Prin esenta toamnei
În aer,..meduze
Toamna sângerează Călcând peste ele
Se știe când vine căci iarba privește Cu ochii de stele. Se umflă spațiul în proptelele vântului, Pâlpâie frunza în ritmul cântului De îngeri care piaptănă lumina blând, Când timpul este-arat de fiecare gând. Ceasu-și târăște trena amintirii Clipă de clipă. Picurând misterul Poartă un zâmbet trist, în colțul gurii, Soarele învârtind spre sine cerul. Curg atâtea ploi, la vadul toamnei, în pământ! Îmi prind clipita în ochiul norului deschis. Pe jocul umbrelor cuvântu-i amețit de vânt Cumpănind tăcerea-n sufletul de vise nins
Și,.. anotimpul veșted cu zile mici, rutunde, Subțiindu-și nopțile pân-la transparență, În întâmplări uitate vrea lumea s-o scufunde Lunecând treptat, pe timp, spre o altă esență. Toamna descătușată se face fețe, fețe Și,..o durere turbure vine spre mine! Se clatină lumea, prelung, ca o tristețe
Mi-e dor de alte timpuri!.. Mi-e așa dor de tine!?...
Lia Ruse
|
Lia Ruse 11/16/2024 |
Contact: |
|