Fabulă de sezon
Un șoricel, pe nume Chiț, Dintr-o familie cam mare, Ce locuia-ntr-o magazie, La un subsol de prăvălie, Se legăna alene-n jilț, Gândind cu voce tare: Ceva nu mi-e la socoteală, Și sigur, nu-i lucru curat, Căci azi la prânz am observat C-au dispărut, așa, de-odat' Capcanele ce-aveau momeală, Bucăți de cașcaval uscat; Să-l schimbe oare le-o fi luat, Cu cașcaval mai proaspăt?!...Poate... Sau, poate că le-au aruncat, Find trucuri vechi, fumate. Dar, nu trecuse ziua-ntreagă, Și cum mergea către bufet, Zări din nou, pusă discret, Capcana, și-n ea, în buchet, Câteva frunze verzi de ceapă, Ca momeală la desert; Uimit, al nostru Chiț se-opri, Privi mirat către capcană, Și
dând din umeri el zâmbi, Ne-nțelegând ce-nseamnă, Da-n timp ce se holba tâmpit, Capcanei dându-i roată, Pe loc, săracu' fu oprit, De-o mață-adevărată... Speriat de moarte-nțepenit, Lipsit de-orice scăpare, O imploră cu glas sfârșit, Să aibe îndurare... "Nu te mănânc, mă, nu fi prost!" Îi spuse mâța dumnealui, "Cum? N-ai aflat? Suntem în post
În Postul Paștelui!"
Valeriu Cercel Hamilton Ontario
|
Valeriu Cercel 3/25/2024 |
Contact: |
|