Neperechea frumusețe a robaiurilor lui Omar Khayyam, Saadi și Hafez
Am în față o splendidă culegere de robaiuri din creația lui O. Khayyam, Saadi și Hafez, în traducerea lui Otto Starck (Editura Albatros, colecția Cele mai frumoase poezii, 1974), carte pe care nu știu cum am dobândit-o (am cumpărat-o sau poate e cadoul vreunui prieten?!), dar care știu că mi-a dăruit nenumărate clipe de încântare în decursul timpului, chiar mai înainte ca să aflu din diverse surse (mai nou de la „atotștiutorul” internet) că poezia persană în general, cea a lui Hafez în mod special a exercitat o rodnică influență asupra lui J. Goethe.
Din scurtul și densul Cuvânt înainte al tălmăcitorului aflăm următoarele:
1)Robaiul este un catren, cu schema de rime a-a-b-a, iar pluralul robaiat `face improprie folosirea cuvântului robaiate, fapt pentru care se admite pluralul robaiuri, însă subtitlul acestor Catrene persane este Robaiat;
2)Pentru că are „un conținut satiric, erotic, religios, descriptive sau moralizator”, robaiul are capacitatea să exprime/să degaje „cele mai subtile idei filosofice, nota lor dominant fiind un amestec de scepticism și hedonism”;
3)Întrucât chiar de la început „i s-a fixat celui de-al patrulea vers menirea de a fi purtătorul «poantei»”, celelalte trei având rolul pregătirii emotive, el trebuie să devină „unghia care să se înfigă în inimă”;
4)Există un robai „pătrat”, folosit de primii poeți persani (ultimul vers se unește cu primul), un robai „triunghiular” (al doilea vers îl perfecționează și-l explică mai bine pe primul sau doar îl repetă) și unul „paralel” (în el „fiecare distih are un sens distinct”);
5)Poezia persană s-a născut sub blestemul religios al mazdeismului (religia din perioada preislamică) și al islamismului, amândouă religiile „tratându-i pe poeți ca pe o castă desfrânată” (O. Starck), poetul persan fiind realmente predestinat blamului general, „mai înainte de a se naște”;
6)O listă a principalelor motive din robaiurile persane arată astfel: (a)Motivul privighetoare-trandafir; (b)Motivul zulufului (zolf) și al aluniței; (c)Motivul păsării sufletului sau inimii; (d)Motivul chiparosului; (e)Motivul vinului și paharnicului; (f)Motivul fluturelui și al lumânării.
*
Cine a fost Omar Khayyam? Din scurta notiță biografică, prezentată de traducător la începutul paragrafului dedicat acestui poet, aflăm că el a trăit exact o sută de ani (1022-1122), că s-a născut la Nișapur, fiind cunoscut mai ales ca om de știință (autorul unor tratate de matematică și astronomie), că în anul 1073 i s-a încredințat „reforma calendarului, pentru a-l pune în conformitate cu cele mai precise date astronomice” și că poetul O. Khayyam este autorul „unui număr imprecis de robaiuri” (între 100 și 200), disputa în jurul autenticității lor continuându-se și în zilele noastre.
Dar iată patru mostre din inegalabila măiestrie a acestui mereu tânăr poet persan: „Acel olar, făuritor de cranii/desăvârșindu-și arta sa cu anii,/pe tava vieții pune oalele-ntoarse,/și umple-aceste țeste cu strădanii.”; „De-apuc să fac și eu beții,/mă mustră lume-n orice zi./Dar ce-i oprit de-ar îmbăta,/om cumpătat n-ai mai găsi.”; „O cupă-i bolta, ce cu ură – cade,/și-n ea orice-nțelept ce-ndură – cade./Clondirul și pocalul cum de-s buni amici,/când sângele din gură-n gură – cade?”; „Olaru-n atelierul său lucra cu spor,/la roata de picior tot învârtea de zor,/făcea ulcioarelor și toarte și gâtleje/din capete de regi și mâini de cerșetor”.
Despre Moslehoddin Saadi (1213-1292) ni se spune că s-a născut la Șiraz, că a studiat la celebra universitate Nazamie din Bagdad, că între anii 1226-1256 a călătorit prin Asia Centrală, India, Yemen, Etiopia, Africa de Nord, Anatolia, Arabia și Siria (aici este făcut prizonier, apoi va fi răscumpărat de un prieten) și că după reîntoarcerea în orașul natal, unde se bucura de aprecierea tuturor concitadinilor, el compune Bustan-ul (Grădina), vast poem divizat în zece cărți, precum și un mare număr de gazeluri și robaiuri. Din mulțimea robaiurilor acestui poet, toate adorabile, am ales următoarele: „De jurământ iubita s-a dezis,/mărinimoasă când plecă, mi-a zis:/«Nu ți-a rămas decât să mă visezi»./Dar ce, mai pot dormi, s-o văd în vis?”; „E-un înger plin de milă și noroc,/sau drac ce nu-l poți îndruma deloc?/Mai ieri a fost precum e focul iarna,/iar astăzi e ca vara un cojoc.”; „Unde pomul dragostei dă rod,/afli perle-n mâini și perle-n pod,/toți se-arată buni prieteni – vrând/să dezlege-al chinurilor nod”.
Samsoddin Mohamadd Hafez (1326-1390) s-a născut la Șiraz, a început să scrie de timpuriu (opera lui cuprinde peste 700 de gazeluri, robaiuri și alte poeme), dobândind o notorietate ce va crește necontenit, s-a bucurat de protecția guvernatorului din Fars, iar spre sfârșitul vieții a fost martorul invaziei mongolilor lui Tamerlan, cu care se zice că „ar fi avut o întrevedere”.
Din cele 50 de robaiuri, incluse de traducător în acest opuscul, am ales trei cu adevărat senzaționale: „Din vina ta îmi smulse cerul altă zi/și zâmbetul pe gura mea nu mai miji./Mi-aduse despărțirea atâtea suferinți.../O știu, și-o știe cel ce-n van mă zămisli.”; „Mai bine-n veselie să bem un roșu vin/și de dorinți fugare să ne-amintim puțin,/și pentru-o clipă numai întemnițata viață/din nodul judecății s-o liberăm deplin.”; „În inimă-mi voi ține suferința,/ca ea s-o lecuiască mi-e dorința:/cu cât mai mult tu mă vei chinui/cu-atât mai mare îmi va fi credința”.
Închei cu partea de început a Cuvântului înainte, căci pentru noi, românii, ea are o deosebită semnificație: „Datorită mai ales traducerilor germane din secolul al XIX-lea, poezia persană devine cunoscută și în țara noastră. Eminescu și Coșbuc scriu gazeluri. Postumele eminesciene cuprind și două compoziții poetice, pe teme orientale, ale căror strofe au forma, dar nu și caracterul robaiului persan”.
10 oct. 2022
George Petrovai
|
George Petrovai 10/10/2022 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.