Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Dialouri oarecare - Ramă

-“Era o zi-nnorată...
Născândele ei raze pieziș se strecurau...
Părea că e-n zăbranic natura îmbrăcată,
Și frunzele la vânturi, gemând, se scuturau.”

- Și ce dacă!
- Și nimic...Macedonski nu cere explicații.
- Sigur că nu, dar noiembrie e o luna grea oricum și tu vii cu Noaptea de noiembrie,,, și doar șții că e un vaet continuu.
- Slăbiciuni...Uită-te la ține!
- Adică?
- Ai îmbătrânit!
- Sigur c-am îmbătrânit. Și ce? Contează?
- Păi da. Șții cum e; ai un tablou frumos de pe vremea când te uitai serios cum arăți înainte să-ți faci o poză în “mărime naturală”, ai una-două picturi care amintesc grădini înflorite - ba chiar a la Luchian - sau o eventuală alee cu iz primăvarătic, romanțios, aș zice și fiindcă îți sunt familiare uiți să vezi că ramele s-au scorojit, vopseaua nu mai e demult aurie și...
- Și tu sări de la o idee la alta cu ușurința confuziilor din care începem să selectăm când logic când aiurea.
- Tu chiar crezi că-ți stă bine s㠓joci” naivitate la vârstă asta? Rama închide, ferecă, pune la păstrare o clipă, un moment, momentul ăla - scuipat în ocean, dacă vrei, da’ ce dacă - pe care îl socotim important, vital-important uneori. Spaima că l-am putea pierde declanșază un lanț de semnificații; fotograf, “poz㔠hollywoodiană, zâmbet fotogenic, căutări compoziționale, fețe rafistolate de un ochi priceput, coafuri imobile, “tacâmul” imortalizării de care sigur avem nevoie să traversăm existența și cu efemeride…
- Bun! Și atunci chiar faci rabat calitații - nu știu dacă e corect spus, mă poticnesc uneori chiar și în româna asta în care m-am născut - o fi primul semn de ramolisment, mă rog și ce dacă, tu îl ții pe Țuculescu înrămat în mizeria aia doar așa că să-mi demonstrezi că n-am idee?
- Tu ai zis!
- Afară-i vopsit gardu’?
- Ai vrea, ar fi prea simplu. Și, cum am îmbătrânit destul, simplitatea aduce a simplificare, ceea ce nu e tot aia. Coborârea în elementar nu te scutește - nu pe tine, așa în general - de poticneli nefireșți pe care ți le așezi în cale fie din comoditate fie, sau poate mai ales, din speranța că scapi de complicațiile pe care le intueșți sau și mai rău le șții
- Am amețit!
- Mie-mi spui? Și ce mai amețeală o să te apuce dacă ai să te străduiești să înțelegi ce vreau să spun!
- Asta-i adevărat! Niciodată n-ai fost în stare să spui ceea ce ai de spus direct, fără găselnițe metaforice, așa că tot omul așezat la taifas și care se concentrează - chiar dacă degeaba - să emită niște idei, nici deștepte și nici originale, idei și gata, că oricum efortul e serios, știi foarte bine că nu plouă cu idei.
- Torențial! Uită-te în jur, citește presa, du-te la literatura “la zi”, ascultă rap, lasă-te învaluit de “revoluționarismul” sud-american, ăștia sunt stângișți și dacă mor în c...l gol, stai pe TV toată ziua, dacă-ți dă mâna, că ideile curg, ca pe “apa sâmbetei” n-au nici o importanță, vin altele, cine își mai aduce aminte de secunda scursă, evadarea contează, avem covid de aproape 3 ani, rușii fac război...americanii habar n-au că nu mai sunt ce au fost și a.m.d. pentru că în fond timpul este cel mai parșiv element al realului ( dacă e real? dar asta e altă poveste…) ce VA FI bombardează ce A FOST cu o asemenea intensitate că receptarea amândorura e o aventură și și atunci oarecum facilă. Și, pe urmă, aventurile trăiesc doar prin ele însele, rareori lasă urme și, ferească Dumnezeu, de care!
- Oho! Te-ai pornit, dar trebuie să recunosc, faci sens. Asta nu înseamnă că realmente accept de ce ancorezi, de ce încerci oprirea, șții foarte bine că nu-i posibilă...Churchill zicea că dacă deschidem dispute intre trecut și prezent avem toate șansele pierderii viitorului...dacă-ți aduci aminte
- Ei și? Îmi dă măcar iluzia continuității, e sufocant între a fost și va fi și atunci recurg la artificii și îmi creez un prezent tampon.
- O luăm de la-nceput!
- Cum zice poetul:
« De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi
Cel singur va fi singur vreme lunga,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
si prin alei mereu va rătăci,
neliniștit, când frunzele s-alungă. » (Rilke )

-Și Macedonski.


Maria Cecilia Nicu, Toronto




Maria Cecilia Nicu    11/21/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian