Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Bariera

Minute grele de așteptare. Zi de vară caldă, toridă, fierbinte. Tabla mașinilor încinsă. Gemurile deschise degeaba, pentru că nici o adiere de vânt nu mișcă. Șirul mașinilor se întinde undeva în urmă fără să îi vezi capătul.
Se stă la barieră de mai bine de douăzeci de minute așteptând să treacă trenul. Ce o fi? Mărfar sau personal? Personal sau accelerat sau rapid sau expres? Să fie ce-o vrea să fie, numai să vină odată, să treacă să se ducă în treaba lui ca să ne putem duce și noi în treaba noastră. Dar uite că nu mai vine odată.
Unii s-au dat jos din mașini și se uită la bariera lăsată. Își fac vânt cu evantaiele improvizate din ziare sau din reviste. Se uită unul la altul, se uită înspre calea ferată, spre stânga, de unde speră că poate să vină trenul. Nu vine. Se uită spre dreapta, că poate de acolo e ca să apară. Nici de acolo nu vine. Se aude ceva? Așa ca un vuiet sugrumat sau ca un fluierat de locomotivă? Nu se aude nimic. O vibrație a solului. Nu vibrează nimic decât aerul spre orizont, dincolo de barieră.
De ce dracului or lăsa ăștia bariera cu ore întregi înainte de trecerea trenului? Cinci, zece minute nu erau de ajuns? Acum sunt mijloace de comunicare rapidă și eficientă între gara de unde pleacă trenul și ghereta ceferistului însărcinat cu lăsarea și ridicarea barierei. Apropo, în ghereta aia prăpădită și plină de praf nu se zărește nici o mișcare. N-o fi nimeni înăuntru? N-o fi, barierele sunt probabil manevrate automat din gară, iar ghereta a rămas acolo din vechile vremuri când căile ferate nu erau așa de automatiza ca astăzi.
Vine sau nu vine trenul? Se aude ceva? Se vede ceva? Se vede, dincolo de barieră se vede șirul de mașini care veneau pe sensul opus. Asta se vede. La fel de lung de nu i se vede coada ca și cel de pe sensul nostru. O fi mai răcoare acolo la ei. Întrebare prostească, cum să fie mai răcoare cu câteva zeci sau sute de metri mai încolo? E tot aia, tot un drac, tot un infern de căldură. Dacă mai stăm mult aici o să ne apuce seara și poate se mai răcorește. Ăia s-au dat jos din mașină și s-au așezat jos la marginea drumului. Tipul acela în maiou și pantaloni scurți a traversat șoseaua și s-a pierdut în lanul de porumb. E clar de ce s-a dus acolo.
Apă mai avem? Vezi că e o sticlă în portiera din spate. E caldă probabil, dar e apă.
De-al dracului soarele dogorește și mai tare, încinge tabla mașinilor și fierbe aerul pe care-l respiră oamenii de la barieră.
Nu sunt nici muște nici țânțari. Normal, s-au ascuns și ei la umbra vreunui porumb sau poate în plopii ăia de pe margine. Să vezi diseară când or ieși ce zumzăială o să fie pe aici. Nici greierii nu se aud, nici păsările nu mai zboară. Așteaptă și ei trenul? Uite așa se tâmpește omul de căldură și de așteptare. Auzi acolo, păsările așteaptă și ele trenul. Care păsări? Păsările din capul tău, poate.
Hopa! Ia, stai un pic! Taci din gură. Nu te mișca. Mi se pare? Nu mi se pare. Uite-l că vine din stânga. Abia se târăște al dracului, de parcă i-ar părea rău că trebuie să treacă printre bariere și să elibereze șoseaua. E marfar, cu cisterne de petrol. Pff, urât mai miroase. Hai, nene, hai, dă-i bătaie, treci și du-te cu dumnezeu unde te-or duce șinele, la dracu în praznic sau unde vrei tu, dar du-te.
Ce face? Ce se întâmplă? S-a oprit? De ce s-a oprit? După ce primele zece vagoane trecură printre bariere, trenul s-a oprit? E totală demență, e bătaie de joc. Nu putea să se oprească nițel mai încolo, după ce treceau toate vagoanele de barieră ca să putem trece și noi ăștia care-l așteptăm de mai bine de jumătate de oră, stând ca proștii în soarele acesta nemilos și înhăitat cu ăia de la CFR?
S-a oprit la stop? Care stop? Uite, acela de pe stâlpul de colo din dreapta. Vezi lumina aia roșie din capul lui? E stopul.
Văd. Și dacă stâlpul de acolo cu lumina aia roșie din capul lui era pus mai încolo cu câteva zeci de metri ce era? Dădea trenul peste cineva în cele câteva zeci de metri, că nu se vede nimic într-acolo, nici un obstacol.
Nu știu. Nebănuite-s căile ferate. Stai și așteaptă dacă vrei să mergi mai departe. Dacă nu, întoarce-te de unde ai plecat sau ia-o pe alt drum în altă parte, nimeni nu te ține și nimeni nu o să plângă după tine.
Stau, am nevoie să ajung la mama. E bolnavă, are 90 de ani și are nevoie de medicamentele pe care i le duc. Nu merg la distracție, nu mă duc pe Valea Prahovei, nici la Poiana Brașov, mă duc unde mă cheamă grijile.
E totuna, într-acolo duc și distracțiile și grijile. Stay cool și așteaptă.
Fir-ați ai dracului cu așteptările voastre, că peste tot trebuie să aștepți. Să aștepți la coada de la casa din magazin ca să plătești, la doctor, la bancă, la plata impozitelor, la semafoare. Să aștepți să crești ca să fii pe picioarele tale, să termini studiile începute, să vină ziua de salarii, să termini ratele, să-ți crească copiii, apoi nepoții... Eu nu vreau să mai aștept nimic, e bine? Mă urc în trenul acesta mărfar cu cisterne de petrol și mă duc cu el unde o fi. Mă duc să nu mai aștept.
Hopa..., stai că pleacă. Pleacă. Trenul începu să se târască tot așa, cu părere de rău. Uite-l că se mișcă. Mai trece un vagon și încă unul. Urât mai miroase... și mai e și negru. O fi ”politically correct” că-i zic negru? Lasă..., corect sau necorect, uite-l că se duce. A trecut cu toate vagoanele. Drum bun, cale bătută.
De ce nu se ridică bariera? Trenul a trecut. Ce mai așteptăm? Mai vine unul? Altul? Când? Nouă nu ne spune nimeni nimic? Cât o să mai stăm aici? Pe cine mai așteptăm acum? Eu mă duc să ridic bariera. Uite, iau bățul acela de acolo și o ridic. O ridic eu ca să treacă ăilalți, dar eu cum trec? Mie cine îmi va ține bariera ridicată? Și pe urmă, dincolo, ar trebui tot așa, ca unul să ridice bariera cu un băț. E cineva dispus să o facă.
Nu vă sfătuiesc nici pe dumneavoastră, nici pe altcineva de aici sau de dincolo de barieră. Trecerea peste calea ferată când barierele sunt lăsate este infracțiune care se sancționează cu amendă și cu suspendarea carnetului, zice un polițist care apăruse nu se știe de unde și care se postase chiar lângă bariera lăsată, ghicindu-mi gândul și observând cu atenție ceilalți șoferi ieșiți din mașini.
Și atunci ce facem? Cine ridică bariera și când? Trecem mai departe sau aici rămânem?


Ovidiu M. Curea








Ovidiu M. Curea    3/12/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian