Valentin Mihali la 65 de ani
Emotiile de culise ale maestrului Valentin Mihali: „La 65 de ani, atac sau mă… atacă rolul principal din «Rinocerii», în regia marelui Wilson…”
Despre talentatul actor de teatru si film Valentin Mihali s-ar putea scrie oricând o monografie sau, având în vedere spontaneitatea lui fermecătoare, o carte de interviuri. Nu este oltean, dar s-a integrat repede în acest univers spiritual profund românesc, cum a caracterizat el Oltenia. S-a născut pe 13 aprilie 1949 în Arad, dar se simte maramuresean deoarece părintii sunt din Borsa. Are buletin de Craiova din 1977, an în care a absolvit Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ (IATC) si, prin repartitie, a ajuns la Teatrul National din Bănie. Duminică împlineste 65 de ani, vârstă la care are mari emotii de a „ataca“ rolul principal Beranger din „Rinocerii“ lui Eugen Ionesco, spectacol-eveniment la Nationalul din Craiova, în care a fost distribuit de marele regizor american Bob Wilson, premiera fiind programată la Craiova, pe 2 iulie 2014.
Valentin Mihali a reusit să ia admiterea la IATC după ce a dat a treia oară, la 24 de ani, în 1973. Si a absolvit IATC-ul ca sef de promotie. Actorul Nationalului craiovean a rememorat acei ani: „Precizez pentru cei care nu stiu că pe atunci IATC-ul era unica scoală de teatru si film din România si se intra extrem de greu deoarece erau locuri putine“.
„La 24 de ani, optam adolescentin între o noapte cu… Brigitte Bardot si reusita la IATC“
Interlocutorul GdS a adăugat: „Înaintea sustinerii examenului de admitere la IATC – altarul tuturor «ratatilor» (mă refer la promotia de «golani» cu care mai apoi am combătut patru ani) – încă mai optam adolescentin între o noapte cu… Brigitte Bardot si reusita la facultate. Ca la zaruri! Am reusit la IATC si am ratat-o pe B.B… Zburdam de fericire pe străzile Bucurestiului. N-am să uit acest sentiment aproape asemănător iubirii. Sunt rare asemenea stări în viata unui om, exceptând copilăria, care-i minunată ca o dumbravă orice ti s-ar întâmpla. Dar n-am uitat-o pe… Brigitte Bardot! Fac o paranteză: si-acum B.B. mă caută prin România ca pe un câine vagabond… Să mă ia în Franta si să mă scape de eutanasiere. Am închis paranteza.
Am absolvit IATC-ul la clasa profesorului Constantin Dinulescu si, pot spune, si la clasa lui Dem Rădulescu, la care am făcut două roluri la Studioul de Teatru „Casandra“ al studentilor de la Facultatea de Teatru: Polonius din «Hamlet» si Inspectorul general din «Omul cu mârtoaga».
Apoi destinul mi-a ales Craiova. Am fost repartizat la Teatrul National din Bănie, dar eram cu sufletul la iubita mea din Bucuresti si la teatrul Metropolei. Prea le vrem pe toate deodată… Firesc, aveam deja 28 de ani si multe fel de fel de scoli si… golănii până la acea vârstă… Teatrul l-am descoperit pe pielea mea la Craiova: si clădirea, si duhul lui“.
„Teatrul a fost si este suportul vietii mele; si familia, sotia si copiii”
Proaspăt absolvent, ca lider de promotie al IATC, Valentin Mihali a debutat la Nationalul craiovean în stagiunea 1977-1978, în spectacolul „Maria si copiii ei“, de Osvaldo Dragun, în regia Georgetei Tomescu, în care a interpretat opt roluri episodice. În timp, Valentin Mihali a ajuns unul dintre „stâlpii“ institutiei teatrale din Craiova, fiind, la un moment dat, alături de Ilie Gheorghe, revelatia anului teatral 1988-1989. A contabilizat aproape 100 de roluri în teatru, plus 14 în film. Vorbind despre cariera sa actoricească de exceptie, Mihali a punctat: „Acest teatru de la Craiova a dat sens vietii mele fără de sens. Am primit aplauze aici, am cunoscut oameni deosebiti, un public admirabil, oameni de teatru valorosi, lumea largă, mi-am făcut prieteni, iubite si două sotii. Si doi copii, Maria si Stefan. Teatrul este suportul vietii mele. Si familia, sotia mea, puternică si frumoasă, Adriana Emilia Mihali, si copiii.
Si, iată-mă acum, în acest aprilie 2014 aniversar, ajuns la «borna» 65 de viată si la aproape 37 de ani de teatru, tăbăcit pe scena Teatrului National «Marin Sorescu» ca oltean sadea! Nu mai pot trăi prin alte locuri… Mă simt omul acestei urbe…
Iubesc Nationalul din Craiova si pretuiesc mai marii mei colegi, mari actori - Valer Dellakeza, Ilie Gheorghe, Ică Dogaru, pe nasul meu, marele artist inconfundabil Tudor Gheorghe, precum si pe cei mai tineri veniti, cărora doresc să le insuflu dragoste si caracter de Teatru National craiovean.
