Cuvântul bine temperat : Dragoste de tată
Am scris cu câtiva ani în urmă despre o impresionantă relatie dintre un tată cu fiul lui orb si cu probleme motorii din nastere, care, încurajat de părinti si profesori, si-a fructificat talentul muzical si a ajuns în fanfara scolii, participând, din scaunul rulant împins de tatăl lui, la activitătile fanfarei. Într-un interviu televizat, tatăl spunea că relatia cu fiul lui handicapat era atât de gratifiantă încât aproape îi era recunoscător soartei pentru "nenorocirea" din viata lor. Iar fiul mărturisea exact acelasi lucru.
Am avut ocazia recent să văd încă un exemplu de relatie intensă tată-fiu cu ocazia difuzării la Cineplex, aici in Toronto, a spectacolului filmat la Londra cu piesa "The curious incident of the dog in the night time" ("Ciudatul incident nocturn al unui câine"), adaptarea dramatică de Simon Stephens după romanul best-seller cu acelasi nume de Mark Heddon. Piesa luat sapte premii "Olivier", inclusiv pe cel pentru cea mai bună piesă modernă.
Spectacolul e excelent. Scoala engleză de teatru nu încetează să suprindă spectatorul prin felul nuantat al jocului actorilor, prin inventivitatea elementelor vizuale si auditive, prin regie si scenografie. Povestea e originală si interesantă. Christopher Boone, un adolescent autistic, cu capacităti de memorie si de calcul iesite din comun, vrea să afle cine a omorât câinele vecinei în noaptea precedentă diminetii în care el l-a găsit în curte înjunghiat cu o furcă. Romanul este scris la persoana întâia, iar piesa este adaptată corespunzător si nu insistă asupra sindromului mental al băiatului, ci lucrurile se "întâmplă" pur si simplu. Doar perceptia lui asupra realitătii e diferită decât cea a spectatorului.
Când Christopher găseste câinele ucis, el este primul care e acuzat de crimă. Stiindu-se nevinovat, îsi propune să afle cine e făptasul. Autismul nu-i permite să mintă, de asemenea el pare indiferent la cei din jur. Nu suportă să fie atins, singurul contact fizic dintre el si orice altă persoană e o usoară atingere cu vârfurile degetelor. Căutarea criminalului începe cu vizitele lui Christopher la vecini, în ciuda rugămintilor insistente ale tatălui de a renunta la această căutare. Legătura fiului cu tatăl pare obisnuită, tatăl este cel care îl îngrijeste, mama e bolnavă si apoi moare de inimă în spital. Stirea disparitiei mamei, aflată de la tatăl lui, îl afectează pe tânăr, dar emotiile sunt invizibile. Din micile lui conversatii cu vecinii aflăm că mama lui avusese o relatie cu sotul vecinei căreia i s-a ucis câinele, sot care o părăsise pe vecină cu doi ani în urmă. Bănuiala lui Christopher cade imediat pe acel sot care, dacă si-a părăsit sotia, poate că, din ură, i-a omorât si câinele. Băiatul îsi notează tot parcursul lui detectiv într-un caiet pe care, însă, tatăl îl descoperă si-l ascunde de băiat. Christopher cotrobăieste prin casă si găseste caietul în dormitorul tatălui.
Si aici vine momentul cheie al piesei: lângă caiet, Christopher găseste un teanc de scrisori nedeschise, adresate lui si trimise de mama lui. Observă că data postei e după ce tatăl i-a spus că mama ar fi murit, de unde îsi dă seama că tatăl l-a mintit si că mama, de fapt, trăieste. Din lectura scrisorilor, Christopher află de ce mama lui, care nu mia suporta durerea de a avea un fiu cu o suferintă mentală, a luat decizia de a părăsi familia si de a se muta la Londra cu bărbatul vecinei. Si exact în timp ce citeste aceste scrisori intră în cameră tatăl lui, care-si dă imediat seama de descoperirea băiatului. Îi cere iertare pentru că l-a mintit si îi spune că el a omorât câinele. După ce sotia -mama lui Christopher- l-a părăsit, a sperat să-si găsească alinare la vecina cu al cărei sot plecase ea, dar a fost refuzat si, ca răbunare, i-a ucis câinele.
Misterul crimei e rezolvat. Băiatul însă, desi l-a iertat pe tată, pleacă singur la Londra cu trenul la mama lui, a cărei adresă o stie de pe plicul scrisorilor, pentru că îsi spune că, dacă tatăl l-a omorât pe câine, ar fi capabil să-l omoare si pe el. Ajunge la mama lui, dar tatăl vine să-l ia acasă si băiatul acceptă să se întoarcă, însotit si de mamă.
La întoarcere, tânărul trece cu succes un examen dificil la scoală. Mama lui nu va sta cu el, simtim asta din felul cum ea se comportă. Dar tatăl e hotărât să-si apropie fiul, emotional, pentru a-si repara faptul că l-a mintit. Si-i aduce cadou un pui de cătel, pe care Chrisopher îl ia imediat în brate, îl mângâie, îl sărută si-i promite tatălui că va face tot ce spune el si că îl va ajuta la treburi. Momentul în care tatăl îsi apropie fiul e de o mare intensitate.
Piesa a fost comentată de multsi critici, din toate punctele de vedere, toate foarte interesante de altfel. Dar nimeni nu a spus nimica despre acest cutremurător final al întâlnirii emotionale dintre tată si fiu, când tatăl si-a îmbrătisat fiul, indirect, prin atingerea cătelusului.
Dedic acest articol tuturor tatilor care iubesc cu devotiunea tatălui din piesa povestită, tatilor care nu stiu să rostească "te iubesc", dar a căror dragoste depăseste cu mult limitele unor simple cuvinte.
La Multi Ani de ziua tatilor!
|
Veronica Pavel Lerner 6/15/2014 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.