Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Radăcini cu mirări si miresme

Gherghina

Mă numesc simplu : Gherghina.
Casa mea este grădina.
Hainele-s de clorofilă
Si mă hrănesc cu lumină.
În această primăvară,
M-am făcut o domnisoară !
Am obrazul ros, ca focul,
Si-mi astept, zilnic, norocul.
Am plete lungi, pân’ la poale,
Toti încearcă să-mi măsoare
Frumusetea, bat-o vina,
Că doar mă numesc Gherghina !


Fluturasul cel gălbui

În cameră, pe perete,
E un fluture cu plete.
Cine l-o fi pus să zboare,
Că peretele nu-i floare,
Ca să vină-n casa mea
Să se-ncurce prin perdea? !
Vreau să-l prind, însă nu-i pasă,
Crede că-i la el acasă.
Mai bine i-aduc o floare,
Să se-ascundă-ntre petale,
Să se simtă-n raiul lui
Fluturasul cel gălbui !

Barza

Are casă la etaj,
Construită din talaj.
Pat întins si luminat…
Se crede într-un palat !
Mă priveste hăt, de sus…
Si când soarele-a apus,
Se asează-ntr-un picior,
Rezemată de vreun nor ?
Nici că-i pasă de ceva !
O să stau cât oi putea
Si-o s-astept, cu mare dor,
Să-mi aduc-un frătior.

Closca cu pui

Cotcodac si lui, lui, lui !
Closca are zece pui.
Unu-i negru si motat,
Altu-i sprinten si băltat,
Doi sunt galbeni si pufosi,
Ceilalti patru, cam nervosi !
Au rămas două puicute,
Sunt atâta de drăgute,
Cu ochi negri ca mărgica,
Si-au pierdut-o pe mămica.
O tot strigă : piu, piu, piu !
– Sunt aicea ! O să viu !

De Pasti

Astăzi, în bucătărie,
Ouăle, pe farfurie,
Stau gătite si fardate,
Asteptând să fie sparte.
Zice cel mai rosu ou :
„Mâine, iarăsi voi fi nou !
Astăzi, m-a gătit Maria
Si a umplut farfuria.“
Iar cel verde si lucios
Asteaptă la rând, frumos,
Să-l ciocnească vreo fetită
Si să-l mestece-n gurită.

Martor la facerea lumii

Am văzut cum dă cu ciocul.
Face gaură în coajă.
Cât o nucă e bobocul !
Eu, alături, stau de strajă.
Încă unul, si alt ou !
Iată, a iesit afară !
Pe puiutul asta nou
Îl asez, frumos, în oală.
S-au făcut vreo nouă pui,
Galbeni toti, cu puful moale.
Negricios nici unul nu-i,
Doar o pată pe-aripioare !
Unul e putin motat,
Ghemotocul de beteală !
Iată, smecheru-i urcat
Pe capacul de la oală !


Gospodinele

În poiană, lângă casă,
Păsările-si fac de cap.
Vremea e asa frumoasă…
Lebedele sunt pe lac.
Două prepelite sure
Spală rufele-n pridvor,
Iară cucii-s după mure,
Cântă si le e de zor !
Codobatura cea rea
Stă pe-o creangă de stejar
Si ajut-o cucuvea
Gardul, să îl dea cu var.
Iată si o rândunică,
Cu ochi ageri, de femeie,
Instruieste o furnică
Cum să măture pe-alee.
Toată lumea-i hărnicută,
Treburile-s multe, toate… !
Chiar si acea vrăbiută
Cară lemne si bucate.

Vestitorul

De pe-un fir de iarbă nouă,
Cu iz proaspăt de pădure,
Un gândac, stropit cu rouă,
Cu mustăti si plete sure,
Se întinde drept spre-o rază
Galbenă, muiată-n soare,
Răsfătat, ca într-o oază,
Să vestească-gura mare,
Pentru-a nu stiu câta oară,
Că e, din nou, primăvară !

Jertfă

Fătase oaia noastră doi miei firavi, cuminti,
În noaptea-aceea sfântă, cu-omătul gros si moale.
Mama i-a luat în casă, păreau ca niste sfinti
Ce coborau, în grabă, din vechile icoane.
De-a doua zi, mielutii zburdau încolo, încoace,
Erau suavi si dulci, cu pete ruginii…
Si am crezut, de-atunci, că nimeni nu-mi mai place
Mai mult c-aceste fiinte, adevărati copii !
În zilele cu soare, în curtea noastră-ntinsă,
Le urmăream privirea cu-atâta bunătate…
Aveam o bucurie si-o inimă aprinsă,
Iar mama îmi vorbea de scoală si de carte.
Vreo patru luni, mai bine, ei au crescut frumos !
În casa mea, pulsa atâta fericire…
Pân’ ce-am zărit un om cu-o aprigă privire,
Pe fiecare miel, l-a-ntins pe iarbă, jos.
Eu am crezut atunci, că dânsul se tot joacă,
Si m-am apropiat să-i spun ce dragi îmi sunt,
Dar răul scoase iute, cutitul, dintr-o teacă,
Si sângele se scurse, fierbinte, pe pământ.

Ce tipete prelungi, în zarea tulburată !
Mielutii mei cei scumpi, mureau pe iarbă, jos !
Oaia, închisă-n iesle, zbiera îndurerată,
Iar câinele, în lant, schelălăia nervos.
Cu sufletul zdrobit, am alergat îndată,
Sub un castan, în curte, ca să-i jelesc prelung…
Aveam, din acea clipă, o casă-ndoliată,
Si jertf-acelor îngeri nu mai puteam s-alung,
Am plâns, pe săturate, până-n lăsatul serii,
Sub ceru-mpovărat de sânge si păcat,
Iar mieii mei cei dulci, abandonati durerii,
Se văd si-acum, întinsi, pe iarbă, cum se zbat.


Ghioceii

Ghioceii din curtea mea
Ieri, atâta m-au rugat,
Să-i mai las un pic să stea
Sub zăpadă, la iernat.
Eu voiam să-i duc mămicii,
Astăzi, este ziua sa,
Dar am înteles piticii,
Că-s acoperiti de nea.
Si-o să crească până-n zori,
Frunzele cu clopotei,
Mama o să aibă-n zori,
Un buchet de ghiocei !



Picturală

E cald, trifoiul parfumat
Aruncă-n jur, miros de floare,
Pe vale, muguri de cicoare
Îsi pleacă fruntea pe-nserat.
În curte, iezii blânzi si mici
Aleargă-ncolo si încoace,
Bunica firul lung mai toarce
Să facă fratelui cipici.
Cocosul s-a suit pe scară
Se umflă-n penele lucioase,
Găinile se strâng făloase,
Salcâmul, iată, se-nfioară…












Beatrice Silvia Sorescu    4/19/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian