Subiectiv : Pasărea Phoenix
În sfârșit, am ajuns să privim în fața și această zi, poate ceea mai importantă din viața noastră – spun ziarele și crainicii de la televiziune – alegerile noului Președinte al Statelor Unite. Din nou avem în față de ales între doi candidați, un bărbat și o femeie, cu vederi complet diferite și cortegii de partizani atât de inveterați, că de teamă a ceea ce ar putea provoca alegerea unuia sau altuia, ar crea consecințe imprevizibile nedorite de nimeni. Balanța atârnă greu cu talere umplute de promisiuni mărețe de o parte și cealaltă și în același timp cu previziune nefaste în cazul victoriei celui potrivnic. Oamenii așteaptă cu sufletul la gură sfârșitul acestei zile în expectarea deciziei de la numărătoarea voturilor ce ar determina numelui celui ales să primească mandatul funcției de Comandant Suprem al celei mai importante națiuni de pe suprafața globului. Destinele întregii omeniri stau în cumpăna persoanei investite să primească misiunea să decidă între bine și rău, între pace și război, și o viață mai bună fiecăruia ori una de mizerie. Din păcate, nimeni nu cunoaște ce viitorul ne rezervă și așteptarea momentului deschiderii urnelor este chinuitoare. Nu cred că sunt singurul care-mi apropii mâinile pentru o scurtă rugăciune de care fiecare avem nevoie acum.
În această rugăciune am inclus și numele lui Donald J. Trump. De ce numele lui? Pentru că spre diferență de Kamala Harris, promisiunile lui Trump sunt mai apropiate sufletului meu doritor dreptate. Spre deosebire de Harris care în întreaga ei carieră politică nu s-a relevat în nimic din punct de vedere politic ori în domeniul juridic unde a cauzat dezastruoase injustiții de ordin public, Trump are un record din primul său mandat ca președinte ce nu poate fi nesocotit: o economie stabilă înfloritoare, o creștere generală de bună stare, o reducere semnificativă a imigranților clandestini, inflație sub 2%, libertate de gândire și pace generală în lume. Comparate toate acestea cu cei patru ani din urmă a administrației Biden–Harris în care toate rezultatele lui Trump au fost răsturnate la nerecunoaștere, alegerea este justificată. Elemente corupte probabil că au existat în mai toate administrațiile care au dominat politica Statelor Unite, dar nici una dintre ele nu s-a elevat cu pregnantă autoritate ca cea a lui Biden în care Justiția s-a străduit să mușamalizeze mitele primite de Președinte și familia lui pentru favoruri unor state străine. Aceeași Justiție însă îl hărțuiește pe Trump aducându-l în fața numeroaselor instanțelor judecătorești pentru infracțiuni fabricate care continuă și în prezent în pofida celor două atentate la viața lui.
Timpul a trecut greu, așteptarea rezultatelor acestei alegeri a devenit chinuitoare și abia ore după miezul nopții, treptat începem să răsuflăm ușurați, urmărind cum state tradițional alcătuite de-o majoritate democrată se alătură politicii conservatoare a lui Trump. Deși zorile zilei următoare încă nu a produs în întregime rezultatele finale ale alegerilor, două din acestea ne sunt suficiente ca să jubilăm: Donald J. Trump va fi cel de-al 47-lea Președinte al Americi, iar în Senat, Conservatorii vor avea majoritate de voturi. Urmăresc acum la televizor numeroasele interviuri ad-hoc luate pe stradă sau centre comerciale și fiecare dintre ele exprimă aceleași simțăminte generale de mulțumire și încredere că schimbarea atât de mult așteptată de fiecare este pe drum să se împlinească.
Acest optimism general nu este întâmplător, este dovada unor suferințe ascunse de multă vreme ce a chinuit marea majoritate a poporului ce a început să-și piardă speranța că mai e posibilă o revenire la viața normală, la măsuri echilibrate și redresare spre ceea ce fiecare urmărește să obțină, fericire, pace și un viitor luminos copiilor. Patru ani de zile, începând cu prima zi din 20 ianuarie 2021 în care Biden și-a depus jurământul de președinte împreună cu administrația sa, au început o campanie de reversare a tot ce Trump a realizat înainte, fie că era bun sau rău. Este vie încă în memoria mea scena în care momente după intrarea lui Biden la Casa Albă, a semnat decretul suspendării lucrărilor conductei petrolifere Keystone Pipeline ce ar fi beneficiat atât America cât și Canada, după cheltuirea unor zeci de milioane de dolari și pierderea a mii de locuri de muncă în perioada în care acestea erau necesare după izbucnirea pandemică a covidului. Cu măsuri de acest gen repetate la infinit zi după zi, nu este de mirare că inflația s-a ridicat brusc la peste 9%, împreună cu devalorizarea monetară cauzată de cheltuieli fără limită în scopuri motivate de promovarea unor politici nepopulare cum ar fi înlocuirea motoarelor cu combustie internă cu cele electrice sau finanțarea războiului din Ucraina.
Două asemenea acțiuni au contribuit în ceea mai mare măsură la pierderea încrederii populației în autoritatea administrații de-a conduce America: retragerea catastrofală a trupelor din Afganistan și dezintegrarea hotarelor cu Mexicul, ce a permis intrarea milioanelor de imigranți din toată lumea să intre ilegal în țară. Risipiți pe ascuns în miez de noapte în orașe și comune tradiționale, mulți dintre acești imigranți au început să perturbă viața liniștită dinainte, prin furturi, crime și tot felul de infracțiuni. Politica administrației Biden-Harris de eliberare din închisori a infractorilor a condus la sporirea crimelor și nemulțumirilor populației. Politica „Woke” răspândită în toate instituțiile și chiar în armată, asmuțirea rasială a celor de culoare contra celor albi, promovarea în rândurile copiilor din școli a schimbării sexului fără încunoștințarea părinților și în final criticarea și împiedicarea Israelului să lupte pentru stârpirea organizației teroriste Hamas din Gaza, împreună cu multe alte măsuri nespecificate în aceste rânduri, nu au produs decât mai multe nemulțumiri ce au dus la finalizarea a alegerilor de față a unui nou președinte la Casa Albă, a cărui politică este deja larg cunoscută.
Mulți văd în alegerea Președintelui Trump renașterea popularității sale precum legenda pasării Phoenix care excela în frumusețe și calități, se consuma în flăcări și se renăștea din propria-i cenușă. La fel cum ca speranțele noastre.
David Kimel 6 noiembrie, 2024 Toronto
|
David Kimel 11/6/2024 |
Contact: |
|