Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poezii pe frunze de artar


Zile, nopti de veghe si de vis,
Stăruind la masa-mi, solitar,
Am tot scris pe rând, si-am tot rescris
Poezii pe frunze de artar.

Verzi, livide, rosii ori uscate,
Frunzele-si rostiră-ntreg fiorul,
Eu le-am ascultat atent pe toate
Si le-am pus în versuri oful, dorul.

Am ales si bune, si mai rele
Din preaplinu-acestor zări de lume,
Frunzele, ca martore fidele,
Consemnară stări, impresii, nume.

Si-uite-asa, stârnit de întâmplare,
Dezvoltând idei, motive, teme,
Cu migală, râvnă si chemare
Am încins artarii cu poeme.

Fiece copac, împodobit
Cu metafore-nflorind tot anu’
Poartă, cum pe drept mi-am fost dorit,
Lirica-mi amprentă : Segărceanu...













Din tot ce-a fost...

De-ar fi ca să-mi reiau întreaga viată
Desigur, teamă nu mi-ar fi nicicum,
Prin soare, beznă, fulgere ori ceată
Eu gata-s, iată, să purced la drum.

Stiu: soarta ne e dată prin născare,
Prin taina unor hărăzite zâne,
Dar fie ea, din start, ne-ndurătoare
Nimic bătut în cuie nu rămâne.

De mic copil, de-a rându-am înfruntat
Năpaste fără seamăn, griji si jale
Si-a trebuit, trudind neîncetat,
Să-mi tai prin vrăjmăsia vremii cale.

O, Doamne, dă-ne cuget treaz si demn,
Putere dă-ne, vrere de-a răzbate,
Ne-aprinde-n suflet magicul îndemn
De-a fi mereu noi însine, în toate.

Prin sacru-Ti dar putut-am să urmez
Sublimele imbolduri ale firii,
Prin dor, visare si statornic crez
Să-nalt în slavă steagul izbândirii.

Azi mă întreb, trecut prin rău si bine,
Ce-animă versu-mi: ura, nostalgia?
Pentu un ins orgolios ca mine
Din tot ce-a fost rămâne...POEZIA!









Magic ceas

Bate ceasu-n mine, bate,
Biologic – dat de Dumnezeu,
Ticăitul lui răzbate
Metronomic, din lăuntrul meu.

Imi veghează, îmi măsoară
Pulsul, ritmul cum se înfiripă,
Mă înaltă, mă coboară
Vălurind, pe-a timpului aripă.

N-are normă, n-are stare,
Cifrul e la bunul Dumnezeu,
Bate lin, zorit ori tare
În adîncul sufletului meu.

Câte-odată, derutat,
Rostul parcă, vai, nu si-l mai stie
Si rămâne suspendat:
O inertă, biată jucărie.

O, dar chiar în clip-aceea
Intevine-ndată Geniul Sfânt
Si întoarce iarăsi cheia
Să-si reia tic-tacul...Până când?...














Stare de ... rime


Nu mai găsesc nimic să mă bucure:
Arbore, stea, podoabă ori ciucure...
S-a uscat pe crengi orice mugure,
Boabele zac storcite în strugure.
Miezu-i sleit în carceri de sâmbure,
Câinii nu mai vin să se gudure,
Păsările-au rămas mute si singure,
Totul adastă acum să se-nfrigure...

Nu mai zboară pe câmp gâză sau fluture,
Goale sunt vechile, grelele ciuture,
Frunzele au pornit să se vânture,
Florile-s gata, pălind, să se scuture.
Ard prin păduri putrezitele buture,
Creste un iz de cucută si brusture,
Fumul si pâclele prind să ne usture,
Somnul e greu si-agitat, ca pe scândure –

Brumele, ciumele vin să ne zgândăre,
Sufletu-ncepe, oh, să se-ngândure...
















Greul si zăbava


Bate ceasul, bate-n dunga vietii mele
Înscriind răbojul unor noi inele.
Ca si vremuitul, fratele-copac
Simt cum moina, bruma nu îmi sunt pe plac.
Nimic nu mai este-n juru-mi cum era:
Unde-s tineretea, visul, steaua mea?
Soarele în zare istovit coboară,
În ungherul mintii mi se face seară.
Greul si zăbava tot mai des mă-ncearcă
Si mă simt ca într-o subrezită barcă
Ce, icnind, mă poartă pe-o smolie mare
Fără de busolă, vâslă ori salvare.
Ah, de-acum jucate-s zarurile sortii,
Timpu-ncet mă mână spre vâltoarea mortii,
Valuri de tsunami vin puhoi din urmă,
Firul poeziei, tors-netors, se curmă...

Mă întorc în satu-mi nins de lună plină:
Curtea e pustie, casa în ruină –
Scheaună un câine, Valea o răscoală,
Nimeni nu m-asteaptă-n poarta veche, goală...




(Din volumul în lucru „Un bob zăbavă” )
















Ion Segărceanu    5/13/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian