra nemtilor in 1940. Locuitorii acestei zone sunt mandri si incapatanati, de unde si zicala “cap de epirot”.
In regiunea Zagori, in munti, la inaltime se culeg plante medicinale si se lecuiesc boli de catre doctori locali renumiti. Daca ar fi numai pentru linistea si frumusetea locurilor, pentru cantecul pasarelelor, aerul proaspat si laptele venit direct de la sursa, turistul ratacit pe aceste taramuri, intarziind o saptamana, doua, ar pleca vindecat de “raul” civilizatiei.
Viata sus la munte nu este usoara. Clima este aspra; relieful nu permite un acces usor pentru aprovizionare; copiii ajung greu la scoli si gradinite. Guvernul a decis sa-i ajute pe localnici sa paraseasca regiunea Zagorohoria pentru a se stabili in zone cu un climat mai bland, pe pamanturi mai fertile, in care viata sociala sa se poata desfasura satisfacator.

Zona va fi pastrata in interes istoric si turistic. Ca instrument muzical, fluierul drept, asemanator cu cel romanesc, a intrat in randul exponatelor de muzeu. Lacuri provenite din ghetari topiti, Valea Calda, defileul Vikos, orasul Metsovo, raurile Voidomatis si Aoos sunt numai cateva din obiectivele minunate ce merita semnalate.
Erau in floare teii salbatici agatati de stanca; pacat ca abia ii vedeam din goana masinii. Manastirea Aristi Spiliotissa sta ca o ciuperca crescuta pe stanci, mai-mai sa se lase luata de vanturi. Fauna acestei zone este deosebit de bogata si rara in Europa. Pe langa ursul brun, mandru si temut locuitor al acestei zone, traiesc aici linxi, otarii, mistreti, cerbi imperiali si caprioare gratioase. Parcul, care este rezervatie naturala, se cheama Aoos National Park. Locul unde stramtoarea Vikos se taie cu masivul Gamila, este al doilea loc in lume ca verticalitate.
O cortina de piatra inalta de 400 m, este taiata in munte.



Vazand atatea frumuseti ai vrea sa contribui si tu la pastrarea acestui monument de salbaticie naturala. Pe undeva pe drum era Schitul Sf. Paraschiva. Ghidul ne-a spus legenda acestui locsor pierdut in munti. Sfanta ar fi aparut in fata unui tren, pe calea ferata. Mecanicul, vazand o femeie pe linie, a oprit locomotiva si a coborat. Mergand cam o suta de metri in cautarea femeii ce disparuse, a vazut un maldar de pietre ce barau linia. Daca nu ar fi oprit s-ar fi produs o deraiere si moartea multor oameni. In semn de recunostinta Compania Helenica Cailor Ferate a ridicat un micut schit, langa un izvor a carui apa sfanta a tamaduit multi bolnavi de ochi. Ziua era vineri, iar schitul a fost dedicat Sfintei Paraschiva (Sf. Vineri). Aceasta se intampla cam prin 1920. De atunci sanctuarul a primit moastele sfintei si patru icoane ferecate in argint, din care una este facatoare de minuni. Peisajul este reprodus la Tivolio, vila romana a Imparatului Adrian; se spune ca, spalandu-si fata cu apa din acest izvor, Adrian si-ar fi vindecat ochii.


KATERINI

Am ajuns in orasul Katerini seara pe la 8 sau 9 si nu am mai avut chef sa iesim la plimbare. De data asta am stt la un hotel departe de faleza; cativa ani in urma ne-am tratat cu o ciorba de burta la un restaurant care anunta in romaneste meniul, un restaurant de pe faleza.
Dimineata, dupa ce am luat micul dejun am dat o raita prin imprejurimile hotelului si am facut poze. Hotelul se afla chiar vis-s-vis de Biserica Analipsi (Sf. Ana).


Mai tarziu ne-am reluat locurile in autocar, iar ghidul nu a pus discul Acropole adio cum a facut celalalt ghid acum cativa ani, dar ne-a sfatuit sa incepem a ne lua adio de la maslini, migdali, chiparosi, satiri, minotauri si cariatide, ba chiar si de la rafinariile de petrol pe langa care am trecut. (Grecia este o tara care nu are petrol ci doar il prelucreaza).
Cand credeam ca nu va mai fi nimic de semnalat pana la Sofia, unde aveam promisiunea sa zburdam un pic caci aparent eram cu trei ore inainte de ora planificata, iata ca un miros puternic de motorina ne-a oprit pe loc. Aveam un fel de pana, a trebuit sa asteptam mesterii de la Mercedes din Sofia sa vina sa ne depaneze si sa ne dea din nou drumul la drum.

Toata lumea este acum obosita si blazata dar nu destul incat sa nu mai asculte informatiile ce ni le da ghidul despre Bulgariei si Bizant legat de dezvoltarea religiei si a arhitecturii religioase in Bulgaria.
Am intrat pe la Ruse in Romania si apoi am ajuns destul de repede la Gara de nord unde era punctul unde ne despateam de ghid, soferi si excursionisti si ne regaseam familiile.
Ca tordeauna o astfel de excursie ce pare lunga, nu iti da posibilitate sa vezi tot ce ai vrea si ramai cu ideea ca va mai trebui sa vii odata sa mai vezi si acel oras prin care ai trecut in goana, sau acel muzeu scapat din lipsa de timp, acel parc care nu era deschis cand tu ai ajuns in localitate.
Cat despre partea mea, stiu ca voi reveni in Sicilia pentru a vizita orasele Gela, Noto, Selinunte, Cefalu si voi ramane la Taormina cateva zile. Alta data voi parcurge numai coasta Adriaticii timp de cel putin o saptamana pentru a vizita si alte orasele pitoresti din zona.



* There a wind remains that I recall afire
within the manes of horses as they slanted
their way across the planes, a wind that chafes
the sandstone and erodes the very hearts
of derelict caryatids cast down
Onto the grass. Soul of antiquity
Gone gray with age and rage, turn back and lean
into that wind, breathe of the delicate moss
clothing those giants tumbled out of heaven.
How lonely what is left to you must be!
And worse: to break your heart to hear once more
that sound resound and dwindle out to sea
where Hesperus already streaks the dawn:
a sad jew's-harp reverberating through
the throat of that loan cartman as he slowly
ascends his moon-cleansed hill again through dark
murmurings of the Moorish olive trees.

** pentru a afla mai multe despre orele cadranelor solare, cercetati situl urmator:

http://jean-paul.cornec.pagesperso-orange.fr/anciennes.htm


Mariana Popa, Toronto
e-mail: marianapopa@hotmail.com
web address: http://Mariana.Popa.ca









Mariana Popa    7/29/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian