Poezii pentru sufletul meu - Să fim iar copii
Copilărie-n satul mic, uitat de ani
Îmi poposesc cu drag în minte
Imagini sfinte, prăfuite peste ani
Din copilărie îmi aduc aminte
De jocul fără griji pe sub castani
Vacanțele la bunici au ton auriu
Averi dintr-o copilărie minunată
În satul de poveste aș vrea să fiu
În vremurile fericite de-altădată
În zori, când ne trezea bunica,
Mâncarea aburindă ne-aștepta
Frenetici ne jucam toată ziulica
În sat hoinăream pân se-nnopta
N-aveam internet și telefoane
Desculți ne jucam prin frunziș
Și pe-ogradă ne făceam cabane
Din crengi și frunze, ascunziș
O, ce bucurie aveam pe-nserate
Pe scenă în pridvor ne adunam
Și-nterpretam melodii preferate
Cu versuri ad-hoc le îmbinam
Și ce fericire mai era în vaduri
La gârlă, cu copiii năzdrăvani
N-aveam nici griji, nici gânduri
Acolo, în satul mic, uitat de ani!
Departe-ntr-o căsuță
Departe-ntr-o căsuță stă copilăria mea
Cu draga bunicuță ce somnu-mi veghea
În șoapte dulci și calde, ușor ma legăna
Și-n vraja cea de basme, ea mă învăluia
Cu glasul ei lin și tandru cânta adeseori
Glasu-i murmurat te-mpodobea cu flori
Un fir de floare-albastră de Nu-mă-uita
Cânta c-o voce măiastra și mă adormea
Vremuri apuse ce și-acum îmi dau fiori
Bunica din vecie veghează până în zori
Frumoase amintiri îți rămân în suflețel
Și chiar de ești adult, în gând ești mititel.
Bunicule, mai spune-mi o poveste!
Desprins din basme-mi pare acum bunicul
Cu ai săi ochi blanzi și cu chipu-i așezat
Din pipa-i lungă aburea în cercuri timpul
Cu vorba-i rară, gravă și cu tonul apăsat
Îmi păreau un paradis vacanțele de vară
Alături de bunicul meu cel cărunt și sfătos
Căci el știa minunate povești de odinioară
Și-mi plăcea s-ascult basme cu Făt Frumos
Cu mâinile-i aspre, muncite și bătătorite
Și cu privirea-i caldă și blândă de-ardelean
Bunicul drag îmi depăna poveștile favorite
Ce le-adoram, că le știam de-acum un an.
Dar uneori uita și mai schimba povestea
Cu istorioare-n fraze simple și modeste
Eu îl rugam și el răbdător îmi repovestea
Bunicule, te rog, mai spune-mi o poveste!
Meserie de copil
De s-ar putea întoarce soarta,
Știi oare, Doamne, ce-aș dori?
Să pot deschide iarăși poarta
Și să ne trezim din nou copii
Căci anii zboară-n grabă mare
N-ai timp, n-apuci să realizezi
Și te trezești că abia ai suflare
Și la copilărie ne-ncetat visezi
De ai putea prelungi copilăria
Să dureze câteva zeci de ani
Ne-am alege copil meseria
I-am lucra copilăriei fără bani.
autor Mihaela CD Montreal
|
Mihaela CD 6/1/2022 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.