Am pus suflet în mai toate rolurile mele, reusite sau nu.
Mereu spun «iubesc», «pretuiesc» etc. Un actor se poate pricopsi cu multe iubite, dar amanta vietii sale este SCENA, care o dată îl ia în brate si de foarte multe ori îl părăseste, întorcându-se la EL în taină când tocmai începuse, obosit si trist, să atipească. Am mai spus asta, dar îmi place să fixez în timp anumite lucruri”.
„A trebuit să lucrez cu Andrei Serban ca să-mi dau seama cât de mare e Purcărete“
În 1990, Valentin Mihali a părăsit Nationalul din Craiova… Cunoscutul actor a explicat: „În 1990 am intrat, prin concurs, la Teatrul National din Bucuresti (TNB), director fiind atunci legendarul deja Andrei Serban. Eram curios să mă confrunt cu mine în conditiile dure de la TNB, alături de actori – monstrii sacri precum Dinică, Albulescu, Cozorici si ceilalti pe care-i stiti, desigur… Dar confortul meu intim era la Craiova, unde deja lucrasem cu Silviu Purcărete. A trebuit să lucrez cu Andrei Serban ca să-mi dau seama cât de mare e Purcărete, de care acum, desi lucrez cu uriasul Bob Wilson, mi-e dor si as dori să vină la noi să monteze cu drag un spectacol“.
Mari emotii la întâlnirea cu Beranger…
Zilele trecute, în cabina sa de la National, Valentin Mihali spunea că, odată cu trecerea anilor, el, paradoxal, are mai mari emotii decât în anii tineretii. Mihali dixit: „Peste câteva zile (pe 13 aprilie - n.r.), împlinesc 65 de ani, vârstă la care am marea emotie de a ataca rolul principal Beranger din «Rinocerii» lui Eugen Ionesco, francezul nostru de la… Slatina, spectacol-eveniment în care am fost distribuit de marele regizor Bob Wilson. American din Texas, Wilson este cunoscut publicului craiovean si bucurestean prin intermediul a două spectacole magnifice prezentate în două editii precedente ale Festivalului International Shakespeare de la Craiova („Femeia mării“, de Ibsen, în 2008, si „Sonetele lui Shakespeare“, în 2012), gratie inspiratiei si ambitiei minunatului om de teatru si cultură Emil Boroghină, marele „boss“ al acestui festival select si de anvergură mondială.
Mircea Cornisteanu, directorul general al Nationalului, a făcut un drum lung până la New York si nu stiu prin ce minune a reusit să-l convingă pe Bob Wilson să vină, cu toată armata lui de colaboratori din America si Europa, în Piata «W. Shakespeare», unde se află Teatrul National „Marin Sorescu“- Vărul Shakespeare… Bob a făcut un casting, ne-a ales, a făcut distributia, a lucrat cu noi sapte zile, apoi a plecat la Paris, ca să termine alt proiect. A plecat încântat de actorii teatrului si de exceptionala echipă de tehnicieni ai scenei. Va reveni în Bănie pe 4 iunie, urmând ca marea premieră cu «Rinocerii» să fie pe 2 iulie, cu doua zile înainte de Ziua Natională a SUA“.
„Abstinentă de ziua mea de nastere, abia de Paste voi degusta un pahar de vin…“
În zilele premergătoare aniversării din 13 aprilie, cât si după aceea, Valentin Mihali a avut un program de foc: opt spectacole în patru zile (cu „Năpasta“, „O scrisoare pierdută“, „O noapte furtunoasă“), urmate de un spectacol-lectură cu Mircea Cornisteanu, apoi o deplasare, în miez de noapte, spre Bucuresti, pentru o filmare la „Castel Film“, revenirea pe fugă la Craiova pentru Înviere… Sărbătoritul a completat: „De ziua mea, pe 13 aprilie, nu pot, din păcate, să gust nici un pahar de vin deoarece am a doua zi un spectacol-lectură, apoi plec la Bucuresti pentru o filmare… Abia de Paste, în sfârsit, voi putea să mă bucur si eu de nasterea bunului Iisus Christos, cel care ne-a dat si…vin, ca să ne minunăm de viată. Mă bucur că exist si că de 37 de ani sunt cu voi pe scena Nationalului. Si închei transmitându-i regizorului si directorul Mircea Cornisteanu un sincer «La multi ani!». Este născut în aceeasi zi ca si mine, 13 aprilie, poate o zi norocoasă pentru amândoi…“.
Notă Observator;
articol preluat , prin amabilitatea d-nului Ion Jianu, din Gazeta de Sud
|
de Ion Jianu 4/23/2014 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.